O iubire exemplara
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 20.06.2021

O iubire exemplara

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Alaturi de Lucian Raicu (prieten apropiat, intr-o perioada), Valeriu Cristea este criticul care s-a implicat cel mai mult, afectiv mai ales (altfel nici nu se prea poate), in critica pe care a scris-o. Pentru el literatura nu reprezenta o pasiune exercitata in timpul liber si nici o simpla meserie, ci un fel de modus vivendi. Citindu-i, de pilda, Dictionarul personajelor lui Dostoievski, iti dai seama ca e mai multa viata acolo decit oriunde altundeva, ca omenescul se lasa cunoscut prin intermediul unor astfel de forari abisale, prilejuite de intilnirea cu opera unui mare scriitor. Scotind din joc conventia fictionala, Valeriu Cristea a imprimat adesea paginilor sale de critica o alura confesiva, caci cartile sale nu teorii si ipoteze imbatabile pun la cale, ci povestea subiectiva a unor lecturi personale. La rece, autorul Spatiului literaturii nu a putut sa scrie niciodata. Prin urmare, citindu-i memorialistica-mozaic, adunata in doua volume (Dupa-amiaza de simbata si Bagaje pentru paradis), ai impresia unei tonalitati familiare, care e, de fapt, aceea participativa cu care criticul ne obisnuise. De altfel, se va vedea, dincolo de emotiile si sensibilitatea excesiva, stirnite de evenimentele din viata personala, contactul cu cele citeva carti esentiale i-a prilejuit lui Valeriu Cristea adevaratele impliniri, marile examene ale constiintei.

    Dar aspectul care impresioneaza cel mai mult in viata acestui om este profunda, nenarabila sa iubire fata de sotia Doina. Aproape ca m-a facut sa ma gindesc la Philemon si Baucis, dar totul ar deveni conventional daca as sustine in continuare comparatia. Dramele care le-au fost date i-au intarit, iar autorul ia totul ca pe un pret pe care au trebuit sa il plateasca, pentru ca, se stie, atita fericire nu e permisa muritorilor. Poate ca, vulgarizata de mine, povestea suna pompos, dar ea nu e deloc asa; dimpotriva, o nestirbita decenta ramine regula confesiunii, pigmentata benefic de un patos asumat ca atare, dar deloc trucat: "Regret ca nu avem copii? Fireste. Dar parca nu atit de mult. Poate pentru ca am inteles ca nu poti avea totul. Dumnezeu ne-a dat atita fericire in casnicie, incit si-o fi zis: e prea destul pentru ei. De copii e nevoie in casniciile nefericite". Valeriu Cristea era o persoana profund religioasa. De aceea a reusit sa ia tot ce i s-a dat cum grano salis, stiind ca intelept e sa nu te impotrivesti evidentelor destinului, ci sa le accepti cu stoicism. Ca valoarea unui om este, ca la Dostoievski, direct proportionala cu puterea de a suferi. Mai mult decit atit, tot de la marele rus, scriitorul de capatii, invatase ca abia suferinta purifica, ca tot ea poate mintui.

    Unele fragmente devin aproape insuportabile prin dramatismul lor si de buna seama ca ele au jucat rolul unei supape psihice. Si aici tot experienta adunata din cartile lui Dostoievski ii da puterea de a privi adevarul nud, brutal, in fata: "Copilul nascut mort era baiat, avea un picior mai scurt si - Doina insasi mi-a spus (cu ce ochi indoliati de mama l-o fi privit din iadul suferintelor sale zadarnice?) - semana cu mine. De vazut nu l-am vazut: nici eu nu am cerut, nici cei de la spital nu mi-au propus sa mi-l arate. Preocupat de starea Doinei, m-am gindit prea putin la el. De fapt, aproape deloc. A ramas pentru mine aproape o abstractiune. Cit de putina mila am cheltuit pentru propriul meu copil, pentru singurul meu fiu, nascut mort. O singura data, la mult timp dupa aceea, am fost zguduit de o violenta criza de vinovatie, am simtit o insuportabila remuscare, o stare vecina cu teroarea, de parca eu insumi l-as fi ucis, ceea ce intr-un fel putea fi adevarat. Era tirziu, ne culcasem deja si nu stiu cum am inceput sa vorbim - ca niciodata - despre el. Fara sa-si dea seama (nu de plagiat ii ardea ei in acele clipe, nu de dorinta de a fi livresca putea fi banuita), Doina a evocat, exact ca in Dostoievski (autorul Fratilor Karamazov are un asemenea pasaj undeva, poate chiar in Fratii Karamazov), unghiile micute ale copilasului nostru uitat, perfect desenate, formate. Si atunci l-am vazut (abstractiunea se transformase brusc intr-o imagine de o insuportabila concretete), si vazindu-l m-a cuprins o mila infinita fata de soarta acestei fiinte fara noroc, care n-a izbutit sa inghita nici macar o gura de aer, care n-a avut ragazul sa cunoasca afectiunea nimanui, in afara mamei sale in delir". Transcriu cam mult, dar nu am de ales, citatul nu se lasa trunchiat. Autorul pricepe ca si aceasta drama face parte din fericirea domestica ce li s-a ingaduit. Inchei acest paragraf tot cu un citat, care da masura unei iubiri exemplare, cum nici literatura nu a avut puterea sa imagineze prea multe. Este, de fapt, un fel de testament al scriitorului, o perfecta mostra de altruism pe care abia iubirea matura, incercata il poate duce la ultimele sale consecinte: "Misiunea mea pe pamint: s-o apar pe Doina de toate relele, sa fiu scutul existentei ei. Doina trebuie sa traiasca mult, mult de tot: si pentru mama ei, si pentru fratele ei. Cite restante de viata... As vrea sa traiasca atit de mult incit ea, care ma iubeste asa cum putini oameni sint in stare sa iubeasca si care va suferi enorm cind voi muri, sa-si aminteasca de mine, cindva, cu un suris impacat".

    Am spune ca e pura literatura. Da, e adevarata literatura, daca intelegem sa nu asezam nici o granita intre ea si viata. Pentru Valeriu Cristea, literatura era o chestiune de viata (si de moarte). Din carti si-a extras un cod moral de la care a incercat sa nu abdice, din carti a invatat ca si suferinta este un garant al fericirii.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Italia sau Finlanda?

    Nicolae GRECU

    Italia sau Finlanda?

    Ce cale se va alege pentru naţionala României în urma Euro2020?

    Filmuletul zilei

    opinii

    Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (2)

    Eugen MUNTEANU

    Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (2)

    Autorul serialului rememorează în continuare cu emoţie şi descrie amănunţit primele lecţii de pe parcursul iniţierii sale în umila sectă a pescuitorilor cu undiţa de la Dunăre.

    Îndemnuri de la Maica Siluana

    pr. Constantin STURZU

    Îndemnuri de la Maica Siluana

    Tot cu gândul la Maica Siluana (1944-2021). Şi la ceea ce ne-a învăţat. Nu atât din cărţi, cât din cele trăite, experiate. Deschid un volum al său care-mi este foarte aproape de inimă: "Uimiri, rostiri, pecetluiri". Cuprinde o sută de "capete de învăţătură", de folos celui ce caută ieşirea din starea de păcat şi intrarea în bucuria lui Dumnezeu. Împărtăşesc cu voi câteva sclipiri din îndemnurile şi încredinţările sale.

    Perspectivă inversă

    arh. Ionel OANCEA

    Perspectivă inversă

    O dată cu realizarea primului plan urbanistic general al Iaşului în anii 1996-1998, managerul de atunci al proiectului a propus informatizarea regulamentelor de urbanism aferente zonelor funcţionale şi situaţiei juridice ale terenurilor astfel încât acestea să poată fi extrase automat la întocmirea certificatelor de urbanism. 

    pulspulspuls

    Ce are firma de lactate a soacrei cu relaţiile de biznis ale lui dom’ premare? Ehe: are, şi încă foarte multe...

    Ce are firma de lactate a soacrei cu relaţiile de biznis ale lui dom’ premare? Ehe: are, şi încă foarte multe...

    Dacă tot auzim că unii cetitori se plictisesc în casă de la atâta ploaie pe afară, am zic că numai bine pe azi să vă servim la lectură ceva fain, uşurel, fără colesterol şi, evident, cu multă coenzima Q10, ca să meargă şi chircit la birou, dar şi lăfăit în fotoliu. 

    Caricatura zilei

    Asta zebră!

    Editia PDF

    Bancul zilei

    De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.