Sfirsitul razboiului de uzura
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Sfirsitul razboiului de uzura

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Dintr-o institutie mai mult vegetativa, Curtea Constitutionala s-a transformat peste noapte intr-o vedeta incontestabila. Ea face eforturi laudabile pentru a sustine o Constitutie proasta, fata de care actorii politici si-au pierdut de mult orice urma de respect. Intre timp, politica romaneasca se juridizeaza si se constitutionalizeaza in mod nociv. Conflictul politic "normal", cel asupra alocarii valorilor, ajunge sa urce inapoi la reguli, aruncind Romania intr-o instabilitate specifica mai degraba primilor ani ai tranzitiei.
    De vina pentru aceasta situatie este in primul rind Constitutia. Sistemul de guvernare a fost construit pentru situatia in care un om (Ion Iliescu) patroneaza un partid-Gulliver intre liliputani (vechiul Front al Salvarii Nationale). Prezidentiabilul trebuia sa constituie vehicolul electoral al partidului, dar fara a detine responsabilitati majore - si fara a purta responsabilitati politice concrete. Daca lucrurile merg bine, liderul iese in fata si culege aplauzele. Daca nu, liderul se poate delimita de subordonatii sai, in a caror sarcina cad lucruri neplacute precum reformele. Nici nu se pune problema ca intre presedinte si guvern sa apara controverse, pentru ca guvernul se supune. Daca nu o face, presedintele are la indemina instanta suprema: partidul. Acolo se transeaza, pina la urma, conflictele. Ne-am putea intreba de ce, in aceste conditii, nu s-a mers catre un semiprezidentialism real, ca in Franta, unde presedintele poate forta guvernul sa plece. Probabil ca raspunsul este foarte simplu: nu era nevoie, ba chiar era contraproductiv. Nu era nevoie deoarece controlul asupra partidului majoritar, exercitat prin multiple canale, ii permitea presedintelui sa forteze plecarea guvernului. Criza preconstitutionala ce a culminat cu mineriada din septembrie 1991 a venit prea tirziu. In dezbaterile din Adunarea Constituanta nu s-a luat in calcul, in mod serios, posibilitatea ca primul ministru sa se revolte impotriva presedintelui. Era contraproductiv din perspectiva intereselor presedintelui, pentru ca, daca i s-ar fi conferit competenta de a demite guvernul, seful statului ar fi fost automat asociat, in termeni de responsabilitate, eventualelor contraperformante ale echipei guvernamentale.
    In perioada tranzitorie a guvernarii Stolojan, mecanismul nu este supus niciunui test solicitant, iar ulterior, in perioada Vacaroiu, functioneaza conform prospectului - desi partidul trebuie sa guverneze intr-o coalitie de facto. Schimbarea din 1996 il pune pe seful statului in situatia de a patrona o coalitie guvernamentala, fara a beneficia nici macar de concursul total al propriului partid. Dupa o campanie electorala in care promite ca va fi activ ("jucator", in jargonul contemporan), Emil Constantinescu pierde aproape simultan sprijinul unui partener de coalitie si al propriului partid. Tentativa de a-si impune autoritatea asupra guvernului genereaza o criza constitutionala, pe care presedintele o cistiga à la Pyrrhus. Desi ar fi fost de asteptat ca presedintele sa domine mai usor un guvern de coalitie decit unul monocolor, lucrurile stau exact pe dos. Activismul la care il sileste campania electorala trebuie sa lase loc unei atitudini defensive, de mediator si constructor de coalitii - ceea ce este foarte greu. Iar atunci cind ii lipseste sprijinul propriului partid sau cind acesta este in deruta, cum s-a intimplat cu PNTCD in 1999-2000, presedintele nu poate face mai nimic.
    Mecanismul reintra in functiune, fara nici o problema, dupa alegerile din 2000. Insa Ion Iliescu se apropie de finalul carierei, iar controlul sau asupra partidului scade. Premierul Nastase conduce partidul, fara a avea un control total. Presedintele Iliescu patroneaza guvernul intr-un mod mai degraba reactiv, lasindu-l pe premier sa-si aroge beneficiile cresterii economice si sa-si sporeasca sansele electorale. In umbra acestui modus vivendi,  locotenentii se dueleaza frecvent, insa sistemul, totusi, functioneaza.
    Esecul sistemului devine evident dupa 2004. Conflictul este mai dur decit cel din anii 1998-1999. Pe de o parte, Alianta este mult mai fragila si mai artificiala decit CDR. Pe de alta parte, daca in 1996 presedintele Constantinescu este propulsat de victoria parlamentara a Conventiei, lucrurile stau invers. In plus, impartirea functiilor (PD - presedintia, PNL - sefia guvernului) face ca orice conflict politic sa devina automat unul institutional. Iar conflictul politic izbucneste imediat intre doua partide care tintesc acelasi electorat. Tabara aflata in pierdere de viteza, PNL, isi cauta aliati, iar PSD este disponibil. Intelegerea neoficiala dintre cele doua partide dateaza din iulie 2005, din momentul in care primul ministru stie ca PSD va torpila orice incercare a presedintelui de a-l inlatura. Timp de aproape doi ani, cu intermitente nesemnificative, aceasta intelegere functioneaza perfect, in timp ce presedintele intelege ca nu mai poate conduce direct guvernul si se multumeste cu un joc de uzura. Intrarea in Uniunea Europeana face ca razboiul politic sa ia si forme institutionale, generind criza din aceste zile.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Urâţii învinşi

