Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Monologul interior al militianului Costica

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Prin toamna lui 1987, un foarte bun amic de-al meu si-a luat permisul de conducere. Avea in jur de 19 ani (ca si mine, de altfel) si isi traia succesul cu intensitate maxima. Nu foarte multi tineri (cu virste atit de crude, cel putin) conduceau masini inainte de 1989, sa ne amintim. Motivele variau - de la faptul ca o Dacie constituia atunci un lux pentru o familie de romani (despre o a doua, destinata unui alt membru al clanului, eventual copilul devenit major, ce sa mai vorbim?), pina la dificultatea propriu-zisa a promovarii examenului auto. Prietenul meu, M., se putea considera de aceea privilegiat. Avea calitati remarcabile pentru condus, promovind examenul cu brio, iar, in plus, desi nu-i cumparasera o masina personala, parintii sai se dovedeau surprinzator de liberali (pentru vremurile respective), permitindu-i sa foloseasca vechiul autoturism al familiei (o Dacie de pe la inceputul anilor 70) ori de cite ori isi dorea. M. nu exagera cu solicitarile, preferind sa circule mai ales in duminicile "fara sot" (dupa cum ii impunea numarul de inmatriculare si dementa lege "economico-nepoluanta" a lui Ceausescu), cind automobilul ar fi stat, oricum, neutilizat. In astfel de excursii "locale" ma lua si pe mine, doar aspirant - in acele timpuri - la miraculosul "carnet" de conducere.

    Strazile erau pustii si cenusii, dar noi ne simteam teribil de bine, intrucit circulam - neinsotiti si dupa bunul nostru plac - cu masina prin oras. Intr-o duminica noroioasa si intunecata (de noiembrie), pe cind rulam linistit pe bulevardul Stefan cel Mare, in dreptul fostului restaurant "Cina" (astazi sediul unei impozante banci), a rasarit un militian rebegit, insa cu privire crunta, de cercopitec exclus din ritualul imperecherii. Facea semne disperate cu bastonul si fluiera de mama focului. Trebuie spus ca, desi afisa semnele de incepator, M. era atent, prudent si sigur la volan. Cum pe intreg bulevardul nu se afla tipenie de pieton sau masina si cum prietenul meu condusese ametitor de corect, interventia agitata a mentionatului personaj ni s-a parut, din start, suspecta si chiar de rau augur. M. a tras cuminte pe dreapta si a iesit din autoturism. L-am insotit. Militianul a biiguit ceva in virful buzelor, cu aroganta rudimentara. Am inteles "Plutonier Costica" ori ceva de genul acesta. Dupa care a facut o pauza studiata, menita sa adinceasca suspansul. In mod cert, sentimentul autoritatii ii daduse busola identitatii peste cap si cazuse subit intr-un histrionism grotesc. Probabil nu se astepta ca din automobil sa iasa doi "putoi" si, ca atare, instinctul lui de pradator innascut ii pompa, deodata masiv, singe in vene.

    "Permisul, buletinul si certificatul", a miriit scurt militianul Costica, dindu-si putin cascheta pe spate. "Da", a raspuns M., scotindu-le prompt din torpedo. "Imi puteti spune ce-am facut?", indrazni el apoi cu jumatate de gura. "Ce-i, baiatu', te grabesti?", i-a sarit mustarul lui Costica. "O sa-ti zicem si ce-ai facut dupa controlul regulamentar". A inceput sa citeasca documentele cu un interes neasteptat. Ai fi banuit ca descoperise acolo raspunsul la marile intrebari ale umanitatii si nu-si mai putea dezlipi ochii de ele. Intr-un tirziu, mormai sumbru, cu privire sasie: "De ce-i inmatriculata pe numele N.I., iar tu esti M.I.?" "Pai, evident, masina apartine tatalui meu si nu mie", replica M. in pragul pierderii rabdarii. "Ihi", articula neinteligibil Costica, parind sa nu inteleaga prea bine precizarea. "Oamenii care este de obicei proprietari este si la volan", ne impartasi plutonierul, dupa citeva clipe, din vasta sa experienta profesionala. Apoi intra brusc in "fondul problemei": "De ce nu dai, ba, prioritate la trecerea de pietoni?". "Cind si cui n-am dat prioritate?", se arata M., pe buna dreptate, intrigat. "La batrinel, ba, la batrinel", striga Costica din adincul fiintei. "Care batrinel?", am intrebat eu si M., siderati, intr-un glas. "Ce, ba, te faci ca nu intelegi? Batrinelu' de la Central, care traversa, ti-l aduc martor acus'!". Fara sa mai priveasca spre noi, plutonierul Costica scoase din buzunar, cu morga sacerdotala, chitantierul si procesele verbale. Sufla in pix si, coplesit de gravitate, se asternu pe scris, parind ca nimic altceva in Univers nu l-ar mai fi putut interesa.

    "Retinere de permis, cu suspendare pe trei luni, baiatu', si amenda contraventionala de una suta lei". Atit eu, cit si M. asistam la "discutie" stupefiati, de parca nu ni s-ar fi adresat noua. M-am uitat ingrijorat la amicul meu, nestiind exact ce ar mai fi fost de facut. L-am vazut pe M. inrosindu-se din cauza frustrarii si furiei. Apoi, l-am observat linistindu-se treptat, ca inaintea unui asalt final. Mi-am dat seama ca un lucru complet neobisnuit urma sa se intimple pe bulevardul pustiu, in mohorita dupa-amiaza ceausista de duminica de noiembrie. Cu un glas cavernos, pe care nu i-l mai auzisem inainte, M. a rostit rar si apasat: "De fapt, doar pina miine dimineata imi retineti carnetul. Nu trei luni, asa cum va amagiti. Stiti la fel de bine ca si mine (si ca prietenul meu, martor aici!) ca nu am facut nimic ilegal. Imediat va afla si taica-meu, care, pentru informatia dumneavoastra, este inginerul N.I., director al X. si prieten bun cu colonelul C. (colonelul C. era, pe atunci, seful Circulatiei in judetul Iasi, n.m.). N-am vrut sa-l implic, dar dumneavoastra ma obligati. Miine, la prima ora, veti fi cu permisul, in dinti, in birou la domnul colonel si imi veti prezenta si scuzele de rigoare". Siguranta din vocea lui M. venea din faptul ca nici macar un detaliu al scenariului sau nu mistifica ori exagera realitatea. Tatal sau era, intr-adevar, un reputat inginer iesean care, intimplator, se afla in cercul de amici al amintitului (temut) colonel. Dintr-odata, pe bulevardul Stefan cel Mare nu se mai auzi decit suieratul vintului de toamna tirzie.

    L-am urmarit pe tov. Costica, plin de atentie, pe parcursul discursului lui M. si a minutelor de liniste de mormint care l-au succedat. Ramasese cu ochii infipti in procesul-verbal, pe care parea sa mizgaleasca ceva in nestire (cu siguranta, nu erau cuvinte ceea ce rotunjea acolo, absorbit, vajnicul militian, intrucit miscarile miinii devenisera sacadate si smucite, ca intr-o criza de epilepsie). "Scrisul" ajunsese un fel de narcoza rapida, menita sa atenueze duritatea neverosimilului context. Ochii mei artistici - care, la acea virsta, abia se deschideau - au transfigurat instantaneu strada umeda si murdara intr-o scena shakespeariana, de la londonezul Globe Playhouse, unde militianul exterior Costica, imbracat hamletian si tinind in mina craniul (nu al lui Yorick, desigur, ci al propriei constiinte, al militianului interior Costica, cum ar veni) se intreba sub o presiune extraordinara: "Sa-l scriu sau sa nu-l scriu, fratie? Asta-i intrebarea!". Militianul interior raspundea: "Uai, Costica, ai imbulinat-o, daca te cheama la C. in birou, s-a terminat cu tine. Rupe numaidecit hirtia si incearca sa-l imbunezi pe baiet!". Militianul exterior se umfla insa din nou, fugitiv, in pene: "Si-atunci, unde mai este virtutile si puterea militiei, despre care ne-a vorbit tovarasu' secretar-general?". Militianul interior revenea: "Uai, Costica, du-ti, uai, si ti-mpusca, cin' mai credi asemenea prostii?". Militianul exterior nu se lasa: "Si ma ia asta asa de timpit, in mijlocul strazii?". Militianul interior: "Uai, Costica, dragule, cam timpit esti tu din nascare, nu mai are cin' sa te ia. Rupe procesul-verbal imediat si taci molcom!". Plutonierul ridica, dupa un timp indelungat, privirea din hirtii. Avea un aer de bovina haituita. Spuse, cu o jovialitate contrafacuta, din care nu disparuse totusi timbrul de mardeias de mahala: "Ci, uai, baiatu', chiar ai crezut ca-ti scriu proces-verbal (rupse demonstrativ fila din carnet)? Na-ti permisu' si cerificatu' si circulati, va rog, circulati!". Saluta militareste si o sterse urgent catre coltul bulevardului.

    Din intimplarea respectiva am tras o singura concluzie: militienii reactionau/reactioneaza greu, in procesul comunicarii, deoarece sint excedati de monologurile interioare!


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri