Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Razboi cistigat prin dragoste

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    In timp ce povestesc intimplari de pe parcursul vietii lor, desi majoritatea au avut loc acum mai bine de o jumatate de secol, sotii Mihai nu uita nici un detaliu: fete, locuri si nume li se deruleaza in fata ochilor ca si cum le ar fi intilnit ieri. Deoarece viata colonelului in rezerva Vasile Mihai si a sotiei sale, Minodora, a fost sub semnul dragostei si al credintei, evenimentele si-au pastrat incarcatura emotionala proaspata.
    Icoana Sfintului Nicolae de la Cotul Donului, facatoare de minuni
    "Inainte sa o cunosc pe sotia mea, pe cind avea 25 de ani, in 1942, am plecat comandant al unui pluton de puscasi, pe atunci cu grad de sublocotenent, la Cotul Donului, in Rusia, foarte aproape de Stalingrad. Ne-am adapostit in avanposturile abandonate de italieni, si era mare criza de lemne. Un coleg de al meu, sergentul Lungu, avea in subordine 12 soldati, care erau adapostiti ceva mai incolo. Raminind fara lemne, s-au dus in satul alaturat, abandonat la inceputul razboiului, si nu au gasit nimic. In schimb, au adus o icoana mare, deosebit de frumoasa, reprezentindu-l pe Sfintul Nicolae. Sergentul a spus atunci ca unde incap treisprezece mai incape unul. Asadar, a agatat icoana in perete. La citeva zile, ne-au bombardat rusii. Totul in jurul lui a fost distrus, doar sergentul si ceilalti doisprezece nu aveau nici macar o vinataie", isi aminteste Vasile Mihai, inca impresionat de minunea infaptuita de Sfintul Nicolae. Si din acest motiv, il considera pe Sfintul Nicolae, de atunci, protectorul lui si, mai tirziu, al familiei.
    60 de ani de iubire nedespartiti nici macar de ororile razboiului
    La scurt timp dupa ce s-a intors din Rusia, a intilnit-o pe cea care avea sa-i stea alaturi pentru tot restul vietii. "Eu sint originara din Basarabia. Mama mea a murit de tinara, lasind in urma 10 copii. Pe mine m-a crescut, de la 13 ani, o matusa, cu care am venit in Roman. Pe vremea aceea, se punea mare accent pe parerea parintilor in ceea ce priveste alegerea viitorului sot. Asadar, matusa mea, pe cind aveam aproape 20 de ani, deja se gindea la un potential sot pentru mine, in persoana unui preot, considerind ca ar fi fost cea mai buna alegere. Eu, insa, il vedeam zilnic pe Vasile, cind venea si pleca de la serviciu. Tare mai era frumos in uniforma! Ieseam linga poarta, cind simteam eu ca va aparea. A intrat in vorba. M-a curtat mai bine de un an, pentru ca asa cereau legile conservatoare de atunci, desi matusa nu era prea incintata de alegerea mea", marturiseste Minodora Mihai.
    In luna de miere, Vasile a fost trimis pe front
    S-au casatorit pe 10 octombrie 1944, avind o nunta frumoasa la Cercul Militar, cu toate ca erau vremuri tulburi. Razboiul se facea din ce in ce mai simtit si in zona Romanului. Vasile a fost mobilizat. "Cind am primit vestea, nu mi-a picat prea bine. Eram proaspat casatorit si as fi vrut sa stau linga tinara mea sotie, pe care am dorit-o atit de mult. Insa datoria ma chema si trebuia sa imi onorez angajamentul. Cind am plecat, mi-a stecurat in haina, printre lacrimi, o iconita pe care o am si acum si care a fost un adevarat talisman pentru mine. Am plecat la Sculeni, linga Iasi, unde trebuia sa recuperam pozitii ocupate de rusi. Eram intr-o situatie dezastruoasa. Nu aveam echipament adecvat, iar munitia era pe terminate. Intr-un atac asupra unui avanpost rusesc am fost ranit grav si am fost recuperat cu greu de soldati. Am fost trimis la Sinaia, unde am stat 11 luni in spital, pentru refacere", povesteste colonelul in rezerva Vasile Mihai.
    Dupa doi ani de refugiu, isi gasesc casa aproape distrusa
    Dupa doua luni dupa ce Vasile a plecat pe front, Minodora a fost nevoita sa se refugieze in Oltenia. A ascuns o parte din lucruri intr-un beci, ferit vederii, si a luat ce a putut, plecind la Bucuresti, unde avea o sora. "Abia sosisem in Gara de Nord cind a inceput bombardamentul asupra Bucurestiului. Am intirziat, asa ca eram la trei strazi mai incolo de adapostul unde trebuia sa ajung, care a fost distrus de bombardamente. A avut Dumnezeu grija de mine, mai ales ca eram insarcinata cu fata cea mare", povesteste Minodora.
    A plecat din Bucuresti intr-un sat din Oltenia, unde a si nascut. Si-a asteptat sotul din spital si, dupa doi ani de refugiu, s-au intors in Roman.
    "In casa noastra au stat rusii o buna perioada de timp, dar nu au lasat stricaciuni in urma lor. Au incuiat la plecare si au returnat cheia. Din cite am inteles, tiganii mi-au luat usile, tocurile de la geamuri si ce au mai putut lua. Ne-am apucat de reparat, cu ajutorul autoritatilor locale, in timp ce ne reluam si viata in liniste", spune Minodora Mihai. Dupa ce si-au reparat casa, viata lor a intrat pe un fagas normal. Sotia a fost, un timp, contabila. Au impreuna doua fete, in virsta de 59 si 58 de ani, si un nepot, care este inginer.
    Acum, la apusul vietii, isi traiesc ultimii ani ai vietii linistiti intr-o casa foarte ingrijita din strada Anton Pann, depanind amintiri si foarte multumiti ca au trecut cu bine de cea mai grea incercare a vietii lor: razboiul. Pe care nu il doresc din nou. "Daca pozitia politica a Romaniei implica acest lucru, trebuie facut intr-un mod cit mai discret. Nu multi stiu ce stare generala de haos se instaleaza. Citi soldati tineri zaceau pe front in balti de singe, in timp ce acasa erau asteptati! Spaima unui simplu plic pe care eziti ore intregi sa il deschizi! Senzatia unica, de groaza, pe care o simti cind se aude sirena si nu stii unde vor cadea bombele... Doar daca ai trait astfel de momente ramii marcat o viata intreaga si nu ti le mai doresti. Noi nu vrem ca altii sa mai treaca prin ce-am trecut noi", spun cei doi, in timp ce Minodorei ii curg lacrimile pe obraji. (Alina TANASA)

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri