vineri, 29.03.2024
In regimul comunist, ba chiar si citiva ani buni dupa 1989, exista un asa numit corp de balet al arbitrilor. Cu o precizie de lunetisti, acestia duceau scorurile meciurilor de fotbal exact spre directia care "trebuia". La final, nedreptatitii care le cereau socoteala primeau raspunsul "Astazi n-a fost ziua voastra!", replica ce in fotbal e la fel de cunoscuta ca "Un fleac! M-au ciuruit!" a lui Sergiu Nicolaescu.
Uitindu-ne spre retrogradarea Politehnicii din acest an se poate spune ca "n-a fost anul Iasului". Nu insa din motive externe, asa cum se intimpla in cele descrise mai sus, ci exclusiv din motive interne. Sustinerea existenta la virful fotbalului intern ori arbitrajele favorabile de care Poli a avut parte au fost fara precedent in istoria clubului, insa tarele interne au facut ca Iasul sa nu ramina la masa bogatilor.
Fie si definirea fotbalului ca sport de echipa face ca vina neindeplinirii unui obiectiv sa fie impartita. Orice grupare fotbalistica reprezinta o serie de vectori care, daca nu sint coerent directionati, pot duce la aparitia unor forte centrifuge ce destabilizeaza clubul. De aceea, atunci cind relatiile din cadrul unui grup sau dintre grupurile care actioneaza in cadrul unui club nu functioneaza corespunzator, apar dezechilibre ce duc spre esec. Modul in care a pierdut Dinamo campionatul anul trecut este exemplul elocvent al esecului, in timp ce triumful unui grup ca Inter in acest an este contraexemplul cel mai fericit. Definitia succesului dat de artizanul urcarii pe tron a milanezilor, José Mourinho, "fotbalul inseamna echilibru" sintetizeaza perfect cele precizate. Trecind la Politehnica, este limpede ca greseli au aparut pe toate palierele clubului, singura problema fiind stabilirea gradului de cuantificare a culpabilitatii. Pentru ca fotbalul rimeaza arareori cu matematica, subiectivismul masuratorilor este ridicat. De aceea, sensul ales pentru privirea retrospectiva spre activitatea factorilor importanti ai gruparii din Copou nu a fost unul bazat pe "masuratori" ci de la virf spre baza.
Fara armonie, banii n-aduc fericirea
Daca mai era nevoie de vreo dovada a faptului ca performantele sportive nu rimeaza obligatoriu cu finantele, ci, daca vorbim de bugete apropiate, cu modul de chibzuire a banilor, aceasta se poate gasi la Poli. Spre deosebire de alti ani, Iasul a navigat in ape linistite in ceea ce priveste cotidianul, bugetul pastrindu-se la inaltimea la care fusese ridicat in returul trecut de pretentiile lui Cristiano Bergodi. Aparitia societatii Mobilis in rindul actionarilor a insemnat nu doar o gura de oxigen ci o injectie financiara consistenta, pomparea a 2,5 milioane euro in conturile "alb-albastrilor" in doar un an ajutind din plin un club care, parasit de toata crema oamenilor de afaceri locali si, la ordinul lui Constantin Simirad, de Consiliul Judetean Iasi, se baza doar pe vlaguitul buget al Primariei. Ca nu banii aduc fericirea s-a demonstrat insa, diferenta dintre punctele de vedere ale lui Radu Calin, seful Mobilis, si ale primarului Gheorghe Nichita, administratorul banilor Primariei si modul in care s-a condus clubul (re)simtindu-se din plin.
Dornic sa detina controlul, asa cum sint legile firesti ale afacerilor, cel care are 51% din actiuni avind cuvintul hotaritor, Calin a influentat mult activitatea la club. Din pacate, bazindu-se pe sfaturile unor persoane fara realizari notabile in fotbalul romanesc, asa cum este Jean Garabet, ori care nu au cum sa cunoasca de la distanta ceea ce se intimpla intr-un club, mai ales intr-unul plin de specific local, asa cum e Poli, seful Mobilis a avut mai multe actiuni neinspirate. A impus legitimarea unor jucatori expirati ca Marius Croitoru ori Viorel Frunza, care au primit contracte consistente, a dat bani unor jucatori care i-au cerut punctual ajutorul, alterind si mai mult spiritul lipsita de unitate al vestiarului, a acordat prime fara sa anunte conducerea, l-a sustinut pe Petre Grigoras chiar si atunci cind era limpede ca antrenorul cu care se plecase la drum pierduse controlul corabiei.
Amatorism la conducere
Cu o mai mare experienta in ceea ce priveste clubul, Nichita a gresit si el, expectativa de la inceputul campionatului fiind perceputa de jucatori ca o renuntare din partea "tatucului" care a avut grija de ei in ultimii ani. Primarul a preferat sa stea in umbra, trimitind la inaintare doar "buzduganele" Boca sau Starica, lucru ce s-a dovedit a fi insuficient. Ajuns la acest capitol, o scurta, dar importanta paranteza. Bazindu-se aproape in exclusivitate pe oameni care au ca principala calitate puterea de subordonare, Nichita nu a adus un scut care sa protejeze clubul de atacurile declarative permanente la care acesta a fost supus, mesajele, majoritatea populiste, anti-Politehnica, lansate in special de politicieni locali, incepind sa prinda din ce in ce mai mult la mase. Carentele grave la capitolul imagine si comunicare fac ca, de exemplu, multa lume sa nu stie nici la aceasta ora ca pachetul majoritar al Politehnicii este detinut de un agent economic, sloganul "Nichita, vinde echipa!" fiind auzit in continuare. Revenim. Atunci cind a realizat ca a gresit, primarul a incercat cu disperare redresarea. Era insa prea tirziu, cala inundata tragind nava pe fundul marii. Astfel, neconjugate cu realizari interne, lobby-ul consistent facut la nivel inalt ori vizitele la vestiar pentru dezmortirea echipei s-au dovedit insuficiente pentru evitarea retrogradarii.
Ajungem acum la conducerea clubului. Trecem repede peste Consiliul de Administratie, organismul care, practic, ar fi trebuit sa conduca clubul, pentru simplul motiv, ca acest organism, ca si seful sau, Petru Radu, au un rol decorativ in Copou. Ajungem astfel la conducerea executiva, care a ramas si ea corijenta.
Lasat singur, fara sa fie verificat, fostul presedinte, Sorin Boca, a incheiat o multime de contracte care au dezavantajat clubul, risipind cu lejeritate banii. Poli a platit contracte imense pentru nivelul ei (Bilba, de exemplu, are un salariu de 10 000 de euro lunar, adica exact cit are golgeterul Romaniei, Andrei Cristea!), penalizari de zeci de mii de euro pentru neachitarea la timp a unor sume de transfer (pentru Costache, care si asa fusese cumparat pentru o suma mare, 50 000 euro, s-au mai platit peste 30 000 de euro!) ori salarii exorbitante unor jucatori care au ajuns sa evolueze doar la Poli II (cazul lui Mircea Oprea, care incasa 6 000 de euro pe luna)! In plus, majoritatea jucatorilor aveau asigurat un venit cert, indiferent de performantele sportive. Ultima bomba cu intirziere ce e pe cale sa explodeze in Copou este imposbilitatea reducerilor legale ale unor salarii ale fotbalistilor, pentru simplul motiv ca in cazul multor componenti ai lotului nu exista prevederi contractuale care sa stipuleze posibilitatea reducerii angajamentelor in cazul retrogradarii!
In ceea ce-l priveste pe Starica, lipsa de experienta si-a spus din plin cuvintul, acesta nereusind sa se ridice la anvergura unui sef de club de Liga I, sintagma de "executiv" fiind perfecta pentru caracterizarea lui. Girarea strategiei de lot din iarna, cu trei jucatori imprumutati si nedublarea posturilor ori schimbarea de atitudine vizavi de jucatorii exilati care, la citeva saptamini dupa ce au fost chemati sa se antreneze si la ora 6:00 dimineata ori amenintati cu trimiterea la Poli III au fost reprimiti la echipa mare, sint doar citeva exemple vizavi de senzatia de necoerenta ce a fost transmisa spre vestiar si din biroul numarul 1 de la stadion.
Un birou plin de anomalii, de vreme ce este ocupat "part-time" in ultimii ani, iar nivelul salarizarii presedintelui este sub cel al unui antrenor secund!
In materialul de mai sus, "Ziarul de Iasi" s-a ocupat, in principal, de activitatea sponsorului "Mobilis", cu bune, dar si cu rele, precum si de conducerea administrativa a clubului. In numarul urmator, vom continua aceasta retrospectiva, cu analiza activitatii celor doi anternori, Petre Grigoras si Dumitru Dumitriu si a jucatorilor care au trecut pe la Poli. Nu va fi uitata nici partea pur statistica a tristului sezon recent incheiat.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |