Romanii si pedagogia constructiei europene
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 19.09.2021

Romanii si pedagogia constructiei europene

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Dupa cum arata, astazi, scena politica romaneasca, e greu de crezut ca alegerile europarlamentare vor contribui prea mult la clarificarea agendei comunitare, la asumarea ei de catre cetatenii romani. Daca scrutinul se va tine in mai, la termenul fixat, sansele se apropie de zero - spiritele sint prea inflamate pe scena politica, spre a mai face loc temelor europene. Daca va fi aminat, ar mai fi timp pentru construirea unor agende electorale mai sobre si mai profesioniste, cu conditia sa nu intervina vreo noua criza, care sa tulbure si mai mult apele. Doar presiunile de la Bruxelles si, eventual, prezenta unor lideri marcanti ai grupurilor politice europene ar putea atenua tendinta de a "nationaliza" integral scrutinul european.
    Nici europenii mai vechi nu stau prea bine, trebuie sa o recunoastem. Dar asta e o alta problema, si nu sintem obligati sa copiem si greselile occidentalilor. Iar comparatia cu statele primite in UE la 1 mai 2004 este, oarecum, in dezavantajul nostru. Si acestea au fost nevoite sa se confrunte, la nici doua luni de la aderare, cu acest tip de alegeri, insa, in cazul lor, scrutinul a fost pan-european, desfasurat simultan in toate cele 25 de state membre. In aceste conditii, programele politice au fost mai bine articulate, iar controlul de la Bruxelles asupra strategiilor de campanie - mai strict. Din perspectiva cetateanului, scrutinul a incurajat dobindirea unui grad sporit de competenta civica in problematica europeana, prin comparatie cu asteptarile asociate alegerilor de anul acesta, din Romania si Bulgaria.
    Competenta civica (referitoare la un anumit sistem politic, la o anumita agenda politica) este un concept important din arsenalul politologilor. Competenta civica nu este masurata de vreun juriu elitist, ci, pina la urma, cetateanul insusi este cel ce si-o evalueaza. Iar dobindirea ei se face nu prin cursuri de specialitate, ci prin practica de zi cu zi. Dupa mai bine de cincisprezece ani de viata politica democratica - cu defectele ei, cunoscute de toata lumea - romanii si-au format un anumit grad de competenta civica in problematica nationala si in cea locala. Au inteles, in mare, cum functioneaza sistemul, ce anume pot sau nu pot influenta prin vot, cum sa-si stimuleze sau sa-si sanctioneze reprezentantii. Foarte multi dintre noi am parcurs si lectia actiunii solidare cu ceilalti, in urmarirea unor valori. In ceea ce priveste sistemul UE, insa, totul trebuie invatat.
    Acum intervine in mod acut nevoia ca oamenii politici romani - in particular candidatii la fotoliul de europarlamentar, dar si liderii de anvergura sau oamenii politici cu valente tehnocratice - sa-si asume o functie pedagogica. Ea trebuie privita drept un complement al celei reprezentative si al celei legislative, cel putin asa ne invata liberalii secolului al XIX-lea. Pedagogia politica a democratiei, in secolul XX, avea sa reuseasca uneori si sa esueze cel mai adesea. Contraloviturile fascista si comunista demonstreaza ca intrarea maselor in arena nu duce neaparat la democratie. Cazuta in desuetudine tocmai gratie succesului, in democratiile occidentale, functia pedagogica a ajuns un obiect al deriziunii publice, pe masura ce exigentele celor guvernati au depasit resursele guvernantilor. Iar intr-o epoca in care publicul se poate informa despre orice in timp real, functia pedagogica nu are prea mari sanse sa revina la gloria de odinioara. In chestiunile comunitare, ea trebuie redescoperita sau chiar inventata, in Vest ca si in Est. Spiritele calauzitoare ale constructiei europene au vazut in ea, inca din primii ani, un corectiv necesar pentru elitismul intrinsec al procesului de integrare. Cit de importanta este aceasta pedagogie si cit de greu se poate ea impune se vede din reactiile opiniei publice din statele membre "vechi", spre exemplu atunci cind au fost consultate prin referendumuri asupra Tratatelor de la Maastricht sau Nisa ori, mai recent, asupra Constitutiei europene.
    Cu atit mai dificila va fi, astazi, sarcina clasei politice romanesti, ajunsa la o cota de impopularitate greu de anticipat acum saptesprezece ani. Dispretuiti si neglijati, agasati de pedagogia adesea primitiva realizata prin talk show-uri, prea putin capabili sa-si articuleze interesele prin ONG-uri si alti actori ai societatii civile, cetatenii nu par foarte dispusi nici sa-i asculte pe oamenii politici. Acestia din urma ar trebui sa faca primul pas, iar pentru asta nu e nevoie nici de idealism, nici de altruism. Un europarlamentar sau candidat responsabil ar avea toate motivele sa joace cartea competentei si a deschiderii catre agenda europeana, macar din dorinta de a se distanta de zgomotul de fond al vibrantei democratii romanesti de astazi. Pe agenda Parlamentului European, mai ales in cadrul comisiilor de specialitate, ar gasi destule teme care sa-i intereseze pe romani, poate chiar mai mult decit pe francezi, britanici sau germani. La "Euro-grimase" va fi vorba, in saptaminile si lunile urmatoare, de asemenea subiecte pe care segmentele serioase ale clasei politice romanesti le-ar putea folosi in scopuri "pedagogice". Discursurile specialistilor in diversele domenii ale actiunii comunitare - si care, din fericire, incep sa se auda mai clar si mai tare - nu sint suficiente. Ele trebuie completate de vocile politicienilor, cizelate si cultivate in mediul favorabil de la Bruxelles si Strasbourg. 


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Grand Slam, povestea unei himere

    Nicolae GRECU

    Grand Slam, povestea unei himere

    Singurătatea lui Djokovic, în faţa fileului şi a lui Medvedev, a fost definitorie cu un game înaintea finişului, când dârzul reprezentant al unui neam de luptători, a izbucnit în lacrimi.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Etimologicale pescăreşti (IV)

    Eugen MUNTEANU

    Etimologicale pescăreşti (IV)

    Seria consideraţiilor etimologice din sfera mai largă a pescuitului este continuată de câteva cuvinte româneşti importante referitoare la ambarcaţiuni.

    Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

    pr. Constantin STURZU

    Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

    La mijlocul primei luni a anului bisericesc prăznuim Înălţarea Sfintei Cruci. Istoric vorbind, această sărbătoare aminteşte de două evenimente: găsirea Sfintei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Împărăteasă Elena şi înălţarea ei în văzul tuturor în acea zi, dar şi pe 14 septembrie 335, imediat după sfinţirea primei Biserici a Învierii Domnului, zidită de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, respectiv aducerea Sfintei Cruci înapoi în Ierusalim, pe 14 septembrie 630, după ce a fost recuperată de la perşi de către împăratul bizantin Heraclius.

    Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

    Aurelian-Petruș PLOPEANU

    Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

    Democraţia liberală din Statele Unite ale Americii şi Anglia a fost influenţată pozitiv de impactul diverselor „religii ale raţiunii”, precum deismul sau teismul. Acestea au jucat un rol de mediator între sistemul socio-politic al teoriei raţionale a drepturilor naturale şi cel religios. Aceste noi religii seculare nu reprezentau decât contracţii instituţionale ale religiilor tradiţionale, născute prin acţiunea revoluţiilor franceză şi americană. 

    pulspulspuls

    O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

    O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

    Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

    Caricatura zilei

    PNDL3

    Editia PDF

    Bancul zilei

    - Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.