1. Povestea Hong Kong
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 20.01.2021

Trei poveşti. (II)

1. Povestea Hong Kong

GALERIE
Andrei Ciuhodaru
  • Andrei Ciuhodaru
- +

 M-am gândit să povestesc despre trei oraşe fascinante care au avut parte de oameni (şi politici) pentru care „a avea Viziune” nu este doar o vorbă goală care sună bine, ci transpunerea în realitate a unor proiecte creative elaborate de către vizionari. Oameni cu voinţă, curaj şi stil. Oameni care îşi asumă aceste proiecte. Adică cele trei condiţii de care e nevoie pentru a face ceva semnificativ pentru oraşul tău.

Am vizitat Hong Kong-ul, (inclusiv) pe data de 1 octombrie 2009, de Ziua Natională a Republicii Populare Chineze (RPC) când se împlineau 60 de ani de la revoluţia tovărăşului Mao, din 1949. Pot să vă spun că e o altă lume, o lume prinsă între Occident şi China, şi un nod esenţial în comerţul mondial. Fascinat modul în care sărbătoresc ziua naţională a ţării mamă, ei având un statut special şi acum în cadrul RPC. Nici chiar chinezii nu au voie să intre acolo decât cu vize şi aprobări speciale. După 156 de ani sub stăpânirea Londrei, pe 1 iulie 1997, HK trebuia re-incredinţat Chinei. Însă cu 7 ani înainte, marea metropolă avea o mare problemă nerezolvată, problemă care îi punea în pericol tot viitorul. Cum nimeni nu ştia exact ce se va întâmpla după predare, s-a luat o hotărârea revoluţionară. Să rezolve o mare problemă de infrastructură, ale căror lucrări ar fi durat în mod normal 10-20 de ani, până la deadline. (Nu, nu pare genul de HCL care se ia pe la noi.)
Aeroportul Kai Tak era sufocat de cursele de călători şi cargo, ceea ce ar fi dus la gâtuirea comerţului global. Era amplasat practic în oraşşi era un pericol pentru acesta. Marile jumbojet-uri erau obligate să vireze printe munţi şi pe deasupra clădirilor înalte de locuinţe. O situaţie de-ţi îngheaţa inima. O singură pistă pentru 250 de aterizări şi decolări zilnice.
Dar unde să-l muţi? Cum spuneam, acolo terenul nu este limitat, el pur şi simplu nu există. Honk Kong-ul este format din insula cu acelaşi nume, un teritoriu continental limitat obţinut ulterior de la China numit Kowloon şi câteva insule stâncoase. Au pus ochii pe două astfel de mici insuliţe pe care au hotărît să le unească şi să construiască un aeroport. Practic, pe mare. Dar era o distanţă mare de insula principală, astfel aeroportul devenea doar o fracţiune din tot proiectul. Adică mai era nevoie să ajungi acolo. Adica 35 de km de autostrăzi, tunele şi un sistem feroviar de super-viteză şi, cel mai mare pod suspendat cu punte dublă din lume. Preţ: 20 miliarde de dolari şi DOAR 7 ani timp de execuţie.
În septembrie 1991, cursa a început. Au dinamitat munţii de pe insuliţe, şi au umplut cu ei distanţa de 2,5 km dintre ele (cam 2 milioane de tone de pământ), rezultând o singură mare insulă pe care trebuia construit cel mai mare terminal din lume. Se lucra zi şi noapte la dragarea fundului mării până la stratul de rezistenţă apoi se vărsa pământul.
Între insula Honk Kong şi Kowloon (2 Km) existau deja două tuneluri intens circulate pe sub Victoria Harbour. Mai trebuie unul, cu 6 benzi. L-au făcut din segmente scufundabile construite undeva la 15 km de oraş. Apoi mai era nevoie nu de unul, ci de două poduri peste mare. Unul din ele de 2,5 km lungime, care trebuia să permită trecerea pe dedesubt a celor mai mari vapoare şi pentru construcţia căruia nu putea fi oprit traficul comercial. Honk-Kong-ul este lovit de cam 8 taifunuri în fiecare vară. Iniţial podul era gândit să fie cu un singur nivel. Din cauza vânturilor cu viteze de până şi de 450 km pe oră (un Taifun grad 10), au realizat, după studii cu machete în tunel aerodinamic, că nu va ţine. Atunci, de ce să nu-l facă mai greu? Adică să mai adauge un nivel pentru încă 4 benzi de circulaţie şi pentru trenul de mare viteză? Asta fără a obţine prelungirea termenului de execuţie (5 ani).
Să se unească tunelul cu podul, şi podul de aeroport era nevoie de două autostrăzi. Prima – 10 km – care trebuia să treacă prin una dintre cele mai aglomerate metropole din lume, trebuia construită peste şi de-a lungul a 15 benzi de trafic intens. Adică o „autostradă suspendată”. Pentru a minimiza încetinirea traficului aici s-a lucrat doar noaptea.
Pentru a doua autostradă expres – 12 km – de la pod la aeroport, nu exista nici măcar teren. Aşa că au prelungit ţărmul, abrupt şi stâncos, 1 km pe mare, unde au aplasat autostrada, sistemul feroviar, care în mod normal se construieşte după ce se face un aeroport şi au dus toate utilităţile spre acesta. Dar mai trebuia şi o gară pe insula HK. Unde nu există nici o palmă de pământ liberă. Aşa că, din nou, au creat 20 de hectare de teren în Portul Victoria, pe mare, în numai doi ani. O gară care funcţionează ca un foyer al aeroportului, aflat la 35 km distanţă.
Cu doi ani înainte de ziua în care se producea schimbarea de guvern (de ţară), trebuia să înceapă construcţia terminalului aeroportului, dar au realizat ca fundaţia acestuia era inundată de apa mării. Aici nu puteau rezolva problema aşa că au început negocieri intense între guvenul de la Londra şi guvernul chinez şi s-a obţinut prelungirea lucrării cu un an. Trebuia construit cel mai mare terminal din lume, cu un acoperiş compus din segmente modulare pentru care nu exista mijloc de transport. Aşa că au imaginat nişte roboţi, adică nişte roţi şi nişte motoare care să transporte segmentele de la locul executării (tot pe insulă) la amplasamentul lor. Au mai construit şi o zonă cargo, de fapt un robot imens de 9 milioane de tone de marfă. În 2003, 500 sute de zboruri aterizau şi decolau şi erau procesate peste 4000 tone cargo, în fiecare zi.
Pe 7 iulie 1998 luminile pistei vechiului aeroport Kai Tak au fost stinse. Toate echipamentele şi staful aeroportului au trebuit mutate pe noul aeroport, aflat la 35 km distanţă, în doar 7 (şapte) ore. La ora 6:25 AM primul avion trebuia să aterizeze.
A, v-am spus că între terminal şi porţile de îmbarcare am circulat cu metroul propriu al aeroportului?
Încă odată mă întreb, noi, românii, oare ce am fi făcut? A, pleacă la China, apoi să pârjolim câmpiile, să otrăvim fântânile, etc.

Data viitoare - 2. Povestea New York. (Cărui proiect vizionar îi datorează New-York-ul pozi
ţia pe care o are astăzi în cadrul SUA şi al lumii?)
 
Andrei R. Ciuhodaru este arhitect
 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Acord controversat, moment controversat

Lucian DÎRDALA

Acord controversat, moment controversat

Am avut parte de o dovadă elocventă a modului în care guvernul de la Berlin exercită leadership-ul politic în Uniunea Europeană: atent să inspire acţiunea Comisiei, priceput să creeze coaliţii de sprijin largi, capabil să ofere justificări pragmatice şi, mai ales, mereu atent să nu perturbe liniştea unui cadru instituţional comunitar atât de favorabil pentru companiile germane capabile de expansiune.

Filmuletul zilei

opinii

Un măscărici toxic

Florin CÎNTIC

Un măscărici toxic

Una dintre marile probleme ale Evului Media în care trăim o reprezintă idolii de carton. De regulă caraghioşi, dar, câteodată, toxici. Donald Trump va rămâne neîndoielnic în istorie, însă nu cum ar fi dorit.

Politrucii vechi și politicienii noi

Radu PĂRPĂUȚĂ

Politrucii vechi și politicienii noi

(reflecţii în urma unei audienţe)

„Când te ascult, mi se deschide inima” (II)

Alex VASILIU

„Când te ascult, mi se deschide inima” (II)

Anii frumoşi, mulţi, încărcaţi pentru Viorica Cortez de succese pe cele mai prestigioase scene ale lumii, ar putea fi ilustraţi numai prin reproducerea, chiar fragmentară, a listelor cu teatrele, partenerii, dirijorii cu care a realizat spectacole şi concerte, ale revistelor şi ziarelor ce au adăpostit cronici laudative. Lectura documentelor impresionează. Fotografiile înfăţişând-o în roluri diferite, alături de stele ale scenei lirice, stârnesc admiraţia.

pulspulspuls

Nervozitate mare pe samsarii de la cumătrie. Cu ce îi mai abureşte Peni?

Nervozitate mare pe samsarii de la cumătrie. Cu ce îi mai abureşte Peni?

Tergiversările în desemnarea celui de-al doilea vice, dar şi întârzierile în găsirea unei majorităţi care să-i sprijine viziunile edilitare şi nu numai, auzim că ar fi creat mare nervozitate în ultima perioadă în rândul şmenarilor imobiliari care, fiecare după posibilităţi ori interes, au pus umărul sau teşchereaua la dispoziţie pentru realegerea premarelui lor. 

Caricatura zilei

Febra

Editia PDF

Bancul zilei

In Antarctica s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura de pe glob: -93,2 grade ...prin urmare va propunem sa ne reami (...)

Parteneri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.