Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

2000 de semne zilnic

GALERIE
bogdan cretu
  • bogdan cretu
- +

Nu dispreţuia nimic mai mult pe lumea asta decât lipsa de simţ al realului pe care trebuie că o aveau cei care îşi iroseau timpul crezând că vor schimba ei lumea dacă îşi adună neputinţa între copertele unei cărţi. Era ceva pervers şi vulgar în dependenţa pe care mai toţi cei care se socoteau scriitori mărturiseau că o au faţă de scris. Nu, scrisul e o formă a neputinţei, o fugă, îşi zicea el, o fandoseală inutilă.

Zilele lui se scurgeau blege şi domoale, fiecare semănând cu cea dinainte şi lăsând loc pentru cea de după, în aşa fel încât îi era greu, la sfârşitul săptămânii, când lenevea un pic mai mult în pat dimineaţa şi încerca să facă bilanţul, să aşeze cutare întâlnire sau cutare eveniment (formula cu prudenţă cuvântul în cap), cutare „ispravă”, încerca el să neutralize, într-o zi sau alta. Toate se contopeau într-o pastă moale ca mierea şi toate alcătuiau, realiza el cu satifacţie, viaţa sa, aşa cum şi-o dorise: netedă, cu variaţii tematizate atent, supravegheată de el însuşi, dar şi de soţia sa sau mai curând de atenţia lui faţă de soţie, cu mici variaţii repetitive, care o făceau să semene cu o frază muzicală barocă. De vreo doi ani, se lăsase moale în propria viaţă ca într-un hamac şi se hâţâna cu ochii abia mijiţi, cu gura întredeschisă, cu dinţii lucind în soare şi, când cădea sub toropeală, cu un firicel de salivă curgându-i spre colţul bărbiei. Picotea veşnic tânăr, înfăşurat în cariera lui comodă, în lipsa de responsabilitate, în inconştienţa asta călduţă, de mai bine de trei ani. Şi îi era bine. Singurul bine pe care şi-l mai dorea, singurul bine pe care-l mai recunoştea ca atare. Îşi alegea până şi lecturile în aşa fel încât să nu îi zdruncine siesta continuă, să nu îi şifoneze cu vreun creţ suprafaţa plată a nervilor, epiderma bine întinsă a vieţii sale.

Pornea către birou în jur de 9, ca să se aerisească traficul, zâmbea în sine de satisfacţie când deschidea portiera maşinii sale puternice, cu tapiţerie de piele deschisă la culoare, când demara energic, pentru a frâna brusc la capătul străzii, când îşi alegea muzici lente, instrumentale, de cele mai multe ori alese la întâmplare, străbătea oraşul în 20 de minute şi ocupa locul special rezervat pentru el. Îşi mai admira încă o dată imaginea impecabilă, oglindită în propria imaginaţie, îşi aranja cravata, îşi controla luciul pantofilor şi intra în clădirea de birouri ale marii companii internaţionale cu mişcări sigure, fără nici un gest inutil sau parazit. Cel mai probabil, călca în de fiecare dată fix pe urmele pe care îşi desenase paşii cu o zi înainte. Acelaşi zâmbet, acelaşi salut adresat secretarei, aceleaşi replici, aceleaşi răspunsuri, după care se închidea în biroul său larg şi bine aerisit, unde lumina îi venea de peste umăr şi îşi aştepta cafeaua aşa cum un prunc aşteaptă să fie pus la sân. Deschidea computerul şi mai dădea o raită la secretariat, să vadă care e lista zilei. De cele mai multe ori, erau simple formalităţi, pe care nu el trebuia să le rezolve, era suficient doar să-şi dea acordul sau să amâne o decizie şi totul se suspenda.

Când era ceva fixat pentru prima oră a dimineţii, se simţea agitat. Nu avea rost să încerce să îşi scrie acum cele 2.000 de semne la care se obliga zilnic. Nu, nu avea de gând să scrie o carte, pur şi simplu se obliga să umple în fiecare zi de serviciu o pagină, ca un exerciţiu de dezmorţire a minţii, ca un fel de gimnastică de înviorare. Regula era ca nici o pagină să nu aibă vreo legătură cu alta precedentă şi să nu viruseze o alta. Executa cu mulţumire de sine acest tabiet, care nu avea nimic special, nu era profanat de nici o ambiţie artistică sau de vreun orgoliu de creator. Nu dispreţuia nimic mai mult pe lumea asta decât lipsa de simţ al realului pe care trebuie că o aveau cei care îşi iroseau timpul crezând că vor schimba ei lumea dacă îşi adună neputinţa între copertele unei cărţi. Era ceva pervers şi vulgar în dependenţa pe care mai toţi cei care se socoteau scriitori mărturiseau că o au faţă de scris. Nu, scrisul e o formă a neputinţei, o fugă, îşi zicea el, o fandoseală inutilă. Scrisul nu poate schimba nimic şi, mai ales, nu aduce nimic bun. Doar un nesimţit poate avea pretenţia ca ceilalţi să îl suporte în stângăcia şi abulia sa doar pentru că el scrie; doar un smintit poate să îşi forţeze familia să îi suporte crizele de ratare, dilemele şi, mai ales, zecile de ore de însingurare şi izolare în faţa paginii albe. Nu, el nu ar fi acceptat aşa ceva. Dar gestul gratuit de a scrie, mecanic în esenţa sa, i se părea nu doar un bun exerciţiu pentru creier (citise într-o revistă ceva despre beneficiile cititului şi ale scrisului asupra scoarţei cerebrale), ci şi o dovadă de superioritate, de dispreţ faţă de truda ridicolă a „scriitorilor”. Ştia el destui, văzuse multe la viaţa lui, până să se însoare şi până să se aşeze la casa lui. Toţi foştii lui colegi de facultate şi de cenaclu (da, mersese la un cenaclu în tinereţe, ba chiar citise odată nişte poeme care fuseseră prost primite) ajunseseră nişte rataţi, profesori printr-un orăşel din nord sau, în cel mai bun caz, alcoolici de cârciumă ieftină, trăind din iluzia unui vers sau, când aveau noroc şi ceva bani, a unui întreg volum de poeme.

Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri