300 000 km/secundă
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

300 000 km/secundă

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

 Einstein, teoria relativităţii, E = mc2, spaţiu curbat, călătorii în timp ş.a.m.d.

Majoritatea dintre noi gândim în termeni foarte „relativi” la aceste nume, noţiuni, formule. Unii, mai „umanişti” încearcă chiar să trivializeze aceste lucruri reducându-le la nivel de glumă, nonsens. Dar ce este de fapt teoria relativităţii şi de ce nu putem noi trăi fără ea, chiar dacă nu ştim cu ce se mănâncă? Nu e nicio ruşine să nu ştiţi, fiind vorba între noi, pentru că am înţeles că majoritatea oamenilor de ştiinţă, care se ocupă efectiv de aşa ceva, nu au înţeles pe deplin despre ce este vorba. Deci, noi, restul lumii ce să mai spunem, avem scuze majore…
În primul rând termenul  de „relativitate”, pe mine, unul, de formare umanistă, mă cam aruncă în mare confuzie pentru că, dacă e să-l luăm ad litteram, ceva relativeste un lucru nesigur, ne-absolut, dar aici e vorba despre o teorie a fizicii care trebuie să fie absolută ori nu mai e deloc. Cu aşa ceva nu te joci, nu faci metafore sau îi ataşezi tot felul de adjective la întâmplare. Ei, bine, din ce-am înţeles eu, când a spus „relativ”, Einstein s-a gândit la faptul că o anumită noţiune a fizicii pare relativă când este privită din cel puţin două puncte de vedere diferite.
De exemplu, viteza. Dacă eşti într-o maşină şi circuli cu o viteză constantă într-o anumită direcţie, în interiorul maşinii totul este nemişcat de parcă ar sta pe loc. Cu alte cuvinte, în interior viteza este zero. Dar, privită din afară, din punctul de vedere al unui pieton, maşina, cu tot ce este în ea, se mişcă. Dacă mergem şi mai departe şi mai adăugăm un punct de vedere, anume din spaţiu, din afara Terrei, constaţi cu stupoare că maşina ta se deplasează împreună cu planeta cu o viteză de 1600 km/oră! Şi, dacă tot am intrat în jocul acesta, ia sa mergem mai departe, la nivel de sistem solar şi să constatăm că suntem cu toţii vitezomani înrăiţi pentru că „circulăm” împreună cu Pământul în jurul soarelui cu o viteză de 120 000 km/oră, iar împreună cu galaxia, cu aproximativ 800 000 km/oră!... Noi toţi ne mişcăm acum cu 800 000 km/oră, vă daţi seama? Iar poliţia ne amendează când depăşim cu 10 km limita de vitează în localitate… E ridicol.
Deci e clar că viteza e relativă pentru că depinde cum o priveşti. Toate aceste paradoxuri pot fi explicate prin teoria relativităţii. Mulţi ar spune că asta nu ajută la nimic, pentru că aceste informaţii sunt inutile, ele nefăcând parte, pentru muritorul de rând, decât din bagajul opţional de cunoştinţe fără de care poate trăi bine mersi. Dar ia să-i văd eu pe aceştia cum reuşesc să meargă de acasă până la Mamaia fără GPS, să-i aud dacă mai comentează, pentru că GPS-ul (Global Positioning System) exact pe principiile lui Einstein se bazează, el adunând constant date de la zeci de sateliţi care gravitează în jurul Terrei şi care sunt la distanţe diverse unii de alţii, circulând cu viteze diferite, dar constante. Dacă ar fi să ignorăm această teorie nu am şti niciodată unde suntem pentru că fiecare satelit ne-ar da o informaţie diferită despre noi, în funcţie de poziţia  şi viteza lui, pe când aşa, GPS-ul calculează şi elimină „relativitatea”, reuşind să ne indice cu mare precizie poziţia în orice moment am dori. Mulţumesc, Einstein!
Este nu numai fascinant, dar de-a dreptul tulburător, te pune pe gânduri, te aruncă în hăuri de meditaţie. Un lucru însă şi mai tulburător, înnebunitor de-a dreptul, este aparenta relativitate a timpului în funcţie de viteză. Pe scurt: cu cât viteza unui obiect e mai mare, cu atât timpul perceput de acel obiect, în funcţie de altul care stă pe loc, este mai lentă. Cu alte cuvinte, dacă eu m-aş repezi într-o navetă imaginară până la soare şi înapoi cu o viteză aproape de cea a luminii, n-aş percepe acea călătorie decât timp de 8-9 minute, dar, când aş reveni pe Pământ oamenii de aici vor fi mai bătrâni cu luni de zile, poate chiar ani.
Am văzut filme multe cu acest subiect, am tot auzit şi văzut documentare, dar parcă ideea nu se lipea de mine. Asta până când am aflat că s-a demonstrat ştiinţific această teorie. S-au luat două ceasuri atomice, adică din acelea care nu ratează nicio milisecundă nici în ruptul capului, unul s-a plasat într-un avion supersonic, iar altul la sol în locul de plecare. Avionul respectiv a înconjurat Pământul, iar la întoarcere s-au confruntat cele două ceasuri şi surpriză: timpul din avion era în urmă faţă de cel de la sol, adică teoria lui Einstein se confirmă. Nu e incredibil?
Evident că această teorie din urmă există şi nimic mai mult, ea nu poate fi pusă în practică vreodată de om pentru că e nevoie de viteze enorme, imposibile pentru omenire acum sau poate chiar vreodată pentru a se obţine un efect eficient. Ce putem noi însă face e să invocăm aceste teorii ori de câte ori avem nevoie de un sprijin ştiinţific în vieţile noastre mici şi finite ca vai de ele.  Şi cine e mai de încredere decât tăticul Einstein?...
De exemplu, relativitatea vitezei este extrem de folositoare şoferilor prinşi în trafic că au depăşit limita legală permisă. În lege nu spune nicăieri că nu ai voie să depăşeşti viteza legală în funcţie de un anume punct de reper, ci doar viteza legală de pe o anumită porţiune de şosea. Dar ia să privim noi situaţia de la distanţă şi să observăm că de fapt maşina ta circula cu viteza legală din perspectiva unui motociclist care mergea cu 20 km/oră şi pe care tu l-ai depăşit cu 80 în localitate. 80 minus 20 înseamnă 60, adică exact cât îţi trebuie. Aduci motociclistul ca martor în proces, invoci teoria relativităţii şi ai câştigat. Ca să nu mai vorbim că poţi fi mult mai îndrăzneţ şi să soliciţi o imagine de pe un satelit care să demonstreze  fără drept de apel instanţei că maşina ta se deplasa de la est la vest, adică invers decât mişcarea de rotaţie a Terrei, şi că, privită din spaţiu, dintr-un punct fix, ea de fapt mergea cu spatele, adică avea viteza cu minus! Asta ar da peste cap pe orice judecător, vă spun eu. S-ar crea precedente şi s-ar liberaliza circulaţia pe toate străzile eliminându-se limitele de viteză, fiecare şofer având voie să circule cât de repede vrea el şi din ce punct de reper preferă.
Iar relativitatea timpului, eh, aici e mai greu. Doar dacă reuşeşti să îţi faci rost de un bilet în jurul Pământului cu vreo companie low cost şi să o ţii aşa câteva săptămâni ca să sari peste momentul când trebuie să dai explicaţii nevestei. Să treacă perioada grea adică, pe urmă poţi şi tu îmbătrâni normal, adică repede!...
 
Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Temă

Cătălin ONOFREI

Temă

Test de reflecţie cognitivă: deliberare versus intuiţie.

Filmuletul zilei

opinii

Epilare inghinală

Briscan ZARA

Epilare inghinală

Sunt multe studii despre cum afectează psihologia omului ceea ce vedem, auzim, simţim din exterior. La fiecare întindere de coardă are loc o excitare a neuronilor care provoacă senzaţii neplăcute persoanei, dar dacă lucrurile se repetă, neplăcerea dispare încetul cu încetul şi apare o oarecare toleranţă la acea senzaţie, poate chiar e înlocuită cu plăcere. Nu mai eşti afectat, nu te mai impresionează în sens rău. Asta nu înseamnă că devii mai puternic, ci mai nesimţit, mai rigid, mai greu impresionabil.

Ocupare, şomaj şi câştiguri salariale în judeţul Iaşi

Ciprian IFTIMOAEI

Ocupare, şomaj şi câştiguri salariale în judeţul Iaşi

Articolul din această săptămână, ceva mai tehnic decât precedentele, demonstrează cu date statistice că, înainte de declanşarea pandemiei de COVID-19, nu a existat o criză a forţei de muncă în judeţul Iaşi.

New York, metropola vizionară

Mihai DORIN

New York, metropola vizionară

Conduita americană în raport cu celelalte civilizaţii ale lumii are şi o inevitabilă dimensiune imperială, însă felul în care ei au înţeles să valorifice cultura, rafinamentul, patriotismul, şi, nu în ultimul rând banii cetăţenilor în serviciul public, mărturiseşte despre măreţia naţiunii şi despre spirit vizionar. Pentru că în niciun alt loc din lume, patrimoniul cultural nu s-a îmbogăţit precum în America, prin râvna şi voinţa liberă a cetăţenilor educaţi şi prosperi. Statul este doar managerul acestui concept cultural.

pulspulspuls

Costel l-a bătut pe Măricel ca pe fasole. Iacătă ce scor de maidan: 11 la 6!

Costel l-a bătut pe Măricel ca pe fasole. Iacătă ce scor de maidan: 11 la 6!

Băbăetee băă, pfiu, pfiuu, pfiuuuu.... Ia’n fiţi atenţi aicea la băiatu’ pe ce se mai cheltuie bănuţul ieşenilor, că poate pe asta nu o ştiaţi! 

Caricatura zilei

Urna

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.