Andrei este unul dintre cei mai căutați creatori de conținut video din România în zona de entertainment, festivaluri și videoclipuri muzicale. A filmat pe scenele marilor festivaluri din România: Untold, Beach, Please! și Afterhills. Totul a pornit de la o cameră, un vis și decizia de a rămâne în joc chiar și atunci când părea că nu mai are rost să apese pe „REC”.

Cum a început totul: de la un adolescent cu o cameră la colaborări cu superstaruri mondiale

Drumul până în acest punct nu a fost deloc întâmplător pentru tânărul de 25 de ani din Iași, ci a început cu o revelație trăită în mijlocul primului său festival – un moment care i-a aprins o pasiune reală pentru imagine și storytelling vizual, și care i-a confirmat, fără urmă de îndoială, că locul lui este în spatele camerei, acolo unde poate capta emoția pură a unui eveniment și o poate transforma într-o poveste vie.

„Momentul care a schimbat totul pentru mine a fost primul festival la care am filmat. În fiecare seară, imediat ce se termina ziua de festival, simțeam un impuls aproape obsesiv de a mă apuca de editat. Nu era despre mine, ci despre nevoia de a arăta oamenilor cum a fost, să le dau șansa să retrăiască atmosfera, să simtă energia, muzica, magia, exact așa cum le-am simțit eu prin lentila mea. Atunci mi-am spus: «Asta vreau să fac toată viața, indiferent de bani, de loc sau context». Pentru mine, video-ul e un fel de portal: filmez ca să împărtășesc, ca să imortalizez momente care altfel s-ar pierde, și să le dau oamenilor ocazia să se conecteze din nou cu acele trăiri”, a povestit tânărul pentru „Ziarul de Iași”.

Un început foarte modest

Totul a început modest, în urmă cu zece ani: cu o cameră video și multă curiozitate. La început, Andrei Mija încerca să explice pe înțelesul tuturor cum funcționează un telefon sau un gadget nou. Nu o făcea pentru faimă, ci pentru că îl fascina tot ce ținea de imagine, de montaj, de culise. Punea mâna pe orice resursă prindea, învăța din tutoriale și testa constant. Nu avea o echipă, dar avea răbdare și, mai ales, o perseverență care l-a ajutat să crească într-un domeniu în care mulți renunță rapid.

„Am început prin a face review-uri la telefoane pe YouTube, în zona de tech, și oricând aveam jumătate de oră liberă, mă gândeam cum aș putea face un video de travel. Eram un fel de mini vlogger, dar la vremea respectivă toți cei cunoscuți din industrie de abia erau la început”, își amintește Andrei Mija.

De la clipuri de tip vlog sau experimente de montaj, a trecut treptat spre zona comercială. Primele proiecte mai serioase au fost pentru mici branduri locale sau artiști aflați la început de drum. Cu fiecare proiect dus la capăt, stilul lui Andrei Mija devenea tot mai ușor de recunoscut: dinamic, curat, atent la emoție și cu o estetică apropiată de videoclipurile internaționale.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Un moment-cheie a fost în anul 2017, întâlnirea cu lumea festivalurilor. Acolo, în mijlocul mulțimii, cu lumini, sunet și energie la cote maxime, Andrei și-a descoperit cu adevărat stilul. Primul contact cu un eveniment mare a fost la Afterhills, în Iași. Nu avea acces oficial, nu făcea parte din nicio echipă de producție. Dar avea o cameră, un singur obiectiv fix și o dorință enormă de a surprinde atmosfera prin ochii lui, ne explică tânărul.

După Afterhills, porțile marilor festivaluri s-au deschis

Iar când unele din cele mai mari festivaluri din România, cum este Untold, au început să-i ceară colaborări, lucrurile au prins viteză. Tânărul a devenit rapid sinonim cu imaginea spectaculoasă a show-urilor live, cu cadrele acelea care surprind nu doar scena, ci și vibe-ul publicului, emoția, trăirea autentică.

„La scurt timp după Afterhills, am făcut același lucru și la Untold – tot neoficial, dar cu aceeași pasiune. Am montat totul singur și am încărcat video-ul pe YouTube, ca o declarație de dragoste față de experiența trăită. Clipul a început să circule, iar un prieten mi-a zis: «De ce nu trimiți video-ul managerului de la Untold? E foarte tare ce ai făcut». M-am mobilizat, am căutat contactul, nu a fost ușor, dar până la urmă am reușit. I-am trimis clipul, mi-a răspuns că i-a plăcut mult și că i-ar plăcea să colaborăm. Așa a început totul. Din acel moment, am devenit parte din echipa Untold, iar de atunci filmez cu aceeași pasiune în fiecare an”, ne spune Andrei.

El povestește cu sinceritate despre primul său job plătit, un videoclip musical, care a venit ca o surpriză frumoasă după ce, din proprie inițiativă, filmase la festival fără să facă parte din echipa oficială. A avut norocul ca artistul pentru care surprinsese imagini inedite să-i vadă potențialul și să-i propună să colaboreze. Pentru Andrei, acel prim proiect nu a însemnat doar un buget, ci o mare responsabilitate, asumare și o lecție intensă de învățare.

„Artistul pentru care filmasem pe scenă – fiind singurul care surprinsese momentul respectiv – m-a contactat ulterior și mi-a spus: «Andrei, vreau să vii la București. Să folosim cadrele de la festival și să mai filmăm ceva în plus aici». A fost o propunere care m-a emoționat profund, pentru că venea cu încredere și… cu un buget, primul meu buget real. Dar sincer, nu suma conta. Ce conta pentru mine era să iasă videoclipul cât mai bine. Îmi amintesc perfect, am stat una-două săptămâni cu emoții uriașe. Era prima dată când făceam un proiect de genul ăsta și habar n-aveam ce presupune: nu știam cum se scrie un script, cum se caută o locație, cum se construiește un mood board… Totul era nou. Dar tocmai pentru că nu știam, m-am apucat să învăț singur, pas cu pas”, a precizat tânărul.

• Citește și: 40 under 40: Mugurel Rusu, antreprenorul care a transformat la Iași eșecul gigantului GfK într-un business local de milioane

A colaborat cu Skrillex, David Guetta, French Montana, Martin Garrix și Tujamo

Nu a durat mult până când și artiști internaționali au remarcat modul în care sunt surprinse momentele. Așa au apărut colaborările în contextul festivalurilor internaționale cu DJ și rapperi de top, de la Martin Garrix și David Guetta până la French Montana, Skrillex și Tujamo. În ceea ce privește scena locală, a lucrat cu aproape toți artiștii mari din România, fie că a fost vorba de videoclipuri, festivaluri sau alte proiecte speciale, mărturisește el.

„A fost o experiență valoroasă să pot documenta momentele lor, să surprind dincolo de aparențe – omul din spatele scenei. Lucrul cu astfel de personalități te învață enorm: despre ritm, despre presiune, dar mai ales despre cum să rămâi tu însuți într-un mediu unde totul se mișcă rapid”, ne face să înțelegem Andrei.

Acesta spune că cele mai frumoase colaborări apar atunci când se creează o conexiune reală, dincolo de lumina reflectoarelor. Își amintește cu emoție întâlnirea cu Fedde Le Grand și echipa acestuia, în special cu MC-ul Zawdi, un om cu o energie molipsitoare, devenit între timp un prieten apropiat.

 „De fiecare dată când ne revedem, e o bucurie sinceră – cu un  «Yo, my brother, what’s up?» și un zâmbet care nu dispare pe toată durata conversației. Vorbim despre ce am mai făcut, pe unde am mai fost, ce urmează în viața fiecăruia. Și e acel sentiment rar că, indiferent unde te afli în lume, faci parte dintr-o familie globală legată de aceeași pasiune. Ei urcă pe scenă și transmit muzica, eu o surprind din spatele camerei, dar amândoi trăim același vis, doar în forme diferite”, afirmă Andrei.

Cei din industria internațională vin cu un standard ridicat

Pentru el, diferențele dintre filmarea unui concert cu un artist internațional și unul cu un artist local țin mai ales de așteptări și libertatea creativă. Cei din industria internațională vin cu un standard ridicat, format în marile scene ale lumii, ceea ce pune presiune pe echipa de filmare, dar oferă și șansa de a-ți testa limitele profesionale. În schimb, artiștii locali sunt mai deschiși la propuneri spontane și îți oferă mai multă libertate de creație, fără teama de a greși.

