anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 04.07.2020

Parcul Copou. Povestile lui LIS

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Pe blog-ul sau, intitulat Cantonul 248, pe 27 aprilie a.c., Liviu Ioan Stoiciu, alias LIS, publica o povestie pe cit de stranie, pe atit de adevarata, dupa spusa sa, "cu un tinar inamorat care are un GPS in el si o tinara A (Alfa) iesita la miezul noptii la o promenada prin oras". Cum actiunea se petrece in Iasi, in parcul Copou, iar protagonistii sint doi tineri ce salasluiesc alaturi de noi, ma voi ocupa de ei, glosind pe marginea subiectului si adaugind precizarile necesare. Tinara Alfa, care avea probabil insomnie (LIS spune ca ar putea fi vorba de somnambulism, nu-l contrazic, adaug doar faptul ca somnambulismul, dupa opinia unor medici psihiatri, e o forma de insomnie paroxistica, aceasta fiindca pacientii care sufera de aceasta boala traiesc visul atit de intens, incit nu cunosc odihna pe care ne-o confera somnul), simte nevoia acuta sa mearga la teiul lui Eminescu. Pentru tinara femeie, e o nebunie sa mearga noaptea singura in parc, comenteaza LIS. Trebuie sa venim aici cu niste precizari. LIS traieste in capitala, intr-un bloc ridicat in Piata Unirii, la citiva pasi de Parlament. Noaptea e obisnuit sa asculte cintecele manelistilor ce petrec in restaurantul ce se afla sub apartamentul sau. De aceea are simturile iritate. Linistea o simte abia spre dimineata, cind zgomotele se sting si cind fosnetul fintinilor arteziene, punctat de uguitul hulubilor salbatici, ii razbate prin fereastra. Faptul acesta nu-l ajuta insa sa-si gaseasca echilibrul. Timpanele sale zgiriate de sunetele stridente ale trompetei si de cele grave ale contrabasului continua sa perceapa inca mult timp melodiile pe care le-a intonat orchestra. Uguitul pasarilor LIS il percepe abia pe la amiaza, cind atmosfera e deja imbicsita de praf si de alte zgomote stridente, ce au menirea sa-ti puna creierii pe bigudiuri. Prin urmare, momentul in care LIS a conceput aceasta poveste era unul foarte incordat. Daca ar fi cunoscut mai bine Iasul, si-ar fi dat seama ca o plimbare in toiul noptii prin parc nu constituie o nebunie. Ci, as putea spune, dimpotriva: pentru cei ce sufera de insomnie, plimbarea e un lucru benefic. Parcul e luminat si bine ingrijit de municipalitate. Prin urmare, o descindere aici la miezul noptii nu prezinta nici un pericol. Garzile politiei comunitare isi fac datoria intr-un mod cit se poate de civilizat. (Se comporta ca politistii din roamnele lui Knut Hamsun, adica te abordeaza numai sa vada daca nu cumva ai o problema.) In afara de aceasta, in ramurile copacilor din parc au fost montate camere de supraveghere. Teiul, fiind un obiectiv national, e supravegheat indeaproape. Acte de vandalism sau de huliganism in preajma lui nu au fost, deocamdata, sesizate.

    Repet, nu-i nici o nebunie sa dai o raita prin parc la miezul noptii. Chiar si spiritele mortilor au un comportament civilizat si nu agreseaza omul decit atunci cind acesta, sfidind regulile convieturii pasnice universale (specialist in aceste reguli e chiar LIS), le incalci intimitatea ancestrala. Atunci, desigur, spiritele se razbuna... (Statuile cad de pe socluri, copacii se prabusesc peste indragostiti.. Etc., etc..)

    Cit despre ieseni, acestia sint oameni pasnici, si chiar si atunci cind stau la pinda in tufisuri in asteptarea unei prazi contempla mai intii natura, minunindu-se in sinea lor de frumusetea lumii create de Dumnezeu, dupa care trec la actiune, adica la jaf sau la viol. Iar dupa ce saviresc infractiunea, iarasi mediteaza, minunindu-se de tot ce vad si aud in jur. Bucurestenii n-au timp de astfel de fleacuri. Ei mai intii actioneaza si apoi gindesc. Sau poate nu gindesc nici dupa. Asa e firea bucuresteanului, mai piparata la gust. In articolul sau publicat pe blog, distinsul meu prieten, Lis, nu sesizeaza diferenta de psihologie si de mentalitati ce separa Tarile Romane. Obisnuit sa se plimbe prin parcul Carol, vede pericole la tot pasul, chiar si atunci cind pe luciul siniliu al lacului apare o ratusca insotita de 12 boboci dupa ea, "o minune de la Dumnezeu"; minunea nu apare insa singura, ci e urmata de un spectru: jurnalul lui Adrian Marino...

    In sfirsit, Domnisoara Alfa ajunge la tei. Si cum sta ea asa, meditativa, tot gindindu-se daca nu cumva viseaza (se ciupeste de obraji, isi musca buzele), pe dupa trunchi apare un tinar, frumos si elegant, care o abordeaza de indata. "Putea fi spiritul lui Catalin din «Luceafarul» sau al lui «Calin, file de poveste»", noteaza LIS. Putea, dar, spre regretul nostru, nu a fost sa fie. Glosind pe tema nemuririi, cei doi ies din parc, poposind la o circiumioara cocheta din imprejurimi... Stind fata in fata, ambii se intreaba cum de a fost posibila o astfel de "intilnire amoroasa". Si ambii cad de acord ca la mijloc a fost mina destinului...

    Povestea ia, la un moment dat, o turnura neasteptata. La avansurile tot mai insistente ale tinarului, domnisora Alfa se trezeste din reverie, realizind ca are in fata "un balos....". Tinarul insa insista. Dorinta lui e sa ajunga cit mai grabnic in patul "conjugat". Alfa il respinge. Tinarul ii spune ca are incorporat in trupul sau un GSP (unde anume, nu precizeaza, iar domnisora se sfieste sa-l intrebe, ca nu cumva acesta sa inteleaga ca ar "dori sa-i pipaie intimitatile"), care ii permite s-o repereze oriunde si oricind.

    Pentru tinar, aventura se sfirseste la Politie. De fapt, nu se sfirseste aici, ci, iesind de la arest, tinarul o bombardeaza cu telefoanele, devenind din ce in ce mai insistent. Cazul domnisoarei Alfa, chiar daca se termina in coada de peste, e, totusi, unul fericit. Prin intermediul personalului de paza ce vegheaza asupra parcului Copou, am aflat de un alt caz, al domnisoarei Beta, care avea si ea obiceiul de-a vizita, din cind in cind (mai ales pe luna plina), teiul din parc. Ii aducea drept ofranda suvite din parul sau pubian si unghiile roase... A avut si ea parte de citeva intilniri cu un alt Calin. Ba chiar a intrezarit si o nunta cu flori si fluturi ca-n povesti. La a saptea intrevedere "intimplatoare", fata s-a trezit din reverie. Si a vazut ca in fata ei era ingenuncheat nu Calin, ci un batrinel chelios (Craiul Limbad!) cu fata decojita ca o scoica,  care ii facea avansuri... Domnisoara Beta s-a speriat atit de tare, incit a strigat dupa ajutor. A venit ca din pamint politia comunitara. Domnisora a inceput sa se agite, sa povesteasca, pomenind mereu de infamul Crai. Paznicii au facut cercetari minutioase, dar n-au dat in parc peste nici un crai, desi domnisoara mereu il tot arata cu degetul. Cuprinsa de o criza de isterie, domnisoara a trebuit sa fie dusa la balamuc. Uzind de terapie intensiva, in cele din urma, medicii au reusit s-o scape de spectrul craiului Limbad sau Limba ce aparea in salon la o anumita ora. Nu au reusit insa s-o deposedeze si de imaginea Mirelui-flutur, care, lafaindu-se intr-o caleasca si pufaind din tigaret, o tot indeamna sa-si lepede halatul si papucii si sa se transforme intr-o viorea albastra...  Iar cind Beta se executa, acesta o sfichiuie cu mustatile, pina-i face pielea ferfenita, dupa care, intinzindu-si trompa de elefant, ii perforeaza timpanul... Si atunci sa vezi ce icnete, ce tipete... Ce dezastru...


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

    Nicolae GRECU

    Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

    Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

    Eugen MUNTEANU

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

    Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

    Silueta oraşului

    arh. Ionel OANCEA

    Silueta oraşului

    Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

    Teologie cu linguriţa (IV)

    pr. Constantin STURZU

    Teologie cu linguriţa (IV)

    Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

    pulspulspuls

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

    Caricatura zilei

    Paparazzi

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.