Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

190

GALERIE
florin cintic
  • florin cintic
- +

De aproape două secole, din Ghenarie 1832, funcţionează la Iaşi, neîntrerupt, una dintre cele mai importante instituţii: Arhivele Statului. E un loc al memoriei vital pentru identitatea şi istoria Moldovei. Ar merita, poate, o reverenţă!

În urmă cu 190 de ani luau fiinţă, la Iaşi, Arhivele Statului Moldovei, instituţie esenţială în construcţia statului modern, efect al formidabilului efort de civilizare a principatelor coordonat, după pacea de la Adrianopol, de contele Pavel Dimitrievici Kiseliov. Comandant al misiunii militare ţariste care a administrat Ţara Românească şi Preşedinte plenipotenţiar al Divanurilor celor două principate, Pavel Kiseleff, cum franţuzit i-a rămas numele pentru a ne reaminti că limba şi cultura franceză au fost atunci aduse în principate de ofiţerii armatei ţariste, a schimbat macazul istoriei noastre politice şi culturale îndreptându-ne spre Occidentul civilizat. Pavel Kiseleff a adunat un grup de lucru dintre boierii educaţi şi cu oarecare cunoaştere a rânduielilor civilizate ale Apusului care au redactat prima formă de Constituţie a acestei ţări numită Regulamentul Organic. Câte unul pentru fiecare principat, dar asemine în conţinut (cu excepţia bugetului specific), pentru prima oară ziditor de instituţii şi legi de tip modern. „Regulamentul Organicesc al Moldovei”, promulgat la 13 ianuarie 1832, în cinstea căruia s-a ridicat în Grădina Copou din Iaşi, între 1834 - 1841, primul monument de for public din ţară („Obeliscul cu lei”), prevedea, la art. 410, înfiinţarea Arhivelor Statului conduse de un boier „cu însuşirile cerute pentru asăminea dregătorie”. Cine ar fi putut fi mai potrivit decât Aga Gh. Asachi, cel care se ocupase, de altfel, în cadrul comisiei prezidate de Kiseleff, de redactarea capitolului privitor la arhivele statului din Regulamentul Organic. De atunci, Arhivele Moldovei, cel mai important instrument în păstrarea memoriei, funcţionează necontenit, fiind printre cele mai vechi şi longevive instituţii, având misiunea unică de a salvgarda şi conserva pentru posteritate urmele unei istorii perene, adevărate, cu o inestimabilă valoare identitară şi documentară.

Nimic nu pare mai departe de orizontul ficţiunii decât arhivistica. Ştiinţă „auxiliară” a istoriei, întrupând mirajul devorator al raţionalităţii operaţionale, al rigorii şi al regulilor dătătoare de siguranţă, obsedată de proceduri şi mecanisme logico-matematice gata să ofere algoritmul perfect al clasării şi distribuirii documentelor în dosare, al dosarelor în cutii, al cutiilor în fonduri, al fondurilor în colecţii şi al colecţiilor în arhive ordonate concentric într-un riguros labirint care adună urmele „adevăratei istorii”, arhivistica se hrăneşte, mai mult decât oricare altă disciplină a umanioarelor, din iluzia exactităţii şi a perfecţiunii fără rest. Totuşi, ce ştim cu adevărat despre trecut?

Ştim, bunăoară, cu certitudine că, la 1 Ghenarie 1832, ca efect al prevederilor art. 366 şi 410 din Regulamentul Organic, au început să funcţioneze la Iaşi, sub conducerea Agăi Gheorghe Asachi, Arhivele Statului Moldovei. Nu e loc de nicio ficţiune aici. Ele funcţionează, nestigherite şi astăzi, 190 de ani mai târziu, iar la etajul al doilea al clădirii din Bulevardul Carol I nr. 26 din Iaşi, ridicată, în 1977, prin osârdia lui Ion Iliescu şi a directorului Adrian Pricop, în depozitul nr. 3, la Colecţia „Manuscrise” încă găsim pe un raft, la nr. de inventar 1665, exemplarul din celebrul Reglement Organicesc a Moldovei, din 1831, unde, la pagina 285, putem citi, în româneşte cu caractere chirilice şi, pe coloana alăturată, în traducere franceză, conţinutul art. 410:

„În fieştecare an, la încheierea sesiilor Obşteştii Adunări, orighinalurile sămilor înfăţoşate, precum şi a alte documenturi, să vor depune în Arhiva Statului, a căreia alcătuire şi păstrare va fi încredinţată unui boieriu cu însuşirile cerute pentru asăminea dregătorie. Arhivistul Statului, ca un depozitariu al acturilor publice şi dregătoreşti, să va numi de către Domnul, din candidaţii propuşi de către Obşteasca Obiciniuita Adunare” [transcrierea lui Gh. Ungureanu]

Ce poate fi mai riguros exact decât asta?

Avem, de asemenea, la Arhiva de Cancelarie, Dosarul 3/ 1832, filele 1 şi 2, primul document emis de Gh. Asachi, Arhivist al Statului, document distrus în timpul bombardamentelor din cel de-al doilea Razboi Mondial când arhivele au fost strămutate în judeţul Argeş, dar, din fericire, tradus şi copiat de acelaşi Gh. Ungureanu în perioada interbelică, din care spicuim:

„La 7 Ghenarie 1832, nr. 1, Eşi

Sfatului Administrativ al Pricipatului Moldaviei.

Pe temeiul ofiţiei exelenţei sale domnului viţeprezident din 1 a curgătoarei supt nr. 22, prin care au binevoit a mă numi Arhivist a[l] Statului, gios iscălitul spre a putea păşi cătră încredinţată mie însărcinare, pe de o parte prezentarisăsc cu toată cinstea persoanele ce să cuvin a fi întrebuinţate în potrivire cu o cunoştinţă analogă cătră asemine lucrare după statul cuprins prin Reglementul Organicesc şi anume pe d.[omnul] Iordachi Mălinescu ca Secretariu, prin pe dumnealui Nicolai Ciurea şi Onufrei Florescu ca scriitori, pentru cari cu plecăciune rog a se întări.

Iar pe de altă parte, cinstitul Sfat avînd în privire trebuinţa grăbitoare întru aşăzarea şi regularisirea acturilor aflătoare acum pe la deosebite presudsfii, rog să rînduiască o casă încăpătoare şi sigurită, pentru cari dacă vreo mai bună închipuire întru aceasta ar lipsi, apoi socotesc că pînă la zidirea unii înadins binale rînduite prin Reglement s-ar putea întrebuinţa cu chip provizornic un gherghir [pivniţă boltită, n.m.] ce se găseşte supt Gimnazia Vasiliană din ograda bisericii Trei Erarhi”.

Ce ar putea fi mai riguros exact decât această copie? Chiar dacă, în realitate, primul loc de depozitare a documentelor şi, prin extensie, primul sediu al arhivelor ieşene a fost până la urmă în pivniţele casei lui Alecu Balş, imobil astăzi restaurat, care adăposteşte birouri şi săli ale Academiei de Arte şi ale Filarmonicii de Stat. De pe care lipseşte însă vreun semn că Arhivele au adăstat acolo, vreme de câteva zeci de ani, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Pentru că arhivele au rolul de a păstra intacte, atât cât omeneşte e posibil, urmele unui prezent care nu mai este, până şi copia capătă, iată, statut de document, cu atât mai mult cu cât ea a fost realizată de cel mai longeviv şi important director, care a care au marcat istoria instituţiei din 1941 până în 1968.

La mulţi ani Arhivelor Naţionale Iaşi!

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri