anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM

vineri, 20.05.2022

Unde ne sint anti-rinocerii?

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Pe 12 martie a avut loc la Teatrul National din Iasi premiera  piesei de teatru Rinocerii de Eugene Ionesco, in regia lui Claudiu Goga. Din distributie fac parte actorii: Constantin Puscasu, Teodor Corban, Silva Helena Schmidt, Cosmin Maxim, Doru Aftanasiu, Florin Mircea, Emil Coseru, Adi  Carauleanu, Doina Deleanu, Pusa Darie, Anne Marie Chertic, Daniel Busuioc, Dumitru Nastrusnicu, Antonella Cornici, Gelu Zaharia, Silvia Baleanu Popa.

    Tema muzicala aleasa pentru acest spectacol intimpina spectatorul, il introduce in plin joc al actorilor, conducindu-l  la final spre iesire: Les Passants a lui Zaz, cu refrenul  binecunoscut, reiterarea unui cintecel frantuzesc pentru copii: "Passe, passe, passera, la derniere restera". Cu totii ne amintim jocul - cind doi copii, fata in fata, se tin de miini, iar ceilalti trec pe dedesubt, pentru ca, uneori, bratele sa coboare si sa  bareze trecerea unui copil, a ultimului copil. Acest ultim copil este in cazul de fata Bérenger, iar ceilalti sint rinocerii.

    Atit de indepartata de noi astazi este tema actualei piese de teatru, precum e acest joc al copilariei, ceea ce nu inseamna ca nu are un anumit ecou. In primul rind, totalitarismul la care se refera Ionesco e un fenomen de care nu dorim sa ne mai amintim, dar pe care l-am simtit pe pielea noastra in comunism, iar altii l-au experimentat  in alte forme (nazism etc.). In al doilea rind, oricui i se poate intimpla sa fie, dintr-un anumit punct de vedere, un inadaptat al lumii sale, un marginal, refuzind sa se conformeze, percepindu-i pe ceilalti ca pe niste straini. Uneori strainul iti este atit de departe, incit incepe sa-si piarda forma umana si inceteaza sa fie o fiinta umana cu un sistem de gindire diferit de al tau, metamorfozindu-se intr-un monstru.

    Metafora preschimbarii oamenilor in rinoceri, rinocelizarea sau modificarea radicala a sistemului de valori, este magistral redata in spectacol de la primele licariri ale schimbarii (circula vesti ca se aud si se vad rinoceri gonind prin oras) si pina la ultimele consecinte (rinocerii sint pretutindeni: scena se umple de rinoceri, actorii poarta masti dintr-un fel de rumegus intarit, in forma de cap de rinocer cu unul sau doua cornuri, dotate cu ochiuri de aerisire neevidente, prin care sa respire si sa vada). Metamorfoza se produce lent, cel mai bun prieten al lui Bérenger, colegii, directorii, Daisy - femeia iubita - devin rinoceri sub ochii sai si spre disperarea, neputinta si, nu in ultimul rind, indirjirea sa. In pofida oricarei logici, Bérenger decide ca este "ultimul om si va ramine asa pina la cea din urma suflare". Pentru el, inca mai exista a muri pentru o idee, pentru o credinta, pentru o convingere, pentru...  un vis, oricit de absurd ar parea acest lucru.

    Claudiu Goga procedeaza oximoronic: pe masura ce scenele dintre personaje cistiga in umanism (de la actul intii in care personajele isi sint complet indiferente, prin actul al doilea - evenimentele de la birou si prin actul al treilea, cind Beranger asista dezarmat la metamorfozarea lui Jean, la actul patru, cind alteritatea dintre Berenger si Daisy se estompeaza), in afara  se propaga rinocelizarea, parcurgind un traseu invers, inspre dezumanizare. Alienarea este punctata prin bocet sughitat bizar (Gospodina), istericale suspendate (Doamna Boeuf), rezistenta inutila (Botard). Bérenger sufera de o fobie ciudata, amestecata cu anxietate: sta bandajat si se priveste in oglinda, suspectind ca ar putea  deveni pe negindite rinocer.

    Dintre tehnicile regizorale de efect, prin care se inlatura monotonia inevitabila la o piesa cu text complex, am remarcat sincronizarea dialogurilor (dintre Bérenger si Jean, pe de o parte, si dintre Domnul Batrin si Logician pe de alta parte), stop-cadrul, pentru a insera un monolog al personajului principal, flash-urile  stroboscopice, spectrale si figuratia (vecinii din celelalte apartamente). Decorul este eficientizat la maxim: compus din 10 nise cubice unite si suprapuse, ale caror prelate se deschid in functie de scena (apartamente, birou, bacanie), accesul sus-jos fiind permis pe scara; obiectele de interior sint in cea mai mare parte sugerate prin desen minimalist. Cenusiul domina cromatic (rinocerii au costum gri si masca aferenta), exceptind doar unele elemente, printre care tenisii portocalii ai lui Bérenger (face nota discordanta cu lumea sa) sau rochia si palaria mov ale lui Daisy (stimuli pentru imaginatia lui Berenger).


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Nimic de salvat

    Pavel LUCESCU

    Nimic de salvat

    Încăput pe mâna lui Barna, Ghinea, Drulă, Năsui şi prietenii, USR a devenit un soi de anexă libertariană a PNL, unde ar fi logic să şi sfârşească, alături de gaşca Câţu-Gorghiu.

    opinii

    Simple notaţii

    Alexandru CĂLINESCU

    Simple notaţii

    Sorin Oprescu mi-a fost dintotdeauna profund antipatic, şi asta înainte să aflu despre matrapazlâcurile lui. Îmi părea un şmecher de „capitală”, un ins cu apucături golăneşti, vulgar şi agresiv. Îl situam cam pe aceeaşi treaptă cu Becali, deşi la acesta din urmă mai puteam detecta nişte urme de umanitate. Am aflat, în urma condamnării lui Oprescu, ceea ce, probabil, ştia destulă lume: doctorul lucra în stil mare, cerea şpăgi colosale, avea - precum mafioţii - oameni de încredere care îl protejau şi îşi asumau treburile riscante. 

    Tencuiala antiseismică

    Neculai SEGHEDIN

    Tencuiala antiseismică

    Desigur, o legendă urbană, unul din miturile care însoţesc toate amintirile, povestirile, convingerile legate de cutremur, care au dus la dezvoltarea unei adevărate culturi a seismului în România.

    Love story la “om la lună”

    George PLEȘU

    Love story la “om la lună”

    Se face curând un an de zile de când nu am mai scos din player-ul maşinii cd-ul cu albumul În caz de om la lună, strigaţi „om la lună, stânga/ dreapta” după caz.

    pulspulspuls

    Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

    PULS

    Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

    Multă lumea ne-a tot întrebat în ultima vreme unde o fi dispărut din peisaj sinatoarea de Iaşi cu cea mai mare greutate (la quintale ne referim, nu la influenţă, evident), dar şi cu gura cea mai mare. Ei bine, stimaţi telespectatori, am apelat pentru un răspuns la această spinoasă problemă a politichiei locale, naţionale şi, de ce nu, chiar evropeneşti am putea spune, la aceeaşi sursă a noastră care ne-a spus câte una sau alta la momentul candidaturii ei la Iaşi pe listele auriste, când mai nimeni nu ştia de un’ s-o ia pe madam: adicătelea amicul Archibald Tănase, stimaţi telespectatori, că sigur vă era olecuţă dor de el, nu-i aşa?

    Caricatura zilei

    Cireșe, nu ruble

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Fotografia zilei

      Intrebarea zilei

      Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.