Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Numar pin' la unu

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Daca pentru Cleopatra Stratan expresia din titlu sugera o idee nostima la virsta ei de atunci, adica undeva in jur de trei ani, pentru o persoana de 30 de ani, ea capata un accent tragic. Pentru multi, numaratoarea incepe de la unu, dar, din pacate, pentru multi altii ea se sfirseste acolo. Paradox al zilelor noastre, greu de conceput, analfabetismul creeaza repercusiuni dintre cele mai stranii atit la nivelul individului, cit si la cel al societatii, iar intreaga increngatura psihologica si sociala a ei mi se pare de-a dreptul fascinanta.

    De pilda: ma bintuie o idee, o mare descoperire ma copleseste, un val urias mi se ridica de pe creier, si anume ca noua patura sociala care e „la moda" acum este creata si isi bazeaza intreaga filosofie pe lipsa literaritatii. Smecherii, baietasii, golanasii cu bani si talente nu stiu sa se exprime normal, nu sesizeaza nuantele de limbaj, nu le creeaza; „textul" pentru ei nu cuprinde alte parti de propozitie decit subiect si predicat; ei stiu doar un singur lucru, si il stiu bine: sa numere. Toate aspectele traiului de zi cu zi, ale vietii, in general, si ale lumii inconjuratoare se reduc la cele mai simple calcule aritmetice: adunare si scadere. Acesti oameni sint asa cum sint, adica experti in producerea de bani, in cirpirea de smenuri de succes dintr-un motiv foarte simplu: sint analfabeti sau semianalfabeti. Nu stiu sa faca alte operatii aritmetice, o impartire, o inmultire, nu mai vorbesc de extragerea unui radical sau de rezolvarea unei ecuatii. La figurat vorbesc, ma-ntelegi...

    Cu alte cuvinte, ei sint ceea ce un individ in zilele noastre trebuie sa fie: specializati! Asta fac scolile din ziua de azi, creeaza specialisti. Unii in chirurgie, altii in justitie ori constructie, dar altii in socotit foarte bine. Pentru ca unu si cu unu fac in atitea feluri doi...

    Intreaga lume informatica se bazeaza pe doua cifre, 0 si 1, si tot la fel functioneaza lucrurile si in mintea unui traficant de carne vie, a unui „afacerist" de „tip nou" ori a unui smenar politic. Toata viata lor s-a specializat in asa masura, incit graviteaza doar in jurul cifrelor, a numaratului, ca orice individ care nu cunoaste decit un singur domeniu.

    Incercati sa analizati stilistic o fraza spusa de un baietas cu gel pe par dintr-un bolid scump. O sa constatati ca, pentru el, limba e cu adevarat de lemn. Noua limba de lemn e a lor pentru ca sint incapabili de divagatii stilistice, de paranteze explicative, iar metaforele atit de des amintite din limbajul de strada sint de fapt si ele „inlemnite", transformate in instrumente la fel de rigide precum celelalte cuvinte uzuale, banale. Fiindca o metafora adevarata e personala, intima aproape, ca un pieptene sau o periuta de dinti, ea nu se preia de altul si nu se spune de mai multe ori in alt context; asta e soarta si farmecul ei pentru a-si pastra savoarea, telul. Altfel e ucisa.

    Daca ii auzi vorbind pe acesti oameni noi, este imposibil sa nu iti sara in atentie acest mare amanunt, ca la ei totul se cuantifica: citi bani ai, cite masini, citi cilindri are masina, citi centimetri cubi are motorul, cit consuma, citi kilometri are la bord, cite femei ai avut si mai ai, citi bani ai? Dar casa ai? Cit de mare? Cit ai baut aseara, cit bei in general? De cite ori te-ai facut matol in viata ta? Citi dusmani ai? Citi bani ai?... Nimeni, absolut nimeni nu-si pune intrebarea: Cum? Sau de ce? Sau oricare din atitea cite (!!) exista. Literele si insiruirea lor sint un mister de care nu vor sa se atinga. Ele sint barca pe care nu o au, dar de care spera, prin absurd, sa nu aiba niciodata nevoie.

    Un exemplu frapant am citit chiar in ziar zilele trecute. O tinara romanca analfabeta, plecata in Anglia, care nu stia nici limba engleza (dublu analfabetism!) a fost racolata, inchisa intr-un apartament din Londra, violata si batuta in mod repetat si bestial de o banda de huligani, iar apoi omorita si abandonata. Se pare ca la un moment dat, in timpul detentiei, fata a reusit sa puna mina pe un telefon si sa sune la singurul numar (!!!) pe care il stia, anume al rudelor din Romania, numai ca n-a putut sa le ceara pina la capat ajutor fiindca n-a stiut sa citeasca numele strazii sau barului de vis-a-vis. Plus ca si cei de la capatul firului tot analfabeti erau si nu stiau ce sa faca. Mi se pare o demonstratie perfecta a celor spuse de mine mai sus. Nefericita fiinta a iesit din domeniul ei, din zona in care
    "specialitatea" ei isi avea cit de cit efect si a patit ceea ce pateste orice ciine ce nu respecta granitele teritoriilor: a fost sfirtecata. Numerele au ajutat-o, insa literele, acel mister impenetrabil, au bagat-o in cosciug.

    Un alt exemplu oarecum asemanator se gaseste intr-o povestire de Joseph Conrad, si el exilat in Anglia. Acolo exista un personaj pe nume Yanko Goorall, legat parca visceral de realitatea noastra, un polonez naufragiat pe coastele Britaniei, care, dupa un timp in care a reusit, prin incercari de-a dreptul chinuitoare, sa se adapteze la noul teritoriu, sa invete limba,  sa se casatoreasca si sa aiba chiar un copil, a cazut grav bolnav. In timpul delirului cauzat de starea febrila, i-a cerut in limba poloneza, cu disperare si zbateri animalice, sotiei sale englezoaice un lucru, ceva, nu se stia ce. A murit singur la scurta vreme, abandonat de femeia inspaimintata. In final, se dovedeste ca bietul om suferind nu voia altceva decit apa, o cana cu apa.

    Ceea ce vreau sa spun este ca analfabetismul ucide. Nu drogurile, nu tigarile sau alcoolul - ele doar te chinuiesc un pic inainte de stingere -, ci analfabetismul. Nu exagerez cu nimic. Acesta orbeste ochii si dizolva creierul, el transforma omul intr-o fiinta involuata, primitiva si inadaptata, sortita pieirii. Violenta, faptul ca ne scade populatia, ca traim prost, toate se datoreaza lipsei cunostintelor de baza. Multe sint datorate prostiei, e drept, dar aceasta din urma este inzecit agravata de incultura.

    In locul autoritatilor, as scoate toti banii de la buget destinati investitiilor si i-as baga in scoli. Sa fie ca niste institutii unde sa vrea si cel din urma smecher de cartier sa vina. Sa ajunga sa-si spuna intre ei: „Bai, fraiere, n-ai venit azi la scoala, minca-ti-as! Ai pierdut o ora de fizica beton!!!".

     


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri