anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Prizonier in Downing Street

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    In momentul in care un prim-ministru britanic isi anunta decizia de retragere, el devine o tinta facila pentru adversarii politici. Este greu de inteles, in aceste conditii, ce anume isi propune Tony Blair pentru ultimele luni la sefia guvernului. Anuntul retragerii sale nici macar nu a venit ca o surpriza, esaloanele inferioare ale partidului incepind revolta inca din primele luni de dupa victoria electorala din mai 2005. Blair promisese deja ca nu-si va incheia mandatul, dar fara a mentiona cind anume era dispus sa faca transferul de putere. Succesorul sau oficial, ministrul de finante Gordon Brown, spera ca ultimul cabinet Blair va fi unul de tranzitie, iar el va prelua puterea in cel mai scurt timp posibil, pentru a-si pune in aplicare programele, a-si demonstra calitatile de lider si, in final, pentru a cistiga alegerile viitoare.
    Nu a fost, insa, asa cum si-a dorit Gordon Brown, iar frustrarea sa si a partizanilor sai a atins cote alarmante. Recent, un grup de sase ministri de rang inferior (din afara Cabinetului) demisionasera in semn de protest fata de cramponarea lui Blair la putere, iar partidul fusese zguduit de aparitia unei scrisori deschise, semnata de zeci de parlamentari si alte personalitati din partid, prin care se cerea retragerea primului ministru. Daca primul gest pare a fi obtinut binecuvintarea lui Brown, in cazul scrisorii deschise colaboratorii cei mai apropiati ai ministrului de finante s-au abtinut, considerind-o prea periculoasa pentru imaginea partidului.
    Aripa de stinga din partid a iesit din amortire, iar sindicatele nu mai au, nici ele, rabdare. Dat fiind rolul lor istoric in consolidarea miscarii laburiste, sindicatele britanice au avut dintotdeauna o pondere importanta in decizia la nivel de partid si, atunci cind era cazul, la nivel guvernamental. Tony Blair a restrins considerabil aceasta influenta, ceea ce l-a facut extrem de antipatic in mediile sindicale, care nu l-au iertat, printre altele, pentru mentinerea, in linii mari, a legislatiei anti-greva introdusa in epoca Margaret Thatcher. Figura lui Gordon Brown este, din acest punct de vedere, mult mai acceptabila, desi ministrul de finante nu a excelat in nici un caz prin politici de stinga, in cei noua ani de guvernare laburista. Brown este, in aceeasi masura ca si Blair, exponentul politic al "celei de-a treia cai" si al despartirii de socialismul doctrinar al deceniilor trecute.
    Probabil ca, in lunile viitoare, Gordon Brown isi va preciza mai bine ideile politice si prioritatile guvernamentale, reticenta de pina acum explicindu-se si prin dorinta de a nu-i infuria inutil pe blairisti.
    In alegerile de anul trecut, desfasurate intr-o atmosfera marcata de controversele asupra implicarii in Irak, Tony Blair realiza o premiera istorica pentru laburisti - a treia victorie electorala consecutiva. Nimeni nu i-a contestat succesul, desi majoritatea parlamentara obtinuta a devenit mai fragila decit in legislaturile trecute. Insa Gordon Brown si sustinatorii sai sperau ca noul guvern sa fie unul de tranzitie si afirma (e drept, doar in medii private sau sub acoperirea anonimatului) ca majoritatea ar fi fost si mai confortabila daca laburistii ar fi fost condusi de Brown, iar nu de Blair. Si tot ei aclama cavalerismul ministrului de finante, care l-a secondat cu loialitate pe premier.
    Pe de alta parte, partizanii lui Blair isi suspecteaza rivalii ca au contribuit, din umbra, la crearea portretului negativ al premierului si, implicit, la scaderea popularitatii sale in rindul opiniei publice. Si nu este vorba doar de Irak, ci si de speculatiile legate de comoditate, aplecare catre lux, afisare excesiva in mass media si - eterna critica adresata liderilor care ramin prea mult in functie - aroganta.
    Tony Blair a cedat pina la urma in fata adversarilor sai, dar a facut-o in asa fel incit sa-i priveze de satisfactia unei victorii rapide. Nu a fixat o data, vorbind de un interval de un an - cel mai tirziu in septembrie, cel mai probabil (se spune) in mai. Riscul de a deveni o tinta incapabila de reactie este, in aceste conditii, considerabil. Desi probabil ca la virful partidului se va reinstaura o oarecare liniste, exista riscul ca legislatia sa treaca mult mai greu prin Parlament, iar actul de guvernare sa-si piarda mult din coerenta. In interiorul partidului de guvernamint, competitia pentru pozitii si influenta se va intensifica, iar birocratia administrativa va deveni mai greu de controlat - un fenomen deloc caracteristic sistemului britanic.
    Daca in Statele Unite presedintele devine, in principiu, mai liber in miscari catre finalul celui de-al doilea mandat (evident, cu conditia sa conteze si pe o majoritate in Congres), un premier britanic care-si anunta intentia de retragere aproape ca devine un prizonier in biroul din Downing Street 10. Cel putin in domeniul politicii interne, deciziile guvernamentale vor putea fi luate, de acum inainte, doar cu sprijinul lui Brown. Probabil ca ultimele luni ale lui Tony Blair vor fi consacrate mai ales politicii externe, nefiind excluse o serie de miscari care sa infirme perceptia ca actualul premier britanic ar fi doar un locotenent fidel al lui George Bush.

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Alexandru LĂZESCU

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Scaunele şi câinele Celsius

    Nichita DANILOV

    Scaunele şi câinele Celsius

    Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    Sorin CUCERAI

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

    O critică a criticii

    Dana ȚABREA

    O critică a criticii

    Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

    pulspulspuls

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

    Caricatura zilei

    Răzbunarea mașinii

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.