„Un alt aspect important e publicul: la concertele locale, mulțimile sunt mai restrânse și mai intime, ceea ce îți permite să comunici mai direct cu ei. Poți să le ceri să ridice mâinile, să reacționeze, să intre în vibe – și de multe ori răspund cu entuziasm. E o energie diferită, mai apropiată, și asta se simte și în cadre”, ne explică ieșeanul.

Fie că e vorba de clipuri de promovare, filmări din turnee sau aftermovies care spun povestea unui concert, Andrei reușește să redea totul cu o energie care sare din ecran. Dar în spatele imaginilor care par decupate dintr-un film există muncă de zi și de noapte, multă planificare și un simț fin al ritmului. Insă nu i-a fost deloc ușor.  Până să lucreze cu nume internaționale a trecut prin sute de ore de filmare și montaj, prin proiecte mici, dar intense, în care a testat limitele echipamentelor și ale răbdării.

Aproape că și-a vândut camera. Ce l-a făcut să continue când voia să renunțe?

El vorbește sincer și emoționant despre lupta interioară și momentele dificile prin care a trecut în cariera sa de videograf. Recunoaște că au existat perioade în care s-a simțit copleșit de presiune, neînțeles și chiar tentat să renunțe complet. Greul nu era neapărat partea tehnică, ci găsirea ideii potrivite, care să transmită ceva autentic. A simțit adesea că munca lui nu e apreciată și că societatea nu valorizează meseria de creator de conținut vizual, văzând-o mai degrabă ca un moft decât ca o profesie serioasă. Dar în loc să se oprească, a mai „apăsat o dată pe rec”.

• Citește și: 40 UNDER 40 | Antreprenoarea din Iași care a certificat în premieră națională restaurantul CUIB ca Zero Waste

„«Uite-l și pe ăsta, face videoclipuri… ce înseamnă asta, de fapt?»”. Și chiar și eu m-am întrebat, uneori: Ce sens are? Ce schimb eu în lume cu câteva cadre? Dar n-am fost singur. Oamenii din jurul meu mi-au reamintit cine sunt. Mi-au spus că fac parte dintr-un cerc restrâns de oameni care pot face asta cu adevărat, cu suflet, cu viziune, cu pasiune. Am fost la un pas de a-mi vinde camera, de a o pune deoparte pentru totdeauna. Dar n-am făcut-o. Pentru că, în cele mai grele clipe, mi-am reamintit de ce am început: ca să spun povești. Și cât timp mai am o poveste de spus, nu pot să renunț. Fiecare eșec te duce mai aproape de visul tău. Nu succesele, ci eșecurile”, este de părere tânărul.

Succesul l-a transformat, firesc, și într-un antreprenor

Astăzi, Andrei lucrează cu o echipă mică, dar foarte eficientă, formată din oameni care îi împărtășesc stilul și viziunea. MJA Films a devenit nu doar o semnătură vizuală, ci și un exemplu de cum pasiunea, dublată de disciplină, poate deschide uși nebănuite.

„Pe măsură ce am evoluat și am lucrat la tot mai multe proiecte, am realizat ceva esențial: nu poți fi cu adevărat bun la toate. Și nici nu trebuie. Adevărata creștere a venit în momentul în care am decis să construiesc o echipă. Să adun oameni talentați, fiecare cu specializarea lui, și să le dau spațiu să-și facă magia”, menționează tânărul.

Deși a ajuns să filmeze în culisele celor mai mari festivaluri din Europa, Andrei nu s-a îndepărtat de spiritul autodidact care l-a format. Nu vânează luminile reflectoarelor și nici nu postează des despre reușite. Preferă să lase imaginile să vorbească. În spatele camerei e cel mai în largul lui, acolo unde poate controla fiecare detaliu și poate da sens unei emoții care altfel s-ar pierde în agitație.

Brandul MJA Films poartă inițialele numelui său, dar dincolo de acronim e o filosofie vizuală: rapidă, intensă, dar coerentă. Totul trebuie să aibă un puls. Indiferent dacă filmează într-o hală industrială cu un artist trap sau pe plajă, la apus, pentru un spot de festival, se asigură că imaginile transmit acea senzație de prezență, de acolo și acum.

Beach, Please!, în portofoliul MJA Films

Un alt proiect care l-au propulsat este Beach, Please!, festivalul de la malul mării care a redefinit standardele show-urilor urbane din România. Andrei a fost acolo în 2024, contribuind la imaginea vizuală a evenimentului și semnând unele dintre cele mai spectaculoase aftermovie-uri. A reușit să condenseze în câteva minute haosul, euforia și energia a zeci de mii de oameni. Clipurile lui au devenit virale.

Andrei spune că, pentru el, „Beach, Please!” încă pare un vis din care nu s-a trezit. La doar 25 de ani, el a semnat aftermovie-ul unuia dintre cele mai mari festivaluri de trap și rap din Europa, ceea ce îi pare greu de explicat. Se întreabă adesea cum a ajuns aici și ce a făcut diferit, dar crede că secretul stă în faptul că a fost lăsat să fie el însuși, fără limite sau restricții.

„Exact așa cum sunt. Și la rândul meu, asta le ofer și celor din echipa mea. Le dau spațiu. Le dau încredere. Nu le pun limite, nu le spun nu ai voie să faci aia. Pentru că știu cât de rar e luxul ăsta. Pentru că și eu am primit mână liberă, totală, de la oamenii care au avut curajul să creadă în mine fără să-mi dea indicații, fără să-mi ceară preview-uri, fără să mă controleze. Asta înseamnă Beach, Please! pentru mine: încredere. Viziune. Libertate. Comunitate. E acel moment în care nu doar că îți trăiești visul, dar devii și tu parte din visul altora. Le dai oamenilor o scenă — chiar dacă nu e fizică — unde pot să strălucească. Așa cum și mie mi s-a oferit una”, a afirmat tânărul.

• Citește și: Cea mai mare maternitate din Moldova are asistent AI realizat de un startup din Iași. „Oferă răspunsuri rapide, clare și documentate”. Medicii au mai mult timp pentru pacienți

Se câștigă bine? Da, dar e și muncă pe măsură

Poți trăi bine din filmări de festivaluri și aftermovie-uri? Da, dar nu peste noapte. În spatele succesului vizibil stau ani întregi de muncă neîntreruptă, nopți pierdute și proiecte duse la capăt cu resurse minime. Lui Andrei nu-i place să vorbească despre bani, dar recunoaște că munca susținută, investițiile în echipamente și rețeaua de clienți constanți l-au adus într-un punct în care poate alege ce proiecte acceptă și își permite să lucreze doar cu cei care îi respectă stilul.

„Da, pot spune că se câștigă bine, dar nu a fost mereu așa. În spatele confortului de azi au fost ani întregi în care am dormit foarte puțin, în care m-am bazat doar pe credința mea că ăsta e drumul. Sună poate ciudat, dar am știut din prima că voi ajunge aici. Am simțit cu toată ființa mea. Dar ca să ajungi într-un punct în care poți trăi bine din asta, trebuie să plătești un preț. Și nu vorbesc despre bani. Prețul real e timpul, energia, sacrificiile făcute în tăcere. E munca pe care o faci când alții dorm, proiectele în care crezi chiar și atunci când nimeni altcineva nu o face. Azi trăiesc din ce iubesc. Dar am ajuns aici nu pentru că a fost ușor, ci pentru că am continuat chiar și atunci când era greu”, spune el cu sinceritate.

A investit bani în echipamente profesionale 

Cea mai mare investiție financiară a fost o cameră de cinema RED, un echipament profesional foarte scump și performant, folosit la nivel înalt în industrie. Dar adevărata investiție, mai importantă decât orice sumă de bani, este timpul.

A acceptat uneori proiecte fără plată, dar nu oricum. A știut de la început că imaginea unui profesionist se construiește nu doar prin ceea ce face, ci și prin ceea ce refuză. În loc să lucreze pe onorarii mici care i-ar fi diminuat valoarea în ochii industriei, a ales strategic proiecte care i-au adus vizibilitate reală.

„Când accepți un proiect pe o sumă foarte mică, chiar dacă o faci din pasiune, riști ca brandul tău personal să fie perceput drept ieftin, iar asta se duce mai departe, se vorbește, se transmite în industrie. În schimb, când lucrezi pentru vizibilitate, dar o faci asumat, într-un context care chiar te expune către un public valoros, valoarea ta rămâne intactă, ba chiar crește. E important însă să ai discernământ. Să știi să alegi proiectele care merită cu adevărat să le faci pentru expunere și să înveți să spui «nu» atunci când nici banii, nici vizibilitatea nu aduc plusvaloare”, a încheiat  Andrei.

Publicitate și alte recomandări video