anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

300 000 km/secundă

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

 Einstein, teoria relativităţii, E = mc2, spaţiu curbat, călătorii în timp ş.a.m.d.

Majoritatea dintre noi gândim în termeni foarte „relativi” la aceste nume, noţiuni, formule. Unii, mai „umanişti” încearcă chiar să trivializeze aceste lucruri reducându-le la nivel de glumă, nonsens. Dar ce este de fapt teoria relativităţii şi de ce nu putem noi trăi fără ea, chiar dacă nu ştim cu ce se mănâncă? Nu e nicio ruşine să nu ştiţi, fiind vorba între noi, pentru că am înţeles că majoritatea oamenilor de ştiinţă, care se ocupă efectiv de aşa ceva, nu au înţeles pe deplin despre ce este vorba. Deci, noi, restul lumii ce să mai spunem, avem scuze majore…
În primul rând termenul  de „relativitate”, pe mine, unul, de formare umanistă, mă cam aruncă în mare confuzie pentru că, dacă e să-l luăm ad litteram, ceva relativeste un lucru nesigur, ne-absolut, dar aici e vorba despre o teorie a fizicii care trebuie să fie absolută ori nu mai e deloc. Cu aşa ceva nu te joci, nu faci metafore sau îi ataşezi tot felul de adjective la întâmplare. Ei, bine, din ce-am înţeles eu, când a spus „relativ”, Einstein s-a gândit la faptul că o anumită noţiune a fizicii pare relativă când este privită din cel puţin două puncte de vedere diferite.
De exemplu, viteza. Dacă eşti într-o maşină şi circuli cu o viteză constantă într-o anumită direcţie, în interiorul maşinii totul este nemişcat de parcă ar sta pe loc. Cu alte cuvinte, în interior viteza este zero. Dar, privită din afară, din punctul de vedere al unui pieton, maşina, cu tot ce este în ea, se mişcă. Dacă mergem şi mai departe şi mai adăugăm un punct de vedere, anume din spaţiu, din afara Terrei, constaţi cu stupoare că maşina ta se deplasează împreună cu planeta cu o viteză de 1600 km/oră! Şi, dacă tot am intrat în jocul acesta, ia sa mergem mai departe, la nivel de sistem solar şi să constatăm că suntem cu toţii vitezomani înrăiţi pentru că „circulăm” împreună cu Pământul în jurul soarelui cu o viteză de 120 000 km/oră, iar împreună cu galaxia, cu aproximativ 800 000 km/oră!... Noi toţi ne mişcăm acum cu 800 000 km/oră, vă daţi seama? Iar poliţia ne amendează când depăşim cu 10 km limita de vitează în localitate… E ridicol.
Deci e clar că viteza e relativă pentru că depinde cum o priveşti. Toate aceste paradoxuri pot fi explicate prin teoria relativităţii. Mulţi ar spune că asta nu ajută la nimic, pentru că aceste informaţii sunt inutile, ele nefăcând parte, pentru muritorul de rând, decât din bagajul opţional de cunoştinţe fără de care poate trăi bine mersi. Dar ia să-i văd eu pe aceştia cum reuşesc să meargă de acasă până la Mamaia fără GPS, să-i aud dacă mai comentează, pentru că GPS-ul (Global Positioning System) exact pe principiile lui Einstein se bazează, el adunând constant date de la zeci de sateliţi care gravitează în jurul Terrei şi care sunt la distanţe diverse unii de alţii, circulând cu viteze diferite, dar constante. Dacă ar fi să ignorăm această teorie nu am şti niciodată unde suntem pentru că fiecare satelit ne-ar da o informaţie diferită despre noi, în funcţie de poziţia  şi viteza lui, pe când aşa, GPS-ul calculează şi elimină „relativitatea”, reuşind să ne indice cu mare precizie poziţia în orice moment am dori. Mulţumesc, Einstein!
Este nu numai fascinant, dar de-a dreptul tulburător, te pune pe gânduri, te aruncă în hăuri de meditaţie. Un lucru însă şi mai tulburător, înnebunitor de-a dreptul, este aparenta relativitate a timpului în funcţie de viteză. Pe scurt: cu cât viteza unui obiect e mai mare, cu atât timpul perceput de acel obiect, în funcţie de altul care stă pe loc, este mai lentă. Cu alte cuvinte, dacă eu m-aş repezi într-o navetă imaginară până la soare şi înapoi cu o viteză aproape de cea a luminii, n-aş percepe acea călătorie decât timp de 8-9 minute, dar, când aş reveni pe Pământ oamenii de aici vor fi mai bătrâni cu luni de zile, poate chiar ani.
Am văzut filme multe cu acest subiect, am tot auzit şi văzut documentare, dar parcă ideea nu se lipea de mine. Asta până când am aflat că s-a demonstrat ştiinţific această teorie. S-au luat două ceasuri atomice, adică din acelea care nu ratează nicio milisecundă nici în ruptul capului, unul s-a plasat într-un avion supersonic, iar altul la sol în locul de plecare. Avionul respectiv a înconjurat Pământul, iar la întoarcere s-au confruntat cele două ceasuri şi surpriză: timpul din avion era în urmă faţă de cel de la sol, adică teoria lui Einstein se confirmă. Nu e incredibil?
Evident că această teorie din urmă există şi nimic mai mult, ea nu poate fi pusă în practică vreodată de om pentru că e nevoie de viteze enorme, imposibile pentru omenire acum sau poate chiar vreodată pentru a se obţine un efect eficient. Ce putem noi însă face e să invocăm aceste teorii ori de câte ori avem nevoie de un sprijin ştiinţific în vieţile noastre mici şi finite ca vai de ele.  Şi cine e mai de încredere decât tăticul Einstein?...
De exemplu, relativitatea vitezei este extrem de folositoare şoferilor prinşi în trafic că au depăşit limita legală permisă. În lege nu spune nicăieri că nu ai voie să depăşeşti viteza legală în funcţie de un anume punct de reper, ci doar viteza legală de pe o anumită porţiune de şosea. Dar ia să privim noi situaţia de la distanţă şi să observăm că de fapt maşina ta circula cu viteza legală din perspectiva unui motociclist care mergea cu 20 km/oră şi pe care tu l-ai depăşit cu 80 în localitate. 80 minus 20 înseamnă 60, adică exact cât îţi trebuie. Aduci motociclistul ca martor în proces, invoci teoria relativităţii şi ai câştigat. Ca să nu mai vorbim că poţi fi mult mai îndrăzneţ şi să soliciţi o imagine de pe un satelit care să demonstreze  fără drept de apel instanţei că maşina ta se deplasa de la est la vest, adică invers decât mişcarea de rotaţie a Terrei, şi că, privită din spaţiu, dintr-un punct fix, ea de fapt mergea cu spatele, adică avea viteza cu minus! Asta ar da peste cap pe orice judecător, vă spun eu. S-ar crea precedente şi s-ar liberaliza circulaţia pe toate străzile eliminându-se limitele de viteză, fiecare şofer având voie să circule cât de repede vrea el şi din ce punct de reper preferă.
Iar relativitatea timpului, eh, aici e mai greu. Doar dacă reuşeşti să îţi faci rost de un bilet în jurul Pământului cu vreo companie low cost şi să o ţii aşa câteva săptămâni ca să sari peste momentul când trebuie să dai explicaţii nevestei. Să treacă perioada grea adică, pe urmă poţi şi tu îmbătrâni normal, adică repede!...
 
Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Admitere nouă, obiceiuri vechi

Ioan Alexandru TOFAN

Admitere nouă, obiceiuri vechi

În lipsa unor criterii ferme cu privire la viaţa academică şi a unor planuri solide de viaţă, absolvenţii de liceu nici nu au la îndemână prea multe temeiuri pentru a decide ce vor studia ca studenţi. Astfel, argumentul îmbulzelii devine oarecum convingător.

opinii

Modernitatea şi postmodernitatea alienării

Codrin Liviu CUȚITARU

Modernitatea şi postmodernitatea alienării

Fugi, Rabbit (şi toată seria pe care o deschide) reprezintă o parabolă a alienării în universul postindustrial, publicarea sa în română căpătând, încă din 2008, cu un an înaintea morţii scriitorului, o neaşteptată legitimitate culturală în contextul prezentului.

Perpetuum praedictionem

Bogdan ILIESCU

Perpetuum praedictionem

The best way to predict the future is to create it. (Cel mai bun mod să prezici viitorul este să îl creezi.) Peter Drucker

Provincialismul trufaş al capitalei

Florin CÎNTIC

Provincialismul trufaş al capitalei

Într-una dintre postările sale educative de pe FB, Dan Alexe sublinia că toţi avem accent şi că cel valah, „dă Bucureshti”, e unul dintre cele mai caraghioase, graiul obişnuit al respectivilor aborigeni fiind şi plin de greşeli de acord. Căci a fi provincial nu e o chestiune de plasare geografică, ci de educaţie, nu?

pulspulspuls

Concediu la secret pentru famiglia premarelui? Unul pe două direcții

Concediu la secret pentru famiglia premarelui? Unul pe două direcții

’Neaţa bună, dragi cetitori! Am vrut pe astăzi să vă spunem una faină cu premarele Mihăiţă al nostru, dar n-o mai spunem căci, din ce am auzit, omul și-a trimis famiglia în concediu. 

Caricatura zilei

Ambulanța

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.