300 de copii din Iași visează să aibă cui spune mamă și tată. Ce trebuie să știi dacă vrei să adopți? Cifre și potriviri surprinzătoare

În prezent, la finalul lunii iulie, Compartimentul de Adopții are în evidență 52 de persoane sau familii nou atestate, 60 de familii cu atestate mai vechi care au fost reevaluate pentru reactualizarea sau menținerea atestatului. Pe listele copiilor adoptabili se află 278 de copii care parcurg etape de potrivire inițială și/sau practică cu familii adoptive. De asemenea, 24 de copii au fost încredințați în vederea adopției, iar pentru alți 30 de copii procesul de adopție a fost finalizat, aceștia având acum părinți definitivi. În plus, 86 de copii sunt în monitorizare post-adopție.

Cât durează procesul de adopție?

Manuela Amarii, șeful Serviciului de Adopții din cadrul DGASPC Iași, spune că de la depunerea cererii până la obținerea atestatului de persoană sau familie adoptatoare, există o perioadă de maxim trei luni dedicată evaluării și pregătirii familiei potențial adoptatoare. În acest interval, familia trece printr-o evaluare psihologică și socială, pregătindu-se pentru asumarea conștientă a rolului de părinte. La finalul acestei etape, se eliberează atestatul de persoană sau familie adoptatoare, care conferă dreptul de a adopta la nivel național. Aceasta spune că, după obținerea atestatului, familia intră în procesul de potrivire practică cu un copil adoptabil. Acest proces poate fi finalizat în maxim șase luni de la obținerea atestatului, deși în unele cazuri perioada de așteptare poate fi mai lungă, chiar și până la un an. Șeful Serviciului de Adopții spune că atestatul este valabil timp de cinci ani, iar durata procesului de potrivire și adopție depinde de caracteristicile copilului dorit de familia adoptatoare, cum ar fi sexul, vârsta, starea de sănătate și numărul de copii adoptabili disponibili.

„Încurajăm familiile să fie cât mai flexibile în ceea ce privește limita de vârstă a copilului pe care doresc să îl adopte. Majoritatea familiilor preferă copii foarte mici, de la zero până la un an, dar avem și cazuri de adopții reușite de copii de 10-11 ani. Cu cât familiile sunt mai flexibile, cu atât perioada de așteptare este mai scurtă. Există și situații în care părinții doresc să adopte un copil de sex feminin, cu vârsta între zero și doi ani. În aceste cazuri, perioada de așteptare poate fi foarte lungă, de ani de zile. Deși nu există criterii precum culoarea ochilor sau părului în inițierea procesului de adopție, părinții pot refuza potrivirile propuse dacă nu simt o compatibilitate cu copilul. Aceasta este una dintre cauzele pentru care perioada de așteptare până la finalizarea adopției poate varia de la câteva luni până la câțiva ani”, a declarat Manuela Amarii.

Trebuie să existe o diferență minimă de 18 ani între copilul adoptat și persoana adoptatoare

Manuela Amarii spune că un copil are statutul de adoptabil până la vârsta de 18 ani, în baza unei sentințe de declarare a adoptabilității sale. Aceasta spune că, până la vârsta de 14 ani, copilul poate fi adoptat de o familie prin procesul de potrivire. După această vârstă, el poate fi adoptat doar de familiile care l-au crescut, fie ele familii de asistenți maternali sau familii de plasament familial. Astfel, între 14 și 18 ani, potențialul de a fi adoptat se limitează la aceste familii care l-au ocrotit în timpul minorității. Familiile de asistenți maternali au prioritate în adopția copiilor pe care îi îngrijesc, iar odată ce copilul a căpătat statutul de adoptabil, există posibilitatea și dorința ca el să rămână în acea familie prin adopție.

„Legea nu impune o limită de vârstă pentru adopție, dar trebuie să existe o diferență minimă de 18 ani între copilul adoptat și persoana adoptatoare. De asemenea, nu există limite de venituri specificate, însă familia adoptatoare trebuie să demonstreze că are venituri sustenabile în timp. Pe parcursul evaluării, se întocmește un buget familial împreună cu familia, incluzând venituri și cheltuieli. Sunt și familii din mediul rural care, deși nu sunt angajate și nu pot prezenta dovezi de salarii, au gospodării bine organizate și frumoase, obținând venituri financiare din propriile lor gospodării, astfel încât pot susține o adopție”, a declarat Manuela Amarii

Concediul de acomodare de doi ani, acordat de la momentul încredințării copilului, indiferent de vârsta copilului adoptat

Există programe de consiliere oferite pentru perioada preadoptivă, anterior venirii copilului în familie. Aceste programe pregătesc viitorii părinți adoptivi pentru asumarea rolului lor. Pe măsură ce are loc potrivirea practică și încep vizitele și întâlnirile, familia este ajutată să își asume noile roluri de mamă și tată sau doar de mamă, în cazul unei persoane singure, și să capete încredere în relația cu copilul. Ulterior, există monitorizare și sprijin pentru integrarea și acomodarea copilului în noua familie. Există indemnizații de adopție care se acordă după ce adopția a fost aprobată, aplicabile pentru copiii mai mari de 3 ani. Aceste indemnizații sunt indexate în funcție de vârsta copilului, numărul de frați adoptați împreună și problemele de sănătate ale copilului, inclusiv gradele de handicap, acolo unde este cazul. În perioada de monitorizare post-adopție, care durează 2 ani după aprobarea adopției, pot fi decontate anumite cheltuieli legate de terapii, servicii medicale specializate sau consiliere, până la suma de 1.500 lei pe an. De asemenea, există concediu de acomodare acordat pentru o perioadă de doi ani de la momentul încredințării copilului. Acest concediu se oferă indiferent de vârsta copilului adoptat.

Există vizite de potrivire ce au loc înainte de încredințarea copilului în vederea adopției

„Există o perioadă de după „luna de miere” în care totul pare ideal. Ulterior, copilul începe să se adapteze la noul său statut și încearcă să obțină mai multe libertăți sau să își vadă dorințele împlinite, ceea ce poate pune părinții adoptivi în dificultate. Așa cum se întâmplă și în cazul părinților biologici, aceștia ajung să fie puși în situația de a spune „nu” și de a gestiona aceste refuzuri, negociind limitele și regulile”, a declarat Manuela Amarii.

Manuela Amarii explică faptul că există vizite de potrivire ce au loc înainte de încredințarea copilului în vederea adopției. Aceste vizite sunt menite să obișnuiască copilul cu viitorii părinți și să ajute părinții adoptatori să înțeleagă mai bine nevoile copilului pe care urmează să îl adopte. Aceasta precizează că vizitele au loc înainte de pasul de încredințare în vederea adopției, care implică o sentință emisă de Tribunalul Iași. Manuela Amarii subliniază că se iau toate măsurile necesare pentru a evita ca acel copil să revină în sistem, pentru a preveni suferirea unei traume suplimentare.

Există asemănări biologice între copii și părinții adoptivi, chiar și la vârste mai mari

Șeful Serviciului de Adopții explică faptul că există asemănări biologice între copii și părinții adoptivi, chiar și la vârste mai mari, datorită faptului că copiii imită comportamentul părinților. Aceasta subliniază că influența mediului este foarte puternică. Deși copilul adoptat poate avea predispoziții genetice pentru anumite probleme de sănătate fizică sau psihică, influența mediului familial adecvat, plin de dragoste, răbdare și afecțiune, poate modifica aceste predispoziții. Astfel, copilul poate beneficia de influențe pozitive, dezvoltându-și creativitatea, inteligența emoțională, performanțele școlare și sociabilitatea. În acest mod, influențele genetice sunt diminuate în favoarea celor mediate de mediul familial oferit.

„Familia adoptivă primește informații detaliate despre istoria familiei biologice a copilului, dosarul medical al acestuia și nevoile sale actuale, inclusiv aspecte legate de dezvoltarea psihică și performanțele școlare. De asemenea, familia adoptivă primește poze cu copilul înainte de a-l întâlni în persoană. Aceste măsuri sunt luate pentru a reduce pe cât posibil riscul unui eșec în adopție și reîntoarcerea copilului în sistemul de protecție”, a declarat Manuela Amarii.

Una dintre marile provocări este găsirea unui echilibru între numărul mare de familii adoptatoare și nevoile specifice ale copiilor

Manuela Amarii spune că există provocări legate de numărul mare de familii adoptatoare și sistemul de protecție, care găzduiește mulți copii. Cu toate acestea, numărul de copii adoptabili care îndeplinesc criteriile dorite de familiile adoptatoare este relativ mic. Acesta spune că familiile adoptatoare preferă copii fără probleme majore de sănătate care ar necesita terapii pe viață sau diagnostice dificil de gestionat. Aceasta este una dintre marile provocări, găsirea unui echilibru între numărul mare de familii adoptatoare și nevoile specifice ale copiilor. Aceasta subliniază că unii copii își găsesc mai greu părinți adoptivi din cauza întârzierilor mari în dezvoltare sau a unor diagnostice precum tulburări de comportament, ADHD sau sindrom hiperkinetic. Există, de asemenea, grupe de frați de două, trei sau chiar patru copii care sunt adoptabili împreună, de vârste diferite, din nou intervine o problemă pentru că, după spusele șefului Serviciului de Adopții, majoritatea își doresc să adopte doar un copil.

Acte necesare pentru adopție:

Cererea privind eliberarea atestatului este însoţită de următoarele documente:

1. a) copie după buletinul/cartea de identitate, permisul de şedere pe termen lung/permisul de şedere permanentă sau după caz, cartea de rezidenţă permanentă;
2. b) declaraţie autentică pe proprie răspundere, cu privire la faptul că „aţi locuit efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii de evaluare, neexistând absenţe temporare care cumulat depăşesc 3 luni”
3. c) copie după certificatul de naştere;
4. d) copie după certificatul de căsătorie/hotărâre de divorţ, dacă este cazul;
5. e) copie dupa titlul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul de folosinţă a locuinţei; în situația în care solicitantul deține mai multe locuințe sau terenuri- copii după actele de proprietate;
6. f) certificatul de cazier judiciar;
7. g) adeverinţe de venit sau alte documente care atestă veniturile solicitantului/solicitanţilor;
8. h) adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate şi eventualele boli cronice, însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice;
9. i)  declaraţia soţului care nu se asociază la cererea de adopţie cu indicarea expresă a motivelor neasocierii- la notar
10. j) declaraţie autentică pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul/solicitanţii nu sunt decăzuţi din drepturile părinteşti precum şi nu au copil/copii în sistemul de protecţie specială;
11. k)   certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieşte  familia;
12. l)  certificat/adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate a celorlalte persoane cu care locuieşte solicitantul, cu menţionarea eventualelor boli cronice, însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice;
13. m)  certificat de integritate/comportament moral.

Documentele prevăzute la  lit.f), h), k), j) și m)  se solicită şi pentru soţul adoptatorului, în situaţia în care acesta nu se asociază la cererea de adopţie. De asemenea, pentru soluţionarea cererii de evaluare, pot fi solicitate orice alte documente şi informaţii considerate relevante.

Citiți și:

• Eveniment pentru încurajarea adopţiei la Iaşi. „Fiecare copil din România să crească iubit şi protejat de o familie”
• Aproape doi copii sunt abuzați zilnic la Iași. La fiecare șapte abuzuri, unul este sexual

Publicitate și alte recomandări video