1 Decembrie şi politica principiilor
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 22.01.2022

1 Decembrie şi politica principiilor

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Actul de la 1 Decembrie a fost, desigur, o concretizare a forţei numerice a românilor transilvăneni, după o luptă îndelungată şi într-un context politico-militar favorabil. Dar această concretizare nu se putea realiza în lipsa unor baze politice aşezate cu inteligenţă, de oameni care meritau cu prisosinţă calitatea de lideri ai comunităţii.

Ziua de 1 Decembrie este, după cum se ştie, doar punctul culminant al unui proces mult mai amplu şi îndelungat, în urma căruia putem vorbi de întregirea teritorială a României. Sărbătoarea naţională poate reprezenta un moment potrivit pentru a reflecta asupra unor evenimente pe care regimul comunist nu avea niciun interes să le reliefeze, iar epoca post-decembristă pare să le uite. Desigur, unii dintre cititorii acestui text ar putea fi deja familiarizaţi cu demersurile militanţilor pro-Unire din teritoriile alipite la sfârşitul primului război mondial. Şi ei, şi toţi ceilalţi ar putea, aşadar, să evalueze ideea centrală a acestui articol: nu ar trebui să privim actele succesive de unire cu ţara ale teritoriilor din fostele imperii vecine ca fiind simple consecinţe ale deznodământului războiului. Ele au fost puternic influenţate de lupta inteligentă şi curajoasă a elitelor româneşti, de capacitatea acestora de a valorifica noul cadru politico-intelectual al epocii, dominat de principiul wilsonian al autodeterminării popoarelor.

Evoluţiile din Transilvania şi Banat reprezintă un foarte bun exemplu. Succesiunea de demersuri ce avea să deschidă drumul Marii Adunări de la Alba Iulia ar putea fi oricând oferită ca exemplu în sprijinul afirmaţiei că politica merită uneori scrisă cu majusculă, că s-a putut face o Politică în interes naţional, întemeiată pe valori universale. Nucleul de fruntaşi ai Partidului Naţional Român implicaţi în acest proces, în toamna anului 1918, a dovedit nu doar curaj şi fermitate în raporturile cu interlocutorii politici (în particular, cu exponenţii noului stat maghiar), ci şi o extraordinară capacitate de a da glas voinţei românilor ardeleni, de a face din ziua de 1 decembrie 1918 un moment democratic. Sigur că nu trebuie uitată nici eficacitatea cu care a fost gestionat acest proces de mobilizare - în sens bun - a energiilor populare, pentru ca Alba Iulia să fie într-adevăr locul unui nou început. Nimica din toate acestea nu se putea întâmpla dacă aceşti oameni politici nu s-ar fi bucurat de o adevărată legitimitate în rândul opiniei publice româneşti din Transilvania şi Banat, dacă nu ar fi fost consideraţi reprezentanţi autorizaţi ai voinţei acelor comunităţi.

Atenţia noastră se concentrează, de obicei, asupra momentului 1 Decembrie, ceea ce este natural. Vorbim mai mult despre delegaţii transilvăneni şi mai puţin despre cei bănăţeni, hărţuiţi şi intimidaţi de forţele sârbe care ocupau, la acea vreme, provincia (iar Serbia revendica, se ştie, întreg teritoriul Banatului). Dar, chiar dacă ne uităm cu precădere la situaţia Transilvaniei, ar merita să definim un traseu politic şi intelectual mai complex. Ziua de 12 octombrie 1918, când un grup de fruntaşi ai PNR definitivează la Oradea textul declaraţiei de independenţă a românilor din Transilvania, marchează afirmarea principiului autodeterminăriişi, aproape explicit, denunţarea eforturilor Budapestei de a-l manipula spre a-şi conserva dominaţia în Transilvania. „Nimeni în afară de comitetul naţional sau în afară de factorii delegaţi de către adunarea naţională a românilor nu are căderea să trateze şi să decidă în numele poporului român, şi declarăm solemn, de pe acuma, că toate hotărârile care s-ar aduce fără autorizarea şi adeziunea acestor factori sunt nule şi neavenite, pe noi astfel de hotărâri nu ne pot obliga şi noi nu le vom recunoaşte valide”, se spune în declaraţie.

Citirea declaraţiei de către Vaida-Voevod în forul legislativ maghiar, şase zile mai târziu, are loc în cadrul unui discurs care adaugă, pe lângă explicabilele note polemice, şi o fundamentare într-un registru filosofic: dacă omenirea va reuşi să înfăptuiască principiile wilsoniene, „atunci, de la întemeierea creştinismului n-a fost un eveniment mai însemnat ca acesta”. Într-un mediu agitat şi preponderent ostil, deputatul PNR le reamintea celor ce doreau perpetuarea sub altă formă a controlului maghiar că „adevărata democraţie nicăieri în lume nu se poate înfăptui înainte de a se soluţiona chestiunile naţionale, pentru că numai pe baze naţionale şi în cadre naţionale e cu putinţă o dezvoltare în direcţia normală a acestei consolidări”.

Manifestul Marelui Sfat al Naţiunii Române din Ungaria şi Transilvania, publicat la 18 noiembrie şi îndreptat „Către popoarele lumii”, este un rechizitoriu la adresa eforturilor Budapestei de a bloca autodeterminarea românilor ardeleni, dar totodată şi o nouă încercare de a sublinia adeziunea la principiile moralităţii internaţionale care, se spera, triumfaseră odată cu victoria Antantei: „în ziua când (...) aşteptăm legiferarea internaţională, care va înlocui forţa brutală prin dreptate şi va înlătura pretutindeni urmările stăpânilor neomeneşti”, naţiunea română se abţine de la folosirea forţei în reglementarea raporturilor dintre popoare.

Actul de la 1 Decembrie a fost, desigur, o concretizare a forţei numerice a românilor transilvăneni, după o luptă îndelungată şi într-un context politico-militar favorabil. Dar această concretizare nu se putea realiza în lipsa unor baze politice aşezate cu inteligenţă, de oameni care meritau cu prisosinţă calitatea de lideri ai comunităţii. Nu avem foarte multe asemenea momente în istoria noastră politică, aşa că ar merita să discutăm mai mult despre cele pe care le avem la îndemână.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Primarul Chirica şi limbajul de mahala

Toni HRIŢAC

Primarul Chirica şi limbajul de mahala

Duritatea de limbaj, libertatea indecentă în apreciere sunt arme politice, dar nu pot fi folosite împotriva unor persoane care nu fac politică. Chiar şi în retorica electorală o asemenea exprimare este de obicei apanajul unor extremişti. Faptul că primarul Iaşului le foloseşte este un derapaj care trebuie sancţionat.

Filmuletul zilei

opinii

Pericolul extremismului

Alexandru CĂLINESCU

Pericolul extremismului

Am întâlnit în ultima vreme mai multe luări de poziţie care atribuiau „intelectualilor” vina pentru ascensiunea extremei drepte. Care intelectuali?

Spaţiile pentru artă din Iaşi. O nouă galerie

George PLEȘU

Spaţiile pentru artă din Iaşi. O nouă galerie

Orice deschidere a unei noi galerii este un act de curaj care trebuie salutat şi sprijinit. O scenă cât mai efervescentă, care va căuta să scape de conservatorism şi provincialismul care au dominat mult prea multă vreme cultura ieşeană, şi care va dori să fie conectată la trendurile globale, va atrage atenţia şi asupra potenţialului creativ local şi va genera mai multe puncte de diseminare a artei contemporane şi educare a publicului.

Critica „de întâmpinare”?

Nicolae CREŢU

Critica „de întâmpinare”?

Nu se mai vorbeşte prea mult, de deja destul de multă vreme, despre o critică de întâmpinare. Ceea ce nu înseamnă, totuşi, că ea ar fi dispărut cu totul, poate, mult mai curând şi de înţeles într-o măsură, doar că a suferit, în noi „contexte”, nu puţine mutaţii, deformări, probabil şi pervertiri. Faţă de ce era ea cel mai adesea, deşi nu lipseau nici atunci simulacrele de „critică”, doar fardate cu aşa o etichetă indulgentă, sub regimul comunist şi controlul lui (nu numai cenzura) asupra activităţii editoriale.

pulspulspuls

Ce Harvard, ce Princeton, ce universităţi de top: uitaţi aicea diplomă, băbăeţ!

Ce Harvard, ce Princeton, ce universităţi de top: uitaţi aicea diplomă, băbăeţ!

Mişcare magistrală, de maestru emerit (nu spunem în ce anume) a rectorul de la „Cuza”, dom’ Tudorel, în aceste zile de plin scandal al pagiatului lucrării de doctorat a premierului Ciucă: a scos şi el la bătaie una din diplomele din sertar, şi nu una oarecare. 

Caricatura zilei

Din cauza Omicron, se lasă cu penalizări

Editia PDF

Bancul zilei

Doi tipi, amândoi casatoriti, stau de vorba: – Nu stiu ce sa ma mai fac! De câte ori vin acasa, dupa ce am ba (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.

    X