    Cătălin ONOFREI

    Urâţii învinşi

    USR-PLUS a început deja să-şi piardă termenul de valabilitate şi poate că o perioadă de opoziţie, în care să demareze un amplu proces de deratizare a partidului, ar fi cel mai util lucru pentru viitor.  

    Filmuletul zilei

    opinii

    Fanatici

    Briscan ZARA

    Fanatici

    Nu este ieşire din această situaţie. Iubirea şi ura se hrănesc una din alta ca un şarpe care îşi înghite coada. Am intrat într-o carusel care ne ţine pe toţi ameţiţi şi care deja funcţionează din inerţie. Cine este, printr-un noroc, o întâmplare fericită, aruncat afară şi se trezeşte ca după o beţie are o singură regulă: fără iubire, fără ură şi fiecare pentru el!

    10 lecţii despre lumea postpandemică, de Fareed Zakaria

    Ciprian IFTIMOAEI

    10 lecţii despre lumea postpandemică, de Fareed Zakaria

    Pentru cei care trec pragul librăriilor, Fareed Zakaria este cunoscut publicului cititor din România prin lucrările „Viitorul Libertăţii. Democraţia neliberală în Statele Unite ale Americii şi în lume”, „Lumea postamericană”, „10 lecţii pentru o lume postpandemică”, apărute în traducere la Editura Polirom. Pentru această săptămână am ales să scriu despre „lumea postpandemică” a lui Zakaria deoarece este o carte emblematică pentru un curent de gândire care a căpătat o consistenţă redutabilă în relaţiile internaţionale, cu o opţiune fermă pentru abordarea globalistă şi regândirea suveranităţii naţionale în confruntarea cu probleme ca terorismul, migraţia, pandemiile, privilegierea instituţiilor internaţionale în rezolvarea problemelor globale, degajarea unei simpatii faţă de birocraţia europeană şi faţă de experţii/ consilierii ştiinţifici şi, pe alocuri, chiar pentru autoritarismul şi centralismul practicat de China în soluţionarea efectelor pandemiei de COVID-19.

    La ceasul adevărului

    Mihai DORIN

    La ceasul adevărului

    La debutul competiţiei interne i-am suspectat pe liderii PNL de existenţa unui pact secret de promovare a imaginii unui partid democrat, promotor neinhibat al competiţiei şi demn de încredere. Reformele pomise nu mai veneau (şi nici nu vor veni), guvernarea era în impas, iar coaliţia tot mai clar boicotată de liderii liberali şi de lupii tineri, care nu puteau admite cedarea unor ministere bănoase de către fostul premier Orban, în favoarea USR PLUS. 

    pulspulspuls

    Răzgândacul zice că s-a sucit la sugestia unui participant la trafic

    Răzgândacul zice că s-a sucit la sugestia unui participant la trafic

    Iată, stimaţi telespectatori, userişti au ba, că am aflat în sfârşit care să fie motivul răzgândirii privind demisia în cazul conţilierului local Iulian Huşanu, cel prins de colegii noştri cu “raţa-n gură”, la contracte cu statul! 

    Caricatura zilei

    George, prietenul paharului

    Editia PDF

    Bancul zilei

    - Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.