Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Obrazul potrivit cu palma

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Va mai amintiti cazul niponului muscat mortal, acum trei ani, de un maidanez, in Piata Victoriei, "la doi pasi de Guvern", cum scrisese pe atunci "Adevarul"? A fost, evident, o moarte stupida si umilitoare, de un cinism care te lasa perplex, inapt de replica. Si acum imi pare imposibila. De fapt, sentimentul pe care l-am avut la vestea in cauza a fost mult mai complex si realmente indiscernabil. In orice caz, era intre stupoare, compasiune si ultraj - pe un fond surd de revolta. In mod curios (fiindca ar fi trebuit sa dispara sub mormanele de stiri asemanatoare, difuzate intre timp), cazul mi-a revenit in memorie de mai multe ori. O explicatie ar fi ca, inconstient (dar, ma rog, perfect psihanalizabil), m-am pus in pielea acelui nefericit. Exista, totusi, m-am surprins la un moment dat, si o explicatie asa-zicind culturala. Nu stim prea multe lucruri despre moarte, chit ca rafturi intregi de biblioteca o prospecteaza si atitea pelicule incearca sa-i "scaneze" misterul. De fapt, esential vorbind, nu stim nimic. In schimb, de-a lungul anilor s-au constituit o gramada de poncife in legatura cu acest eveniment capital al existentei. Moartea, ca si garderoba, are varii grade de prestigiu, intensitati diferite de imagine. Exista chiar un fel de snobism mortuar, care a produs un intreg folclor si in functie de care, daca ar fi sa alegem (la urma urmei, democratia e pura si continua optiune, de ce ar excepta hirca de la aceasta regula?...), am "seta" o moarte cit mai glorioasa cu putinta. Nu neaparat cu pieptul pe ambrazura, ca Ion Soltis, saracul (erou post-mortem al URSS, pentru cine nu stie), dar ceva, cu siguranta, impresionant. Un supersonic in flacari, o confruntare cu scelerati, o imprejurare, in fine, care sa incheie memorabil si eclatant parcursul existential. Avem acest orgoliu, ca si cum viermii (si, in ariergarda, bacteriile necrofore) ar tine cont de modul disparitiei lui X, alegind sa-l haleasca in rindul prim sau in cel secund... Chiar: ar primi cineva sa moara de os in git, sa zicem? S-ar multumi maharul de pe vremuri, azi pensionar emfatic, ocrotit ca un bun de patrimoniu si de partid, si de guvern (presedintia se subintelege!) sa-si dea obstescul sfirsit - cum se intimpla si pe la case mai mari - in closetul de la vila construita pe bistarii proletariatului? Ba bine ca nu! Toata biografia sa, treptele pe care a urcat asiduu de la un cincinal la altul ii impun o formula mai demna, ma-ntelegi: un asasinat, un cutremur, un accident, tragice, fireste, dar de care incaltea nu ti-e rusine. Moartea e, asadar, un ceremonial. Si cind cineva moare strivit de o stinca, il deplingem, dar ne ramine, intuitiv, consolarea ca a plecat, dupa canon, frumos ori magnific. Citeodata imi pare ca disparitia, in sine, nu conteaza: importa doar modul ei, reflexul ei moral. Acesta se omologheaza intru vecie. Caci una e sa mori rapus de un tigru, la o adica, si cu totul alta e sa fii trimis in lumea celor drepti de incisivii unei canine parsive, naiba stie cum aparuta in cale. Providenta nu te poate injosi mai crunt!

    Nu stiu cum au primit niponii oribila tragedie. Mie unuia afrontul mi se pare atit de grav, incit, cu samuraii in ascendenta, as fi cerut Bucurestiului - capitala cu atitea fumuri europene, dar aproape toate fara nici un suport in lumea infrastructurii si a dotarilor (despre moravuri, ca despre raposati, numai de bine!) - despagubiri fabuloase. Javra a muscat, metonimic, din toti insularii. Javra sau, mai bine zis, logica perversa a lucrurilor, fiindca accidentul nu ar fi avut loc (sau ar fi fost de o probabilitate neglijabila), daca, in chip elementar, primaria ar fi reglementat viata patrupedelor fara a cauta prea mult in coarne societatilor de protectie a animalelor, cu discursul lor, cum s-a dovedit si in acest caz, atit de demagogic si contraproductiv. Daca, altfel zis, exista o vointa si un spirit ferm. Lenea, balivernele, intrigile marunte, baterea apei in piua, tot ce macina, intr-un cuvint, edilitatea in aceasta parte de lume (oh, dar si aiurea!), trebuie sanctionate nu doar administrativ si nici numai penal: odata si odata trebuie pedepsite si diplomatic. Caci obrazul gros cu palme grele se omeneste...


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri