15 ani de luptă surdă cu birocrația. Drama a doi ieșeni: s-au construit conducte pe terenul lor, nimeni nu le-a dat un ban, iar judecătorii le-au luat și dreptatea

Conflictul dintre familia P. și Consilliul Județean datează de aproape 15 ani. Ion P. cumpărase în 2001 un teren agricol de 5 ha în comuna Miroslava, pe marginea DN 28. Necazurile au început atunci când actuala Companie Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a demarat lucrările de execuție a șoselei de centură. Aceasta tăia terenul familiei P. în două. Ca urmare, o suprafață de o jumătate de hectar a fost expropriate, iar pentru alți 1.510 mp ocupaţi de aceeaşi lucrare pentru mărirea lăţimii drumului şi mutarea unui canal de desecare, I.P. a reuşit să obţină despăgubiri în instanţă.

Pentru centură au fost despăgubiți, dar nu și pentru terenul ocupat de conducte

Construirea șoselei de centură a impus şi devierea conductelor din sistemul de aducţiune a apei Timişeşti – Iaşi. O parte dintre conductele ce au trebuit deviate se aflau pe terenul deja expropriat de către CNADNR. Alte ţevi şi zona de protecţie aferentă ocupau alţi 2.494 mp din terenul lui Ion P., pentru care nu primise nicio compensație. În 2017, Ion P. s-a adresat din nou instanței. După un război de cinci ani, Înalta Curte de Casație și Justiție și-a spus ultimul cuvânt: CJ trebuia să plătească 40.600 euro pentru a compensa lipsa de folosință a terenului și o chirie viitoare de 1.122,3 euro lunar, respectiv 0,45 euro/mp/lună.

Soluția nu a fost acceptată de soții P. În primăvara anului trecut, ei s-au adresat din nou instanței. Nu fuseseră lipsiți doar de dreptul de folosință, ci și de cel de dispoziție. Formal, terenul încă le aparținea. Practic, dacă ar fi vrut să-l vândă, nu aveau nicio șansă. Cui i-ar fi trebuit un teren străbătut de conducte? Dacă tot îl ocupase, statul putea să și-l ia de tot.

„Deși terenul nu este expropriat, în mod faptic, existența conductelor de aducțiune pe acest teren echivalează cu o expropriere. Este o realitate că acest teren nu va mai putea fi folosit, iar o soluție benefică ambelor părți, și mai ales pentru pârâtă ar fi demararea procedurii exproprierii de către acesta cu toate etapele necesare finalizării ei”, au arătat soții P. Aceștia au cerut obligarea CJ la demararea procedurilor de expropriere. Ei erau dispuși să-l cedeze contra sumei de 100 euro/mp, cât primiseră anterior cu lotul de 1.510 mp.

Nu se poate: avem o lucrare deja efectuata, nu una viitoare!

În privința cererii soților P., atât CJ, cât și magistrații Tribunalului au căzut de acord: ea era inadmisibilă. Prin însăși natura ei, exproprierea se face din inițiativa unei autorități publice, în vederea realizării unei investiții viitoare. Nu se putea realiza la cererea chiar a persoanei expropriate, pentru o investiție deja realizată.

„Cerința legiuitorului este ca expropriatorul să sesizeze instanța de judecată pentru o expropriere ce are în vedere o lucrare ce urmează a fi efectuată în viitor, iar în speță avem o lucrare deja efectuată, pentru care Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Iași, prin Consiliul Județean Iași, plătește deja o chirie stabilită prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă”, au arătat reprezentanții CJ.

• Citiți și: O familie de ieşeni are de primit 1.122 euro / lună pentru conductele ApaVital care le traversează terenul

De o opinie similară au fost și judecătorii, care respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă. Procesul se află abia la început. Soții P. au contestat hotărârea Tribunalului, dosarul intrând pe rolul Curții de Apel. Această instanță urmează să stabilească primul termen de judecată a apelului.

Publicitate și alte recomandări video