vineri, 29.03.2024
Va mai amintiti cazul niponului muscat mortal, acum trei ani, de un maidanez, in Piata Victoriei, "la doi pasi de Guvern", cum scrisese pe atunci "Adevarul"? A fost, evident, o moarte stupida si umilitoare, de un cinism care te lasa perplex, inapt de replica. Si acum imi pare imposibila. De fapt, sentimentul pe care l-am avut la vestea in cauza a fost mult mai complex si realmente indiscernabil. In orice caz, era intre stupoare, compasiune si ultraj - pe un fond surd de revolta. In mod curios (fiindca ar fi trebuit sa dispara sub mormanele de stiri asemanatoare, difuzate intre timp), cazul mi-a revenit in memorie de mai multe ori. O explicatie ar fi ca, inconstient (dar, ma rog, perfect psihanalizabil), m-am pus in pielea acelui nefericit. Exista, totusi, m-am surprins la un moment dat, si o explicatie asa-zicind culturala. Nu stim prea multe lucruri despre moarte, chit ca rafturi intregi de biblioteca o prospecteaza si atitea pelicule incearca sa-i "scaneze" misterul. De fapt, esential vorbind, nu stim nimic. In schimb, de-a lungul anilor s-au constituit o gramada de poncife in legatura cu acest eveniment capital al existentei. Moartea, ca si garderoba, are varii grade de prestigiu, intensitati diferite de imagine. Exista chiar un fel de snobism mortuar, care a produs un intreg folclor si in functie de care, daca ar fi sa alegem (la urma urmei, democratia e pura si continua optiune, de ce ar excepta hirca de la aceasta regula?...), am "seta" o moarte cit mai glorioasa cu putinta. Nu neaparat cu pieptul pe ambrazura, ca Ion Soltis, saracul (erou post-mortem al URSS, pentru cine nu stie), dar ceva, cu siguranta, impresionant. Un supersonic in flacari, o confruntare cu scelerati, o imprejurare, in fine, care sa incheie memorabil si eclatant parcursul existential. Avem acest orgoliu, ca si cum viermii (si, in ariergarda, bacteriile necrofore) ar tine cont de modul disparitiei lui X, alegind sa-l haleasca in rindul prim sau in cel secund... Chiar: ar primi cineva sa moara de os in git, sa zicem? S-ar multumi maharul de pe vremuri, azi pensionar emfatic, ocrotit ca un bun de patrimoniu si de partid, si de guvern (presedintia se subintelege!) sa-si dea obstescul sfirsit - cum se intimpla si pe la case mai mari - in closetul de la vila construita pe bistarii proletariatului? Ba bine ca nu! Toata biografia sa, treptele pe care a urcat asiduu de la un cincinal la altul ii impun o formula mai demna, ma-ntelegi: un asasinat, un cutremur, un accident, tragice, fireste, dar de care incaltea nu ti-e rusine. Moartea e, asadar, un ceremonial. Si cind cineva moare strivit de o stinca, il deplingem, dar ne ramine, intuitiv, consolarea ca a plecat, dupa canon, frumos ori magnific. Citeodata imi pare ca disparitia, in sine, nu conteaza: importa doar modul ei, reflexul ei moral. Acesta se omologheaza intru vecie. Caci una e sa mori rapus de un tigru, la o adica, si cu totul alta e sa fii trimis in lumea celor drepti de incisivii unei canine parsive, naiba stie cum aparuta in cale. Providenta nu te poate injosi mai crunt!
Nu stiu cum au primit niponii oribila tragedie. Mie unuia afrontul mi se pare atit de grav, incit, cu samuraii in ascendenta, as fi cerut Bucurestiului - capitala cu atitea fumuri europene, dar aproape toate fara nici un suport in lumea infrastructurii si a dotarilor (despre moravuri, ca despre raposati, numai de bine!) - despagubiri fabuloase. Javra a muscat, metonimic, din toti insularii. Javra sau, mai bine zis, logica perversa a lucrurilor, fiindca accidentul nu ar fi avut loc (sau ar fi fost de o probabilitate neglijabila), daca, in chip elementar, primaria ar fi reglementat viata patrupedelor fara a cauta prea mult in coarne societatilor de protectie a animalelor, cu discursul lor, cum s-a dovedit si in acest caz, atit de demagogic si contraproductiv. Daca, altfel zis, exista o vointa si un spirit ferm. Lenea, balivernele, intrigile marunte, baterea apei in piua, tot ce macina, intr-un cuvint, edilitatea in aceasta parte de lume (oh, dar si aiurea!), trebuie sanctionate nu doar administrativ si nici numai penal: odata si odata trebuie pedepsite si diplomatic. Caci obrazul gros cu palme grele se omeneste...
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |