De cind a ajuns presedinte de partid, domnul Victor Ponta face niste enunturi de un nivel al coborisului intelectual de ne lasa masca (daca nu ne-ar durea in basca). Din pleava declaratiilor sale, o fraza ni se pare simptomatica pentru socialismul insidios, cu iz de Dimbovita, practicat de liderul PSD. Ponta emite o poanta despre Vladimir Tismaneanu: "Cei mai buni comunisti au fost legionari, dar in cazul lui Tismaneanu e invers". Uite asa, popic! E o inadecvare aici, o comparatie intre notiuni incomparabile, trebusoara la care se pricepeau aman inginerii de suflete de la Scinteia sau Munca de partid. Va mai amintiti de acele adunari pompos-gretoase in care se raportau Geniului Carpatilor productii astronomice la hectar? Totodata, pentru "comparatie", la jurnalele de la cinema se dadeau imagini cu ticalosii de capitalisti americani care dadeau foc la grine, varsau laptele in pamint, taiau vitele si puneau clor peste cadavre.

Asa procedeaza si domnul Ponta. In felul sau putem fabula la nesfirsit. O fraza similara cu a sa ar putea fi: "Cele mai laptoase vaci sint Holstein, dar in cazul Pamelei Anderson e invers". Sau putem spune in halul urmator: "Cei mai pisicheri procurori au fost lichele, dar in cazul lui Victor Ponta e invers". Bineinteles, ca oameni cu scaun la cap, nu vom face asemenea afirmatii, dar sa mai adastam putin in acest fundac intelectual pont(a)os, caci merita.

Tismaneanu, care stie cam tot ce se poate despre ideologii, nu-i raspunde lui Ponta, dar probabil ca stie de unde provine aceasta teorie a diferentierii dintre comunisti si fascisti. Domnul Ponta, cu precaritatea sa ideologica, probabil ca nu stie, dar repeta papagaliceste ceea ce aude in mediul sau neosocialist dimbovitean.

Antiteza dintre socialism si fascism a aparut pe la inceputul anilor '40 in laboratoarele propagandei de la Kremlin pentru a apara socialismul de... socialism, mai precis socialismul bolsevic de national-socialismul hitlerist. Razboiul sovieto-german, deci intre cele doua socialisme, trebuia explicat in vreun fel, fara a se declara falimentul "ideii socialiste". Si atunci Stalin a venit cu teorema: "doar un fascist poate sa fie anticomunist". "Prin urmare - spune Traian Ungureanu in Terapia Revel (din ID nr. 6(21)/2006) - socialismul german a devenit agresor nazist si, mai departe, orice forma de anticomunism a fost transferata, de atunci incoace, in contul fascismului. Succesul acestei facaturi staliniste e neintrecut. Ce era valabil in documentele PCUS trece de virtute antiextremista pe scena academica si printre elitele Occidentului". Traian Ungureanu se refera la elitele occidentale socialistoide.

Aceasta imagine a fascistului anticomunist a circulat intens si la noi: in presa comunista, in tribunalele comuniste, in care eticheta de fascist era suficienta ca sa faci ani buni (e un fel de a zice) de puscarie. Lozinca "doar fascistul e anticomunist" a functionat pina in anii '90, cind a cazut comunismul. A cazut la nivel declarativ. Atunci, totusi, s-a petrecut o tragedie pentru comunistii din tarile comuniste, dar si pentru socialistii din tarile occidentale. Tragedia s-a petrecut si la nivel "ideologic", de fapt propagandistic. Majoritatea vechilor lozinci nu mai functiona. Gheorghi Arbatov, un ofiter KGB de export sub masca de director al unui institut de studii americane de la Moscova, ii spunea in '91 presedintelui de stat american James Baker: "V-am facut cel mai mare rau cu putinta. V-am lipsit de adversar".

Gheorghi Arbatov nici nu-si putea inchipui cita dreptate avea. Prabusirea statului sovietic a condus la consecinte uluitoare in socialismul mondial. Socialistii de tot soiul au trebuit sa dea jos stucatura marxista a edificiului lor si sa puna in loc termopanele unui socialism serpuitor. Cu o rapiditate de anaconda inainte de a musca, acestia s-au deplasat si camuflat in alte "obiective". De pilda, socialistii occidentali au trecut la un cult al democratiei juridice, care nu e, de fapt, decit un mecanism de asistenta sociala legala, pus la dispozitia unor insi politici adversari ai valorilor occidentale (in tineretea revolutionara a anului 1968 erau trotkisti sau maoisti, cumintiti acum si ajunsi la frinele puterii). Un alt obiectiv ar fi multiculturalismul, care reprezinta de fapt vechea nostalgie comunista a "colectivului", nostalgie tribala in fond. Sa nu uit de propaganda ecologica, precum spaima "incalzirii globale", care nu e decit o forma de obscurantism stiintific menit sa obstaculeze dezvoltarea economica. Nu trebuie sa uitam nici de guerrila antiglobalizare, nici de agitatia impotriva acordurilor de comert liber, nici de multe altele...

In acest context trebuia revizuita si lozinca fascistului anticomunist. La Ponta, fascistul a devenit cel mai bun comunist. Dar, cum spune ciocanitoarea Woody, ...we'll be back soon with another cartoon! Da, miscarea politica neosocialista are ceva din agitatia nebuna a animalutelor din desenele animate (va urma).