Reforma din Paris
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 17.09.2021

Reforma din Paris

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    In vremuri atit de potrivnice pentru prestigiul si chiar pentru onoarea breslei analistilor politici de la noi, ce poate fi mai relaxant decit sa abordezi tema alegerilor prezidentiale din Franta? Pentru prima data dupa multi ani, alegatorii au iesit in numar mare la vot, in primul tur, si probabil ca o vor face si duminica, atunci cind se va da verdictul. Democratia franceza si-a reconfirmat vigoarea intr-o perioada de criza, distanta intre cetateni si clasa politica pare a se diminua, iar noua generatie de lideri pare dispusa (macar) sa incerce promovarea unor proiecte de anvergura. Este adevarat ca alegerile prezidentiale au devenit in ultima vreme tot mai putin "frantuzesti", in sensul ca spectacolul si pasii studiati tind sa primeze in detrimentul fondului si al spontaneitatii. Competitia s-a americanizat considerabil, daca tinem cont si de faptul ca a implicat resurse enorme, a durat mai bine de un an si a patruns in toate sferele vietii sociale franceze, pe care o legislatie foarte restrictiva a incercat, zadarnic, sa le protejeze.
    Vom vedea, foarte curind, daca francezii au ales "ruptura" catre dreapta, propovaduita de Nicolas Sarkozy, sau "deplasarea" catre stinga, asociata cu doamna Segolene Royal. Indiferent cine va cistiga, vom asista la un mult mai mare dinamism, pe care generatia "tinara" a politicienilor de cincizeci de ani nu va ezita sa-l stimuleze.
    Toate sondajele de opinie il dau invingator pe Sarkozy, iar rezultatele dezbaterii televizate (interesanta, consistenta, echilibrata) par a accentua aceasta impresie. Nu este totul jucat, pentru ca Franta ne-a mai oferit surprize majore. Nu ne referim aici la cea din 2002, cind exponentul extremei drepte a reusit sa patrunda in turul secund. Au existat, insa, candidati care au recuperat pe ultima suta de metri ori au mobilizat segmente electorale carora nimeni nu le acorda prea mare importanta.
    Sa ne referim, spre exemplu, la binomul 1974-1981. In ambele cazuri, in finala s-au infruntat centristul Giscard d'Estaing si socialistul Mitterrand. In 1974 Giscard venise dupa contracandidatul sau de stinga, dar reusea sa adune voturile dreptei si sa-l invinga. In 1981, insa, Mitterrand a fost cel care a reusit recuperarea, cu atit mai spectaculoasa cu cit, global, echilibrul stinga-dreapta a fost aproape perfect. Si alegerile din 1995 au fost atipice, in sensul in care neogaullistul Chirac l-a invins pe socialistul Jospin, dupa ce, in prealabil, a trebuit sa recupereze un handicap serios dupa primul tur - e drept, victoria sa nu a fost surprinzatoare, in conditiile in care a primit pentru balotaj sprijinul colegului sau rebel, Edouard Balladur. Asadar, doamna Royal poate reveni, cu conditia sa acumuleze nu numai totalitatea voturilor stingii, ci si o cota semnificativa din electoratul centrist (de fapt, de centru-dreapta) al lui François Bayrou. Aici e marea problema: daca Bayrou il detesta suficient de mult pe Sarkozy pentru a-i refuza sprijinul, ba chiar pentru a cocheta politic cu doamna Royal, militantii si nucleul dur al centristilor nu par dispusi sa-l urmeze. Ultimele sondaje indica o impartire aproape egala intre finalisti a voturilor lui Bayrou, ceea ce candidatei socialiste nu ii este suficient. Paradoxal, tabara de centru-dreapta tinde sa devina una cu adevarat de centru, dar adevaratul test pentru Bayrou il vor reprezenta viitoarele alegeri legislative, in care va trebui sa confirme "in profunzime" revigorarea centrului.
    A fost, insa, o competitie nu doar politizata, ci si foarte personalizata. Sarkozy si Royal au inspirat pasiuni puternice, atit pozitive cit si negative - cel putin in cazul lui Sarkozy, sarjele adversarilor au frizat, uneori, irationalul. Aceasta polarizare a pasiunilor este o veste buna pentru democratie, insa il va pune pe invingator in fata unei intrebari dificile: majoritatea cu care va invinge duminica este, oare, cu adevarat, o majoritate in sprijinul proiectului sau de reforma? Desigur ca un raspuns mai clar va putea fi oferit dupa scrutinul legislativ pe care noul presedinte il va convoca, foarte curind. Oarecum depersonalizata, acea competitie ne va lamuri daca publicul vrea si continutul pachetului, sau este interesat doar de ambalaj (fie el si captivant, de gen Sarkozy sau Royal). Exista destule voci sceptice care sugereaza ca, in fond, o eventuala victorie a lui Sarkozy nu va reprezenta  si o victorie a reformei economice liberale, pe care multi francezi de dreapta o detesta. De aici, o presiune la inceput minora, dar in continua crestere, pentru atenuarea mesajului promovat in timpul campaniei. Poate ca o argumentatie similara se poate formula si in ceea ce o priveste pe candidata socialista, mai ales ca, daca va cistiga, o va face cu sprijinul decisiv al centrului.
    Pina atunci, insa, ramine sa vedem rezultatul votului de duminica. Sarkozy este favorit, dar sondajele ne pot oricind juca feste. Ce putem spune cu siguranta este faptul ca, in urmatorii cinci ani, Franta va avea un presedinte (o presedinta) dinamic(a) si interesant(a). Ce nu putem spune astazi este daca tot cinci ani va dura si elanul reformator promovat de la Palatul Elysée.      
    eneratia "tinara" a politicienilor de cincizeci de ani nu va ezita sa-l stimuleze.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Restauraţia fără rest

    Pavel LUCESCU

    Restauraţia fără rest

    Uitându-te la ce se întâmplă zilele astea în politica românească începi să-ţi dai seama că acum un an am luat de fapt o mare ţeapă şi că premierul pe care şi l-a dorit şi l-a impus Iohannis, Florin Cîţu, nu e decât versiunea sintetică şi coafată a grindenilor, tudoşilor şi dăncilelor lui Dragnea pentru fraierii de „dreapta”.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

    Ioan Alexandru TOFAN

    Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

    Schimbările, câte sunt, par a fi făcute de un copil râzgăiat care, supărat pe ursuleţul lui, vrea să îl transforme în maşinuţă. Sunt mutate băncile, ca să fie în cerc şi nu în rând. Se dă cu var. Sunt înlocuite tablele. Iar se dă cu var. Power-point-ul este încurajat să devină un limbaj universal, aruncându-se în inactualitate însuşi fundamentul culturii noastre europene, care este cuvântul. Power-point-ul se proiectează pe un var strălucitor. Se schimbă ordinea rubricilor în diverse tabele. Concluziv, se mai dă o dată cu var.  

    Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

    George PLEȘU

    Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

    Fără nici o îndoială, muzica pe care o ascultăm şi împărtăşim cu alţii este parte a individualităţii nostre, a identităţii personale, sociale şi culturale, inclusiv prin dorinţa de a ne integra, de a corespunde sau a ne diferenţia de majoritate. Departe de a fi doar distracţie sau o experienţă pur estetică, muzica este un limbaj în sine, care se dezvoltă continuu, odată cu omenirea.

    IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

    Grigore ILISEI

    IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

    Viaţa Ecaterinei Ilisei, născută Şerbu, şi purtând din 1960 până la căsătoria din 22 noiembrie 1965 numele de Moldovan, cel a bunicilor materni, care o înfiaseră spre a o scăpa de anatema „originii nesănătoase”, stigmat al regimului comunist, a fost hărăzită de Dumnezeu să-şi rânduiască viaţa sub semnul frumuseţii. Fusese plămădită să fie chip al splendorii umane. 

    pulspulspuls

    Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

    Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

    Una scurtă pe azi despre subiectul ultimelor zile din politichia locală: cel despre demisia anunţată dar nescrisă a conţilierului userist Iulică Răzgândică.

    Caricatura zilei

    Tramvaiul nou și-a început treaba

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.