Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Rechinii fericiti

Manualul bunului roman

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Un jurnalist occidental isi incheia reportajul cu privire la rechini cam in felul urmator: „Exista un loc pe pamint unde rechinii sint fericiti!" Recunoastem aici desigur binecunoscutul stil „ecolo". Nu era vorba de nici o ironie sau figura de stil. Omul era mai serios decit moartea, dupa cum se spune. Paradisul rechinilor nu era altul decit Bahamas, cunoscutul paradis al turismului global. Este drept ca de o anume ironie nu putem totusi scapa aici: turistii care vin in Bahamas nu trec in general drept calugarite.

    Asadar in Bahamas, se spune in articol, bietii rechini, stresati de programul infernal din timpul anului, de concurenta globala, de imaginea lor de ucigasi ai adincurilor, ca si de numeroase alte probleme curente sau metafizice, isi gasesc un loc unde sint protejati si iubiti. Turistii subacvatici sint chiar incurajati sa-i hraneasca direct, ni se mai spune. Nu se precizeaza insa cu ce anume, eventual daca este vorba de soacre (un soi de rechini umani in limbajul curent!) sau de chinezi, care calatoresc in geamantane.

    Mesajul nu este greu de inteles. Nu numai ca rechinii nu sint asa de rai cum apar prezentati in filmele unor regizori, altminteri buni platnici la cauza ecologista, precum Spielberg, dar ca, mai mult de atit, sint fiinte care au nevoie de tandrete si protectie. Poate chiar de un program umanitar, de felul aceluia pe care ONU se chinuie sa-l puna in practica pentru regiunea Darfur. S-ar putea insa ca si aici, la fel ca in chestiunea Darfurului, problema sa fie cu chinezii.

    Stiam deja de la orele de ecologie din scoala primara, iar mai nou de pe Discovery, ca rechinii, la fel ca toate speciile „pradatoare", indeplinesc un rol igienic in natura: mentin sanatatea lantului trofic. Este evident pe de alta parte ca metafora rechinilor umani, supra-utilizata, este abuziva si sper ca intr-o zi, cind rechinii vor avea un ONG serios care sa le apere drepturile, aceasta va deveni incorecta politic, asa cum astazi cuvinte precum negru sau tigan te trimit direct la stilpul infamiei si mortii civice. Deocamdata insa tot ce se poate face este acest „azil" din largul Bahamasului in care rechinii pot deveni ei insisi, nu spun umani, pentru ca ar putea fi un abuz, ca si cum umanul ar fi categoria etica absoluta, ci doar buni si fericiti.

    Mi-am amintit de episod, citind zilele acestea cite ceva despre ciudata tragedie a unei americance (aflata in luna de miere!) ucisa de un urs in Bucegi. Relatarile la care am avut acces, mai mult involuntar, cum se intimpla cu toti cei care traim in contact intens cu netul, nu sint foarte clare. Nu exista pare-se nici o indoiala ca femeia este vinovata, intrucit s-a apropiat intr-un mod periculos de urs. Pentru a-l fotografia, se zice. La zece noaptea, cu blitzul. Este drept ca, dupa cite spun legistii in urma autopsierii cadavrului, aceasta a murit mai ales de mina sistemului nostru medical de urgenta (primul ajutor medical a venit dupa o ora de la apel si numai dupa ce a primit o masina de la niste salvamontisti!), decit de gheara ursului.

    In discutiile de pe net, opiniile au fost aproape unanime. Femeia s-a purtat prosteste, agresiv, necugetat. Unii au convenit ca a fost vorba de o neintelegere culturala. Americanca n-a inteles ca se afla pe teritoriul ursului, probabil era numai intrigata ca acesta nu vorbeste engleza fluent, in timp ce ursul s-a inselat asupra mijloacelor prin care isi poate procura hrana. Fapt este ca nimeni n-a cerut sa fie ucis ursul. Ce-i drept, dat fiind ca este vorba de o americanca, in contextul politic actual, nici nu incape o alta pozitie. In acelasi timp, sa nu uitam ca in Romania, ursul este protejat de lege. El nu poate fi impuscat decit cu aprobare speciala si numai cind devine un pericol evident pentru om. Pare-se, pentru om ca specie si nu ca persoana.

    Cei care se pricep spun ca in general ursul nu ataca omul. N-am nici o indoiala ca este asa, chiar daca noi traim in particular, mai ales. Oricum ar fi, statistic vorbind, nici rechinii si nici ursii nu par sa manifeste mai multa ferocitate decit omul. Totusi, in acea seara, ursul atacase mai multe stini si chiar un cort cu turisti. Nu pentru a-i minca pe locatari (se pare ca ursii nu iubesc carnea de om, probabil, din scirba morala!), ci pentru a le fura hrana. Se mai spune pe de alta parte ca protejati excesiv ursii s-au inmultit peste masura. Nu mai au mincare. Apoi, s-au obisnuit cu mincarea umana, fie ca este vorba de resturi, fie ca este vorba de cadouri alimentare din partea turistilor. Fapt este ca acestia refuza sa mai vineze precum o faceau alta data stramosii lor. Unii spun ca din lene, altii spun ca ar fi vorba de ratiuni mai profunde.

    Imi permit sa observ aici ca pasiunea multor oameni pentru natura se consuma prin umanizarea acesteia. Oameni cu foarte bune intentii ne fac sa credem ca natura trebuie protejata prin transformarea sa intr-o proiectie a societatii umane. Sau mai bine spus, intr-o versiune utopica a societatii umane. In acelasi timp, parte a mitologiei compasionale dominante, care se nutreste din lamentatia privind soarta naturii salbatice si a diferentei culturale, umanitatea este coborita de pe soclu, adusa la statutul unei forme de viata degenerate.

    Este o atitudine cel putin paradoxala, care arata iluziile omului in legatura cu natura salbatica. Prin aceasta nu numai ca omul este extras din natura, plasindu-l fie intr-o pozitie de protector, fie de vinovat de serviciu, dar mai ales se ignora complet diferenta intre ce este salbatic si ce este uman. Protejam oare ursul daca il extragem din natura, daca-i refuzam naturii caracterul ei competitiv pe viata si pe moarte, ferocitatea, irationalul etc.? Probabil ca totul sta in dozaj, vorba lui Paracelsus. Desi eu cred ca totul depinde de ce zice ursul.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri