La acest moment aniversar – 10.000 de ediții – cotidianul care de peste 33 de ani este alături de ieșeni, oriunde s-ar afla ei, face în rândurile de mai jos un scurt istoric al unor evenimente palpitante și pline de urmări importante petrecute în tot acest timp. Evenimente relatate, după caz, în nenumărate ediții, comentate apoi pe larg în paginile de opinii, criticate atunci când situația cerea asta, sau remarcate în mod deosebit și aduse în față atunci când acest lucru se impunea.
Au fost evenimente care, vrând-nevrând, ne-au plăcut sau nu, dar pe care le-am trăit la intensitate maximă. Evenimente care și-au pus amprenta pe lume, pe țară, pe Iași dar, fără îndoială, și pe fiecare dintre noi.
Ziarul de Iași vă propune pentru acest articol două modalități de vizualizare, una dinamică și una în modul clasic. Pentru prima metodă, glisați sus-jos sau stânga dreapta în infograficul de mai jos. Pentru a doua metodă, lecturați articolul de sub infografic.
Mineriadele din 1990: petele negre care au marcat istoria postdecembristă a țării
Mineriada din 13-15 iunie 1990, ce a survenit celei din ianuarie, după ce FSN a anunțat transformarea în partid politic, a fost precedată de aproape două luni de proteste neîntrerupte împotriva regimului Ion Iliescu, care preluase conducerea după căderea lui Nicolae Ceaușescu. După o serie de mitinguri și marșuri în Capitală, protestatarii s-au strâns pe 22 aprilie la Universitate, locul de comemorare a Revoluției, iar din acel moment piața nu a mai fost goală până la intervenția minerilor. Ziua de 13 iunie a fost dominată de ciocniri cu forțele de ordine, în timpul cărora mai multe autobuze folosite drept paravan de forțele de ordine au fost incendiate.

În acea seară a fost apelul lui Ion Iliescu către mineri, sub forma unui comunicat prin care erau chemate „toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită“. A doua zi, 10.000 de ortaci, până la 20.000, după alte estimări, au ocupat piața, au pătruns în sediile facultăților din cadrul Universității București și au bătut pe oricine întâlneau în cale, studenți, profesori, manifestanți. Au fost devastate sediile PNȚCD și PNL. Bilanțul celor trei zile de violențe: 4 morți, peste 1.300 de răniți, peste 1.200 de persoane lipsite de libertate ilegal, iar pagubele materiale imense. Procesul ulterior al Mineriadei, demarat în 2017, s-a dovedit un fiasco. Puterea neocomunistă de la Bucureşti (preşedintele Ion Iliescu, împreună cu guvernul Petre Roman) a contribuit astfel la crearea unei imagini negative a ţării în Occident: devenise clar pentru mulți că Iliescu și echipa sa nu păreau a dori după 22 decembrie 1989 să renunţe la comunism.
14 iunie 1992 – Moment de răscruce la Iași: un necunoscut lector de matematică bate în alegeri colosul politic FSN
Pe 14 iunie 1992, după trei tururi de scrutin ale alegerilor locale, candidatul Convenției Democrate, lectorul matematician Constantin Simirad, câștiga categoric alegerile (60%) în fața candidatului independent subinginer Vasile Dumitriu. Acesta din urmă a candidat ca independent după ce FSN, partid din care făcea parte, decisese să-l desemneze candidat pe Dumitru Rădăuceanu, cel care s-a clasat însă în urma lui Dumitriu la turul anterior (turul II: Simirad – 32%, Dumitriu – 23%, Rădăuceanu – 22%) Legea electorală prevedea atunci ca prezența minimă pentru validarea primului tur să fie de minim 50% din totalul alegătorilor. Turul doi era însă declarat valid indiferent de prezență, iar după acest tur, dacă niciunul nu obținea majoritatea din voturile exprimate, se mergea în turul III cu primii doi clasați. Turul I al alegerilor a fost pe 17 mai 1992, turul II pe 31 mai, iar turul III pe 14 iunie.

Alegerile locale din 1996 aveau să fie câștigate de Simirad și mai categoric. După doi ani, însă, primarul Iașului a intrat în conflict cu liderii de la centru ai Convenției și, în contextul subfinanțării regiunii, a înființat Partidul Moldovenilor. Partid cu care avea apoi să câștige alegerile locale din anul 2000. În 2003, Simirad, urmare a unei înțelegeri cu Ion Iliescu, renunță la mandat și pleacă ambasador în Cuba, lăsându-l ca primar interimar pe Gheorghe Nichita (PSD), care avea apoi să câștige alegerile din 2004.
Fostul primar Simirad a decedat ca urmare a unor complicații medicale, având Covid 19, pe data de 28 martie 2021. Avea 79 de ani. El rămâne însă în memoria colectivă a Iașului politicianul local cel mai longeviv, și care, fără îndoială, a marcat evoluția orașului. A fost, de altfel, primarul care a dat Iașului o caracteristică de avanpost al opoziției în lungii ani dominați de Iliescu – FSN/PDSR. De numele lui se leagă, de altfel, și relansarea Sărbătorilor Iașului, eveniment pe care l-a legat de Sfânta Parascheva și i-a dat amploarea pe care o are și astăzi.
1994, SUA – Fotbalul românesc, la apogeu. Cea mai bună evoluție din istorie a echipei naționale
Campionatul Mondial 1994, SUA – Turneul pe care românii nu-l vor uita niciodată. Brazilia câştiga al patrulea trofeu, după 24 de ani de la ultimul succes, la capătul unei finale împotriva Italiei. Dar așa-numita „Generație de Aur a României“ a ajuns până în sferturi. A fost și este, fără doar și poate, cea mai mare performanță fotbalistică din istorie. Suedia s-a ales cu bronzul, după o victorie în finala mică în faţa Bulgariei, surpriza turneului. România a ajuns până în sferturile de finală, după ce a învins cu 3-2 Argentina, cea mai mare performanţă din istoria naţionalei României. În sferturi, suedezii i-au învins pe români la loviturile de la 11 m.

Elevii lui Anghel Iordănescu au depăşit faza grupelor după ce s-au impus cu 3-1 în faţa Columbiei, au pierdut cu 1-4 împotriva Elveţiei şi au câştigat cu 1-0 împotriva SUA. În optimi, România a trecut cu 3-2 de Argentina, ca să se oprească în sferturi, după un meci plin de dramatism, în urma loviturilor de la 11 m, în faţa Suediei. Lotul României a fost format din 22 de jucători: portari – Bogdan Stelea, Florin Prunea şi Ştefan Preda; fundaşi – Dan Petrescu, Daniel Prodan, Miodrag Belodedici, Gheorghe Mihali, Gică Popescu, Tibor Selymes şi Corneliu Papură; mijlocaşi – Gheorghe Hagi, Ionuţ Lupescu, Dorinel Munteanu, Constantin Gâlcă, Basarab Panduru, Ovidiu Stângă şi Iulian Chiriţă; atacanţi – Florin Răducioiu, Ilie Dumitrescu, Ion Vlădoiu, Viorel Moldovan şi Marian Ivan.
În timpul Cupei Mondiale din SUA, Diego Maradona a fost depistat pozitiv la efedrină, substanţă interzisă de FIFA, fiind exclus de la turneul final. Un alt eveniment nefericit al CM a fost asasinarea fundaşului columbian Andres Escobar. Fotbalistul a dat autogol în meciul cu americanii, ajutându-i să câştige partida din grupe cu 2-1. Columbia a ocupat ultimul loc şi a fost trimisă acasă. La întoarcere, în semn de răzbunare pentru gafa din meciul cu SUA, Escobar a fost împuşcat într-una din suburbiile din Medellin. l
3 noiembrie 1996 – Dreapta democratică, victorie istorică la alegerile generale. România virează spre Occident
Câștigarea alegerilor parlamentare de către Convenția Democratică la alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1996 a reprezentat, fără îndoială, primul pas serios al României către integrarea în lumea occidentală. Anii anteriori, de dominație autoritară a lui Ion Iliescu, perceput în Occident ca un continuator al vechilor comuniști, și a partidelor acestuia nu convinseseră deloc liderii statelor vestice, din UE sau NATO, că țara noastră este angajată măcar ca intenție pe calea euro-atlantică. Victoria CDR în alegeri a permis crearea unei coaliții reformiste, victorie ajutată și de câștigarea alegerilor prezidențiale, două săptămâni mai târziu, de către Emil Constantinescu. Alegerile au avut următorul rezultat: CDR – 37%, PDSR – 23%, USD – 16% etc.

Interesant de menționat este că victoria lui Constantinescu a început de la Iași, cu Proclamaţia de la Ruginoasa. Documentul istoric a fost rostit de Constantinescu în localitatea natală a lui Alexandru Ioan Cuza, la 4 septembrie 1996, în prima zi a campaniei electorale oficiale. Era un fel de „masterplan pentru România“, unul condimentat însă cu promisiuni, dar şi declaraţii de război politic.
11 septembrie 2001 – Atacurile teroriste care au schimbat lumea
8:46, ora New York-ului, 15:46 ora României: un avion al companiei American Airlines se lovea de primul dintre turnurile gemene ale World Trade Center, simbol pentru Manhattan, pentru New York. Șocul a venit însă când al doilea avion lovea și celălalt turn: nu mai era loc de îndoială, căci ce vedeam avea să schimbe efectiv fața omenirii. Atentatul avea să lase în urmă 2.977 de morţi, lansând, în acelaşi timp, şi un deceniu de război al Americi contra terorismului.

Acel atac a însemnat o serie neagră de premiere. În premieră, SUA s-au simţit atacate și au pierdut mii de oameni pe propriul teritoriu. Pe de altă parte, a fost o conştientizare a nivelului de dezvoltare, de structurare a capabilităţilor, capacităţii de a planifica şi a purta un atac atât de complex de către entităţi nonstatale, de către structuri teroriste. Două elemente majore, care au schimbat fundamental în primul rând modul în care Occidentul vedea securitatea, libertatea, care au schimbat fundamental modul occidental de a trăi. Cotidianul nostru a avut, în acea perioadă, unele din cele mai complete relatări din presa națională.
29 martie 2004 – România se alătură celei mai puternice alianțe militare a lumii
Aderarea României la NATO, fără de care acum țara noastră ar fi fost într-o situație mult mai problematică în zonă, poate părea acum un drept obținut facil. A fost însă o mare victorie diplomatică, în condițiile în care SUA nu vedeau România ca o țară strategică, cu atât mai mult cu cât era condusă de forțe politice cu orientare neclară. Ulterior aderării, la mai bine de 10 ani după, într-o discuție amplă cu jurnaliștii, președintele Emil Constantinescu, considerat artizanul gestului politic care ne-a dus în NATO, a povestit cât de greu a fost pentru România să iasă din zona gri și să intre în grațiile americanilor.

În 1997, la summit-ul NATO de la Madrid, Statele Unite și Marea Britanie s-au opus clar aderării României, care la acea vreme avusese sprijinul Franței. Apoi, în 1999, când NATO a decis să intervină în Iugoslavia pentru a pune punct Războiului din Kosovo, România a decis să pună la dispoziţie spaţiul aerian pentru survolul avioanelor Alianței și să interzică accesul forțelor aeriene rusești. Decizia din Parlament s-a luat greu, și fostul președinte Constantinescu sugerează că i-ar fi promis lui Ion Iliescu, președintele de atunci al PSD, într-o convorbire între patru ochi, că nu mai candidează pentru un mandat, în schimbul abținerii PSD de la votul în care li se permitea forțelor Aliate să folosească spațiul românesc aerian. Era perioada în care social-democrații nu aveau neapărat tendințe pro-atlantiste, iar Ion Iliescu aspira la un nou mandat, pe care l-a și câștigat, la alegerile din 2000. Unde Emil Constantinescu s-a ținut de cuvânt și nu a mai candidat.
1 ianuarie 2007 – Momentul zero al României europene: aderarea la UE
După negocieri extrem de dure, de ani buni, România a reușit să adere la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, odată cu Bulgaria. În perioada de preaderare, discuțiile dintre Comisia Europeană și România au avut în centru mai ales corupția și reforma Justiției. În 2004, când adera la UE primul lot de state ex-comuniste, baroana Emma Nicholson a prezentat la București Raportul Parlamentului European, care nu era nici pe departe favorabil. Sunt memorabile cuvintele baroanei Nicholson rostite în conferința de presă în care, referindu-se la corupția endemică, a spus că trebuie urmăriți în justiție „nu momeala, ci rechinii“.

Era ultimul an în care președintele Iliescu se afla la pupitrul puterii, iar anturajul său politic albea dosarele de corupție ale unor lideri ai partidului. Ministrul Justiției Rodica Stănoiu dădea raportul într-o ședință a conducerii PSD în care spunea: „Sînt două-trei dosare care vin tare și importante, dar vreau să vă spun că în aproape toate, mi s-a spus, dăm și de oameni de aici“. Cunoscute ca „stenogramele PSD“, aceste exemple de subordonare politică a Justiției au fost publicate și în presa internațională. România rata aderarea în 2004. Abia reforma Justiției implementată de următorul președinte, Traian Băsescu, avea să convingă UE că merităm aderarea.
20 iunie 2012 – Condamnarea unui fost premier: semnul eliberării Justiției de politic
Pe 20 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a României pronunța o sentință ce avea să rămână în istorie: un fost premier al țării era condamnat definitiv la închisoare cu executare. O sentință pe care nimeni nu ar fi crezut-o ca posibilă în urmă cu numai câțiva ani, în perioada de control total politic asupra Justiției. Pe 9 iulie 2008, Adrian Năstase era pus sub urmărire penală de către DNA (prima structură anticorupție funcțională a României, înființată la inițiativa președintelui Traian Băsescu) în dosarul „Trofeul Calității în Construcții“.

Năstase a fost acuzat că și-ar fi finanțat campania electorală din 2004 din taxele plătite de firmele care s-au înscris la concursul „Trofeul Calității“, organizat, în acel an, de Inspectoratul de Stat în Construcții. Condamnarea lui Adrian Năstase, în 20 iunie 2012, poate fi considerată, din acest punct de vedere, ca o „piatră de hotar“ în privința reformei Justiției, un moment de cotitură după care magistrații, cu numeroasele lor imperfecțiuni, au putut simți pe deplin că pot fi independenți.
Condamnarea lui Năstase nu a fost lipsită de peripeții: în chiar seara acelei zile, când oamenii legii au venit să-l ridice de la domiciliu, fostul premier a avut o tentativă de suicid cu pistolul, o mimare ridicolă după alții, soldată însă doar cu zgârieturi la gât. l
1 iunie 2019 – O vizită istorică la Iași. Papa Francisc, către 100.000 de pelerini: „Vă rog frumos nu uitați să vă rugați și pentru mine“
O vizită cu adevărat istorică, ce a marcat într-un fel reconcilierea celor două biserici mari creștine, a fost vizita Papei Francisc în România, la Iași, pe 1 iunie 2019. Papa Francisc ajungea la Iași fiind așteptat de zeci de mii de oameni care au înfruntat ploaia torențială. La Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină“, Suveranul Pontif a binecuvântat sute de bolnavi și bătrâni, pe unii dintre ei îmbrățișându-i.

După plimbarea cu papamobilul prin zona centrală, unde a fost aplaudat și ovaționat, Papa a mers în Piaţa Palatului Culturii, unde s-a adresat mulțimii, de pe o scenă special amenajată, și a ascultat povestea şi problemele unor tineri, dar şi cele ale unor familii simple. El a mers pe scenă de mână cu patru copii orfani. În discursul său, Suveranul Pontif a făcut apel la pace, la dragoste, la credința în Dumnezeu și a recitat chiar și câteva versuri de Mihai Eminescu.. Potrivit evaluării Comitetului Interministerial pentru Securitate „Vizită Papa Francisc 2019“, la evenimentele publice ale Sanctității Sale de la Iași și pe traseele de deplasare s-au aflat aproximativ 100.000 de pelerini.

Unul dintre principalele mesaje pe care Papa Francisc le-a transmis în vizita sa la Iași a fost acela al unității între creștini. Deși România este o țară majoritar ortodoxă, Papa a accentuat importanța dialogului ecumenic între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă. Întâlnirea sa cu credincioșii catolici, dar și deschiderea către dialogul cu ortodocșii, a subliniat dorința Vaticanului de a aprofunda relațiile între cele două ramuri ale creștinismului.
Război în Ucraina: România este acum mai întărită în plan strategic
După doi ani de război în Ucraina, doi ani în care și Ziarul de Iași a alocat evenimentelor zilnic spații ample, adesea articole exclusive, România pare a fi acum mai întărită în anumite aspecte, dar și afectată de provocările economice și sociale generate de conflict. Războiul a amplificat preocupările legate de securitate în România, țară aflată în imediata vecinătate a conflictului, iar NATO a crescut prezența trupelor sale în România, oferindu-i un grad mai mare de protecție.

Totodată, România a devenit un important punct de tranzit pentru bunurile care vin și pleacă din Ucraina, mai ales pentru exportul de cereale. România a fost și una dintre principalele destinații pentru refugiații din Ucraina. Sute de mii de ucraineni au traversat granițele României în căutare de siguranță, iar mulți dintre aceștia s-au stabilit temporar sau definitiv în țară. Ziarul de Iași a avut numeroase articole legate de acest ultimul aspect, Iașul fiind unul din orașele cele mai căutate de ucraineni în prima parte a conflictului.
Publicitate și alte recomandări video