Trump – Putin – reînarmarea Germaniei. O marți pe care nu o vom uita prea curând

Cele aproape două ore ale discuției telefonice dintre Donald Trump și Vladimir Putin sunt, fără îndoială, un fapt pozitiv. Și asta, firește, în ciuda multor critici care văd un rău fie și numai în faptul că acea discuție doar a avut loc. Ce s-a obținut, însă, la acest  moment, și ce nu pare a se obține deloc prea curând?

Să remarcăm în primul rând că vorbim de o reluare a dialogului SUA-Rusia la acest nivel, de șefi de stat, după trei ani de absență totală, absolută. Fie și doar simplul fapt că s-a deschis un astfel de canal de comunicare și, putem spune, suntem cu un pas în față. Atenție însă la o nuanță: nu putem spune acum că suntem cu un pas în față pe calea îndeplinirii năzuințelor noastre, ca români, ca europeni, pentru că asta încă nu o știm, dar sigur suntem pe calea unor clarificări absolut necesare, după minim trei luni de mari turbulențe transatlantice.

Ce a obținut Trump de la Putin?

Nu este încă deloc clar. Totuși, Putin a ordonat deja renunțarea pentru 30 de zile la atacurile asupra infrastructurii energetice, dând un astfel de ordin armatei chiar în timpul discuțiilor de marți. S-au mai stabilit negocieri pentru un armistițiu și în Marea Neagră, probabil pentru a proteja rutele comerciale, apoi s-a mai decis că Rusia și SUA încep în Orientul Mijlociu „negocieri de reglementare a războiului din Ucraina”. Cam atât, din relatările directe și oficiale. A, să nu uităm: s-a mai obținut și acceptul pentru un meci de hochei Rusia-SUA. Per total, este cam puțin pentru Trump, nu vi se pare?

Ce a obținut Putin de la Trump?

În primul rând, dincolo de cele discutate, Putin și rușii se simt iarăși puternici. Nu e puțin lucru pentru un lider din ce în ce mai prost văzut nu numai în exterior, dar și în interior. După această întâlnire, ca imagine, lucrurile par clare pe tot mapamondul: Putin este iarăși, cu Rusia alături, la masa celor mari. Și a reușit asta, iată, fără să se angajeze la mai nimic concret.

Iată și câteva aspecte colaterale, pentru a ne face o idee despre ce ar putea urma!

Putin a cerut în continuare oprirea mobilizării în Ucraina și încetarea ajutorului străin pentru Kiev, fără aceasta nefiind de acord cu încetarea focului. Concret, a cerut eliminarea totală a ajutorului militar străin și a sprijinului informațional oferit Kievului. O solicitare care ridică mari probleme în rândul europenilor, care au investit masiv în sprijinirea Ucrainei, și se pregătesc s-o facă și mai susținut. Concluzia ar fi, așadar, clară: războiul continuă.

Un alt aspect, poate și mai important. Nu o știm direct, de la speakerii care au făcut declarații după convorbirea Trump-Putin, ci de la Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) din SUA, o entitate privată dar foarte credibilă și mereu bine informată: Putin nu își dorește, mai nou, doar ce a reușit să cucerească până la acest moment din Ucraina, adică circa 20% din teritoriu, ci vrea aproape jumătate din Ucraina. Adică ceea ce el numește NovoRossia.

Priviți mai jos harta publicată de acest Institut (zona hașurată este ceea ce a obținut Rusia prin război până acum, iar cea cu roșu și nehașurat, ceea ce își dorește de fapt):

Dincolo de pretenția ce pare de-a dreptul absurdă, să remarcăm și altceva, pe această hartă a ISW: Putin vrea Rusia la gurile Dunării și, totodată, vrea să fie vecin cu România. Ceva îngrozitor!

Un singur cuvânt din toată această negociere ar trebui să ne înfioare: Odesa. Putin vrea așadar și Odesa Oblast, zonă ce are graniță cu țara noastră. Totodată, zonă care taie efectiv Ucrainei total accesul la Marea Neagră, și conferă Rusiei acces deplin la Dunăre.

Ce se va întâmpla oare, doar să ne imaginăm, în această zonă a Europei de Est peste 10-20 de ani, când Rusia va fi poate întărită, mult prea întărită? Cine o va mai putea opri să nu intre nu peste micuța Moldovă, dar peste România, peste Bulgaria? Se va opune NATO? Mai gândiți-vă o dată!

***

Și poate din cauza subiectului Trump-Putin, care a acaparat media, nu a fost mediatizată o altă știre, un eveniment care s-a petrecut la începutul acestei săptămâni pe continent: un vot istoric finalizat ieri în Bundestag. Parlamentul german a dat votul pentru un pachet major de cheltuieli publice ce include investiții în infrastructură și, atenție, în reînarmare, prin renunțarea la așa-numita „frână a datoriei”, pe care Germania o avea trecută în Constituție.

Concret, votul din Bundestag dă undă verde contractării de datorii în cumul de peste un trilion de euro pentru investiții eșalonate, și care ca valoare depășesc cheltuielile publice cu reunificarea, sau pe cele din celebrul Plan Marshall.
Pachetul ce vizează infrastructura se ridică la 500 miliarde euro, dar cel pentru reînarmare permite investiții nelimitate practic de „frâna datoriei”.

Chiar prestigiosul portal economic Bloomberg remarca ieri că acest vot, în special cel privind modificarea Constituției Germaniei federale, marchează o schimbare istorică de direcție, care pune sub semnul întrebării convingeri istorice adânc înrădăcinate. De amintit poate în context că ultima dată când Germania s-a reînarmat, în anii 30, rezultatul a fost un dezastru global, iar timp de decenii politicienii germani au presupus că lumea nu va accepta revenirea țării ca putere militară. „Acum, militarismul german este întâmpinat cu aplauze”, scrie Bloomberg.

Probabil că, acum, ar fi cazul să aplaudăm și noi…

Publicitate și alte recomandări video