Societatea-mozaic
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 19.09.2021

Societatea-mozaic

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Statul si piata sunt incapabile sa restaureze solidaritatile, de aceea refacerea legaturilor sociale trebuie incredintata comunitatilor. Dupa Etzioni, o comunitate este o grupare de persoane liber constituita, care-si afla fundamentul fie in desfasurarea aceleiasi activitati (cum sunt profesiile, diferitele modalitati de petrecere a timpului liber sau preferintele pentru un anume mod de viata), fie in vointa de a se intrajutora sau de a se organiza pentru a raspunde unei probleme colective (cum sunt comunitatile de cartier, asociatiile de parinti s.a.) Deci participarea trebuie sa fie voluntara.

    Autorul american nu e favorabil intoarcerii la vechile comunitati arhaice, cum sunt parohiile, satele sau corporatiile. Fara sa le nege existenta sau legitimitatea, el nu doreste promovarea comunitatilor „inchise", stabilite pe baze etnice, religioase, culturale, regionale sau lingvistice, desi recunoaste ca acestea pot fi creuzete unde se nasc legaturi de solidaritate foarte puternice. Dar idealul comunitar nu trebuie sa duca la o societate segmentata, „diferentialista", care insista pe diferentele dintre grupuri. Vechea definitie a comunitatii, cea de Gemeinschaft, adica o comunitate cu aceeasi origine, istorie si cultura, care se delimiteaza de celelalte ar duce la retragerea in identitate si poate chiar la confruntari interetnice sau religioase.

    De aceea, solutia politica propovaduita de Etzioni nu consta in ignorarea clivajelor identitare, ci in sustinerea elementelor care tind spre o Gesellschaft (societate), adica spre o comunitate conceputa ca un loc deschis, care-si fondeaza legitimitatea pe intrajutorare si impartasirea acelorasi interese. Se cuvine sa se dea prioritate tuturor proiectelor sociale bazate pe asocierea supla, voluntara. Astfel inteleasa, comunitatea nu este un scop in sine, ci un loc unde oamenii se aduna in mod liber in jurul unui proiect comun. Totusi, o comunitate adevarata ar trebui sa se sprijine, in primul rand, pe un set de valori impartasite. Acestea nu sunt niste simple norme culturale, ci un nucleu de principii morale la care adera toti cei care doresc sa imparta o activitate comuna. Astfel se creeaza legaturi sociale trainice, care nu se limiteaza la un simplu joc de interese, ca in liberalism, nici la identitatea de sorginte (ca in multiculturalism).

    Potrivit lui Etzioni, modelul traditional, istoric, profund comunitarist al societatii americane, „creuzetul", ar fi esuat in masura in care nu a dus la integrarea armonioasa a comunitatilor, acceptand segregari sociale si spatiale ce continua sa divizeze societatea. De aceea, el analizeaza un nou model, al „societatii-curcubeu", preluat de la negrii americani Acest model promoveaza o societate in care fiecare comunitate ar avea o autonomie completa, pentru a putea apara drepturile membrilor sai. Dar acesta este considerat profund nesatisfacator, intrucat ar face din societate „un conglomerat de triburi de culori diferite, fara nicio viziune comuna.. Acest model este considerat chiar periculos, pentru ca, intarind cultul diferentelor, ar favoriza tensiunile interetnice.

    Nici multiculturalismul nu se bucura de aprecieri prea favorabile. Acesta ar face ca toate comunitatile care revendica o apartenenta lingvistica sau regionala sa ceara autonomie politica si un anumit teritoriu, din care ar fi repede exclusi toti cei care sunt diferiti.

    Acestor modele, Etzioni le opune proiectul unei „societati-mozaic", in care recunoasterea diferentelor nu ar impiedica integrarea sociala in jurul unor valori fundamentale. Metafora vorbeste de la sine: mozaicul este constituit dintr-o multitudine de fragmente, fiecare fiind diferita, dar mentinuta la un loc cu celelalte de un liant comun. Societatea este bine articulata si echilibrata atat timp cat liantul e destul de puternic; daca nu, ea se dezagrega si fiecare fragment isi pierde semnificatia. Deci societatea-mozaic nu are sens decat in masura in care comunitatile sale sunt integrate in mod armonios. Cimentul care le uneste este „nucleul valorilor impartasite". Societatea ideala ar fi deci o „comunitate de comunitati", in care legatura dintre diversele componente este cel putin la fel de puternica precum cea care ii uneste pe membrii fiecarei comunitati. 

    Pentru a evidentia mai bine diferenta majora care il separa de liberalii „proceduralisti", Etzioni stabileste o distinctie intre „valorile impartasite", considerate ca fondatoare pentru societate, si „valorile agreate", care decurg din acordurile temporare incheiate intre indivizi. Determinante sunt primele, fiindca asigura forta integratoare a societatii. Pentru a deveni o „comunitate de destin", cetatenii trebuie sa identifice cel putin un bine comun. Autorul american recunoaste sapte mari valori ale vietii comunitare: democratia, respectarea constitutiilor si a drepturilor care decurg din ele, loialitatea fata de natiune, respectul si toleranta fata de toate comunitatile, limitarea identitatilor politice, principiul „megalogului" (care presupune un vast dialog la nivelul comunitatilor) si, in fine, principiul reconcilierii. Aceste valori exista dinaintea asocierii comunitatilor, ele au, asadar, o valoare „precontractuala", sunt preexistente, inradacinate in societate si se transmit de la o generatie la alta.

    In ce priveste valorile „agreate", ele nu sunt pe deplin suficiente pentru a crea legaturi sociale, sunt doar niste principii negociate ce nu propun nicio viziune de ansamblu asupra binelui comun. Ele permit doar reglarea relatiilor dintre persoane, care cauta sa-si protejeze libertatile intr-o lume concurentiala. Fiind situate in afara sferei morale, ele nu sunt capabile sa agrege societatea, caci pentru Etzioni valorile morale sunt superioare oricaror altor norme. Ca si MacIntyre, el critica mostenirea „luminilor", considerand ca societatea nu se poate baza numai pe ratiune si nu poate fi redusa la suma indivizilor. Numai morala poate conferi stabilitate si soliditate legaturilor sociale.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Grand Slam, povestea unei himere

    Nicolae GRECU

    Grand Slam, povestea unei himere

    Singurătatea lui Djokovic, în faţa fileului şi a lui Medvedev, a fost definitorie cu un game înaintea finişului, când dârzul reprezentant al unui neam de luptători, a izbucnit în lacrimi.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Etimologicale pescăreşti (IV)

    Eugen MUNTEANU

    Etimologicale pescăreşti (IV)

    Seria consideraţiilor etimologice din sfera mai largă a pescuitului este continuată de câteva cuvinte româneşti importante referitoare la ambarcaţiuni.

    Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

    pr. Constantin STURZU

    Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

    La mijlocul primei luni a anului bisericesc prăznuim Înălţarea Sfintei Cruci. Istoric vorbind, această sărbătoare aminteşte de două evenimente: găsirea Sfintei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Împărăteasă Elena şi înălţarea ei în văzul tuturor în acea zi, dar şi pe 14 septembrie 335, imediat după sfinţirea primei Biserici a Învierii Domnului, zidită de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, respectiv aducerea Sfintei Cruci înapoi în Ierusalim, pe 14 septembrie 630, după ce a fost recuperată de la perşi de către împăratul bizantin Heraclius.

    Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

    Aurelian-Petruș PLOPEANU

    Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

    Democraţia liberală din Statele Unite ale Americii şi Anglia a fost influenţată pozitiv de impactul diverselor „religii ale raţiunii”, precum deismul sau teismul. Acestea au jucat un rol de mediator între sistemul socio-politic al teoriei raţionale a drepturilor naturale şi cel religios. Aceste noi religii seculare nu reprezentau decât contracţii instituţionale ale religiilor tradiţionale, născute prin acţiunea revoluţiilor franceză şi americană. 

    pulspulspuls

    O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

    O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

    Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

    Caricatura zilei

    PNDL3

    Editia PDF

    Bancul zilei

    - Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.