Hotel ieftin, oras mic, conflict mare. Adrian Nastase a
pierdut, dar cine sint cistigatorii? Mai putin zimbitor
ca in alte dati, Mircea Geoana ne asigura ca nu s-a
intimplat decit ceea ce trebuia sa se intimple. Daca
vechiul capitan de echipa ar fi inteles ca e cazul sa
plece singur, liderii teritoriali ar fi fost scutiti de
corvoada de a-l trimite, ei insisi, la cabine. Insa dl.
Nastase n-a rezistat tentatiei de a-i reaminti
actualului lider cit de mult depinde de sprijinul unor
oameni asupra carora nu are (inca) destula
autoritate.
Cu Ion Iliescu, lucrurile sint clare: domnia sa va
continua sa faca tot ce vrea in partid. Este de-a
dreptul ironic sa vezi cum dl. Iliescu se pregateste sa
preia tocmai demnitatea cea mai periculoasa (e
drept, pentru altii): aceea de cenzor al moravurilor
mai tinerilor sai colegi. Daca, prin absurd, am putea
da timpul inapoi cu un an si ne-am imagina un
congres in care dl. Iliescu n-ar mai candida, ci si-ar
celebra retragerea, exact aceasta este pozitia in
care ne-am astepta sa fie investit. Asadar, umilinta a
fost spalata. Si, in plus, daca in privinta lui Adrian
Nastase par a fi existat retineri de natura
sentimentala, alti lideri cu probleme ar putea gusta
curind din fructele miniei dlui Iliescu. Nimeni nu a
declarat-o, dar toti au inteles-o: scaderea din
sondaje se datoreaza nu doar problemelor lui
Nastase sau lipsei de autoritate a lui Geoana, ci si
absentei lui Iliescu.
Mircea Geoana a obtinut ceea ce-si dorea: timp. El
are nevoie sa le arate sustinatorilor reali si potentiali
din teritoriu ca sub conducerea sa partidul urca in
intentiile de vot, ca exista o perspectiva reala de
victorie. Daca nu se va intimpla astfel, autoritatea sa
se va prabusi. Oricum, dl. Geoana nu poate avea, la
nesfirsit, si sprijinul grupului de la Cluj, si pe acela al
partizanilor domnului Iliescu: undeva, firul tot se va
rupe. Ideal pentru Mircea Geoana ar fi un congres
extraordinar in toamna, convocat pe fondul unui
reviriment al partidului in sondaje. Astfel, dl. Geoana
ar urma sa-si puna la lucru baza de putere si sa
reconfigureze echipa de conducere in functie de
noile realitati din organizatie. Ba chiar s-ar putea
gindi sa-si puna propria functie in joc, spre a capata
mai multa legitimitate. In bataliile politice ale anului
viitor, Mircea Geoana s-ar descurca mult mai bine
din postura liderului puternic si unificator, decit din
aceea a omului potrivit aflat la locul potrivit, cu
ocazia precedentului congres.
Asadar, daca partizanii dlui Nastase cereau congres
acum, pentru dl. Geoana momentul optim este la
toamna. Desigur, pot interveni destui factori
perturbatori, insa important este ca intre timp sa nu
se declanseze alegerile anticipate. Conform ultimelor
semnale de la Bruxelles, aceasta varianta se
dovedeste prea riscanta pentru aderare, astfel ca
pina si presedintele Traian Basescu a renuntat.
Desigur, din partea domnului Basescu ne putem
astepta oricind la surprize, insa PSD are la dispozitie
citeva luni pentru a-si face ordine in propria tabara.
Exista, evident, aripa ardeleana, cu identitatea si
obiectivele ei specifice. In mass media au aparut
destule speculatii despre insatisfactia domnului Rus
si a colegilor sai in ceea ce priveste modul in care
evolueaza partidul. Pe de alta parte, nu am asistat la
iesiri publice transante din partea grupului de la Cluj
cu privire la scandalurile in care este angrenat dl.
Nastase. Probabil ca, in situatia in care Adrian
Nastase nu va reveni rapid in prim-planul vietii de
partid, o parte dintre organizatiile care l-au sustinut
ar putea lua in considerare o alianta cu ardelenii.
Desigur, dl. Rus trebuie sa se hotarasca ce anume
doreste, dincolo de clarificari ideologice si
descentralizarea deciziei pe linia centru-filiale. Daca
spera intr-o formula de conducere colectiva, in care
prerogativele presedintelui partidului sa fie limitate,
atunci se poate ca intre ardeleni si Mircea Geoana
sa apara tensiuni care, pina acum, au fost evitate.
Prin tot ceea ce face, dl. Geoana transmite mesajul
ca vremea conducerii colective a trecut.
Nu am epuizat, in nici un caz, lista centrilor de
putere din Partidul Social-Democrat. Sint multe voci
care conteaza, sint multe jocuri aflate in curs de
desfasurare. Important, insa, este faptul ca trecerea
in plan secund a domnului Nastase nu serveste decit
pe termen scurt celorlalte grupuri. Foarte curind,
liderii PSD vor constata ca peisajul nu a devenit mai
simplu, daca ne referim strict la competitia interna.
Revenirea in prim plan a domnului Iliescu si tendinta
de consolidare a autoritatii domnului Geoana, chiar
daca pe termen lung nu vor putea coexista pasnic,
vor face mai complicata existenta multora dintre
liderii locali. Asadar, in lunile urmatoare, atentia
observatorilor politici trebuie sa se concentreze mult
mai mult asupra structurilor teritoriale ale partidului.
Aici vor avea loc fenomene interesante, indiferent
daca va fi sau nu vreun congres extraordinar. De
modul in care filialele vor sti sa gestioneze aceasta
perioada tulbure depinde viitorul partidului, iar scene
de genul celor de la municipiul Bucuresti sau de la
sectorul 1 (pe care le intilnim, de obicei, la partide
mici si neserioase) ar trebui sa nu se mai repete.