anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

22 decembrie: ziua loviturii preventive

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Este împiedicată confiscarea mişcării de stradă de către anticomunişti.

Ce s-a întâmplat în ziua de 22 decembrie 1989 este o chestiune deschisă. Fiecare dintre noi are o părere, nu există un consens asupra unor termeni precum revoluţie sau lovitură de stat, iar cercetările cu ambiţii ştiinţifice sunt adesea influenţate de partizanatul politic. Voi încerca să expun, pe scurt, ceea ce cred că s-a întâmplat, fără a avea pretenţia că explicaţia mea este cea corectă.

În esenţă, cred că ziua de 22 înseamnă abandonarea lui Nicolae Ceauşescu de către structurile represive ale regimului şi prăbuşirea acestuia, în paralel cu o lovitură preventivă întreprinsă de vârfurile armatei şi Securităţii. „Preventivă” întrucât acestea doreau să evite scenariul cel mai pesimist: transformarea mişcării violente, dar difuze împotriva lui Ceauşescu într-o mişcare anticomunistă care să măture întreg eşafodajul de putere al vechiului regim.

În ce măsură existau planuri conspiraţionale realiste nu ştiu - probabil că proiecte existau, însă ele nu s-au mai potrivit foarte bine cu situaţia de pe teren, aşa că a fost nevoie de improvizaţie. Nu cred că planurile respective luaseră în calcul posibilitatea ca PCR şi structurile de forţă ale regimului să fie pătate de represiunea pe scară largă - mai degrabă îmi închipui că se intenţiona un puci în interiorul regimului, pe fondul tulburărilor populare.

Oricum, după înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu (cred că putem vorbi, din start, de capturare), comandanţii militari nu pot convinge lumea să se întoarcă în case şi să aştepte în faţa televizorului, să vadă cine preia puterea. Mai bine zis, cum şi pe ce căi ajung la putere cei vizaţi: grupul restrâns, în mare măsură pro-gorbaciovist, din eşalonul doi al Partidului. Unii au fost persecutaţi nu neapărat pentru că erau pro-gorbaciovişti, ci pentru că erau pro-sovietici. Ion Iliescu este liderul lor natural, pregătit din timp. Evident că în echipă sunt cooptate şi personalităţile care se distinseseră prin atitudini critice la adresa lui Ceauşescu şi a regimului, dar important este de cine ascultă, în ultimă instanţă, armata. Şi către cine privesc, cu speranţă, ceilalţi posesori de arme - miliţienii şi securiştii.

Nu se pune problema ca Ion Iliescu să fie pur şi simplu instalat de armată, pentru că aceasta este compromisă şi exista riscul ca oamenii - la Timişoara, la Bucureşti şi în alte părţi - să rămână în stradă. Să se ajungă la o „masă critică” a protestului, care să ceară despărţirea tranşantă de orice rămăşiţă a vechiului sistem. Pe 22 nu se ajunsese, încă, la aşa ceva, dar riscurile se întrevedeau deja. Astfel că eşalonul de conducere al armatei şi grupul de excentrici, pensionari şi maziliţi din PCR trebuie să creeze o stare de conflict care să genereze unitatea poporului în jurul noilor conducători. Oamenii din stradă trebuie transformaţi din personaje principale în personaje secundare (sau chiar figuranţi), deşi unii vor beneficia de privilegiul de a vedea piesa chiar de pe scenă. E nevoie să apară o legitimitate de eroi-luptători pentru noii deţinători ai puterii, în special pentru Ion Iliescu.

„Teroriştii” apar din cauză că trebuie să existe un inamic detestabil - partizanii vechiului regim. Dacă sunt şi străini, cu atât mai bine - poporul din piaţă (între timp dotat cu arme), securitatea şi armata luptă împreună. Nu e greu să se creeze impresia unui inamic bine coordonat şi perfid, ţinând cont de instrumentele de manipulare pe care le are deja elita nou instalată, dar mai ales de faptul că, în confuzia existentă, aplicarea unor proceduri standard de reacţie în caz de criză (elaborate de vechiul regim atât pentru armată, cât şi pentru miliţie sau securitate) poate fi uşor prezentată drept contrarevoluţie sau terorism. Oricum, pe stradă, civili speriaţi şi militari adesea la fel de speriaţi au arme şi trag.

Totuşi, s-ar putea ca în perioada 22-25 să se mai fi întâmplat ceva, în afară de „ispăşirea” păcatelor armatei şi trupelor de securitate. Nu ştiu în ce măsură se poate vorbi de acceptare unanimă, în rândul ierarhiei militare, a schimbării politice din 22 - nu doar înlăturarea lui Ceauşescu, ci şi identitatea noilor lideri - astfel că noua putere trebuie să-şi afirme rapid controlul. Perdeaua de gloanţe din stradă şi cea de minciuni de la televiziune au constituit, probabil, cadrul cel mai bun pentru eliminarea infidelilor. Armata şi securitatea devin pregătite să susţină întemeierea noului regim post-Ceauşescu. Rezultatele sunt cele pe care le cunoaştem.

 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Nicolae GRECU

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

Silueta oraşului

arh. Ionel OANCEA

Silueta oraşului

Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

Teologie cu linguriţa (IV)

pr. Constantin STURZU

Teologie cu linguriţa (IV)

Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Munca în vremea pandemiei

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.