Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Relatiile internationale si parteneriatul istorie - teorie

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Ultimele doua decenii au insemnat, in Romania, un nou inceput pentru domeniul Relatiilor Internationale si pentru comunitatea profesionala din care face parte si autorul acestor rinduri. In plan editorial, au aparut si in mod cert vor mai aparea numeroase traduceri: lucrari clasice, texte cu caracter de manual, titluri mai noi care ajung foarte rapid sa fie considerate repere teoretice. Este de presupus ca vor aparea si din ce in ce mai multe contributii romanesti, o conditie necesara pentru atingerea unui prag al maturitatii. O veste buna pentru toti cei interesati de Relatiile Internationale (intelese aici in mod oarecum ingust, ca subdomeniu al stiintei politice) este faptul ca apar semne convingatoare de deschidere catre dialog din partea exponentilor altor discipline. Un exemplu recent si notabil il reprezinta volumul istoricului Gheorghe Cliveti, Prolegomene la studiul relatiilor internationale: epoca moderna.

    Nu voi insista, in acest colt de pagina, asupra autorului, o personalitate bine cunoscuta a vietii academice iesene. De asemenea, aceste rinduri nu trebuie vazute neaparat ca o recenzie sau ca un semnal editorial, ci ca o simpla sugestie de lectura (si) pentru cei interesati de politica  internationala a zilei. Unii dintre noi am putea fi tentati sa neglijam importanta hotaritoare a demersului istoriografic, ca intr-un cerc vicios, tocmai din cauza ca nu sintem suficient de familiarizati cu istoria relatiilor internationale.

    Avem acum ocazia nu doar sa remediem macar o parte din acest deficit, ci si sa formulam intrebari interesante si legitime in interiorul propriei discipline - inclusiv intrebari la care istoricul se abtine, de regula, sa raspunda. Din considerente de spatiu, voi mentiona doar doua, care au legatura cu "pasii" (sub)disciplinari evidentiati de profesorul Cliveti: de la "istoria tratatelor" la "istoria diplomatica" si apoi la "istoria relatiilor internationale".

    Aceste evolutii intelectuale au fost dictate de schimbarile survenite la nivelul procesului politic international, care au facut ca termeni precum "tratat" sau "diplomatie", desi ramin importanti, sa nu mai poata defini cu adevarat subdisciplina. Dar, tinind cont de ritmul in care evolueaza lucrurile in ziua de astazi, cit timp va mai ramine relevanta sintagma "relatii internationale"?  Eu nu ma numar printre cei care, pe fondul globalizarii, fluiera finalul jocului in care relevante au fost statele si natiunile, insa trebuie sa acceptam ca avem state care esueaza sau natiuni care nu s-au consolidat niciodata. Astfel de procese sint studiate de teoreticienii relatiilor internationale, care se mai ocupa, astazi, spre exemplu, si de criticile unui ONG international la adresa unei corporatii multinationale care polueaza oceanul sau de lupta impotriva retelelor internationale de criminalitate organizata. Poate nu foarte curind, dar se va produce trecerea de la "relatii internationale" la altceva (nu stim ce), iar istoricii ar putea ajunge sa o consfinteasca, asa cum o sugereaza chiar autorul. 

    A doua tema de reflectie ridicata de lucrarea profesorului Cliveti tine de dezbaterile interne din cadrul teoriei relatiilor internationale. De mai bine de un deceniu, chiar si in contextul aplicarii unor modele bazate pe teoria jocurilor, dar mai ales pe fondul reculului acestora,  politologii se preocupa mai mult de validarea sau falsificarea teoriilor prin utilizarea argumentelor istorice. Problema este ca ei, desi utilizeaza in acest sens surse istoriografice relevante, adesea reordoneaza intelectual realitatea intr-un mod diferit de cel recomandat de istorici. Un motiv, dar nu singurul, il constituie nevoia lor de a capta, spre exemplu, elementele comune pentru doua situatii diferite in timp si spatiu, pentru a defini testul de plauzibilitate al propriei teorii. Insa de multe ori, asa cum arata si profesorul Cliveti, istoricii au ce sa le reproseze. Ideal ar fi ca dialogul intre cele doua tabere sa devina mai structurat, chiar daca nu se pune problema consensului metodologic. Pentru istoricul relatiilor internationale, ar fi o buna ocazie de a-si extinde sfera de interes catre domeniul "intern", in primul rind catre mecanismele de decizie sau de elaborare a politicii externe a unui stat (ceea ce inseamna nu doar lideri si diplomati, ci si partide, grupuri de interese, birocratii etc.). Ceea ce, in fond, nu ar fi deloc o noutate, pentru ca exact o astfel de atitudine a stimulat cei doi "pasi" care au definit, in viziunea autorului, dezvoltarea domeniului istoriei relatiilor internationale.     


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri