Paradisul Verde in noua viziuni
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Paradisul Verde in noua viziuni

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
      

    Privita cu obisnuita detasare contemplativa, expozitia in curs de la Galeria „Dana" pare sa corespunda tiparului clasic al fructificarii „dislocarilor" artistice in plein air, care elogiaza de regula intalnirea cu natura in mai toate ipostazele ei fascinante. In realitate, lucrurile stau cumva altfel. Conceput ab initio in forma unui simpozion de creatie, proiectul Delta Dunarii - noua viziuni si-a propus sa aduca in atentie paradoxurile Deltei, amestecul contradictoriu de splendoare si bogatie - pe de o parte; de precaritate si saracie - pe de alta. Artistii mobilizati la inceputul verii trecute in explorarea Paradisului Verde si-au distribuit interesul intr-o dubla perspectiva: estetica si sociala. Exista un „spirit" nevazut al locului? Este acesta „frumos"? Poate fi identificat, scos la iveala si reprezentat? Are Delta colturi misterioase, mirifice, de neocolit? Sunt si altele, ignorate voit sau amenintate de profetii turismului agresiv si ai modernizarii fara scrupule? Cum conciliem nostalgia naturii inalterate cu asaltul rapace al pradatorilor de tot felul?

    Un motiv precum cel al naturii, tocmai datorita generozitatii sale interne, se sustrage unei abordari restrictive. Daca filosofii ar fi fost ispititi mai degraba sa gandeasca natura in termeni ideali si „principiali" (temei al lumii, instanta originara), artistii ar zabovi indeosebi asupra laturii placute, atractive si „pitoresti" a acesteia. De altfel, in majoritatea limbilor, natura are demnitate feminina: este frumoasa, atrage, fura privirea, captiveaza. Unii sunt „sedusi" definitiv; vor sa o „cucereasca" in felul unei cetati greu accesibile, sa-i „cunoasca" indeaproape toate potecile si intimitatile; altii vor sa o „supuna" propriilor capricii si interese, intervenind abrupt si abuziv in ordinea ei.

    Neingraditi in alegerea subiectelor, artistii rezidenti la Crisan au optat pentru incursiuni secventiale, focalizand asupra specificului si detaliului sugestiv, in detrimentul cliseelor familiare, ce exhiba pitorescul sau idilicul facil. Nu lipsesc din tablourile pictate nici oamenii, nici apa, nici nuferii infloriti, nici pestii, pasarile, caii salbaticiti, stuful sau barcile tintuite de pontoane viguroase. 

    Daca exista un „spirit" al Deltei, acesta pare sa fi fost crucificat, martirizat si adapostit sub ape (Eugen Alupopanu - foto). Pestele prins in undita atarna aidoma Celui de pe cruce, platind nevinovat pretul lacomiei oamenilor. Nuferii sunt doar partea frumoasa, vizibila, a sacrificiului ascuns. Intr-un registru apropiat, Manuell Manastireanu picteaza largi intinderi lacustre, dar si ochii intristati ai locuitorilor Deltei - tinut care pare sa se scufunde in felul unei barci parasite, aflate in deriva, asteptand din cer „lumina" salvatoare. Cristian Diaconescu este interesat de oameni; el vede pe chipul lor si inocenta, si indarjire vaga, si resemnare.

    Pentru Sabin Drinceanu, Delta inseamna ospitalitate, dispozitie conviviala; privitorul este invitatul unei „cine de taina", la care se poate „impartasi" vizual din bogatiile etalate. Felix Aftene si Gabriela Drinceanu vad Icari inaripati, plutind deasupra apelor, dar si ingeri inotand cu sarg in directia oporuna. Sorin Otinjac este retinut de agitatia valurilor, dar si de calmul nefiresc al barcilor ancorate la mal. Venit din Italia, sculptorul Ion Pislaru deseneaza in marmura silueta unei pasari aflate sub protectia „mainilor" lui Dumnezeu, sugerand deopotriva viata, sensibilitate, dar si grija fata de un bun pretios. Debutant in pictura,  Eugen Harasim este autorul unui film al taberei, in care artistii isi joaca dezinvolt propriul rol. Zamfira  Birzu - curatorul evenimentului - „tese" cu migala o perdea vegetala oglindita fidel in luciul apei, sugerand ca ne-am putea ascunde indaratul ei, pozitionandu-ne de partea frumosului pur.  

    Intr-o lume sufocata de fervoarea modernizarii, in care verdele plantelor este ingropat sub gramezi de beton, expozitia artistilor ieseni pare a fi ocazia unui retur la normalitate, la discernamant si bun gust. Un lucru mi se pare evident; gasim mai multa natura in tablourile artistilor ieseni, decat in imediata noastra vecinatate. Este bine? Este rau?

     

    * Petru Bejan este profesor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice din cadrul Universitatii "Al. I. Cuza"


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    De ce s-a scumpit masiv energia?

    Alexandru LĂZESCU

    De ce s-a scumpit masiv energia?

    Între factorii cei mai importanţi sunt politicile „Green Deal” ale UE, decizii care din raţiuni ideologice, au promovat abordări nerealiste care ignoră realitatea de pe teren.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Un punct de vedere cu desăvârşire orb

    Nichita DANILOV

    Un punct de vedere cu desăvârşire orb

    Unele edificii sunt înălţate numai din scaune. În faţa scaunelor se întind nesfârşite alei, străjuite de statui ascunse printre arbori. În centrul oraşului sunt mai multe fântâni arteziene, din care nu ţâşneşte însă apa, ci timp. Oraşul a fost ridicat în plin deşert. Ţâşneşte în schimb nisip şi din când în când, spre seară, sânge în şuvoaie. Singurul locuitor al oraşului este în acelaşi timp rege, judecător, călău, victimă şi mulţime. În oraşul cu un singur locuitor „timpul are o singură secundă” şi „de fiecare acoperiş atârnă câte un deget murdar”.

    Septembrie indiano-amnăşan

    Michael ASTNER

    Septembrie indiano-amnăşan

    Păzind cazanul în liniştea amiezii, auzi din când în când căzând câte o nucă ori pe stradă trecând - urcând, coborând - o maşină.

    Macro-buzunăreala „liberalizată”

    Nicolae CREŢU

    Macro-buzunăreala „liberalizată”

    Din toate câte bântuie acum în ale noastre media, din România, nu serialul rivalităţii Cîţu vs. Orban pentru şefia PNL, nici „bâlciul” şi pantomima „moţiunilor” de ce (n)zură şi criza guvernării, nu ele sunt cele care îi îngrijorează pe cei mai mulţi oameni ai ţării, încă trăitori între hotarele ei. Şi nici cifrele în creştere ale „valului” Covid-Delta, nici măcar ele, nu îngrijorează, ba chiar să sperie de-a dreptul, atât cât o fac ştirile şi aşteptările privind facturile la electricitate şi gaz sau eliminarea subvenţiei pentru încălzire, tot perspective „luminoase”, cum se vede.

    pulspulspuls

    O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

    O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

    Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

    Caricatura zilei

    Iohannis și Golful

    Editia PDF

    Bancul zilei

    - Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.