LABORATORUL DE ANALIZE
56 de cazuri de femicid. Autoritățile, mai preocupate să verifice victima, nu criminalul
Până acum, anul 2025 a înregistrat 56 de cazuri de femicid în România. Fiecare dintre ele reprezintă o femeie care a cerut ajutor, o familie care a încercat să intervină și un sistem care nu a fost pregătit (sau interesat) să reacționeze. Aceste cazuri arată un pattern clar: autoritățile, deși responsabile, nu reușesc să ofere protecție reală.
Anda Gyurcă, 23 de ani, din județul Mureș, a trecut prin mai multe incidente de violență și a cerut ajutorul poliției. În februarie 2025, fostul partener a răpit-o și, după ce a reușit să scape, i-a spus că o va ucide. În ciuda acestor amenințări, protecția oferită de poliție nu a fost constantă. Doi polițiști însărcinați cu paza au fost filmați dormind în mașina de serviciu, iar în dimineața tragediei nu era nimeni la post când agresorul a revenit. Anda a fost ucisă și incendiată.
Cazul Gabrielei, ucisă de fostul soț în Teleorman, prezintă aceeași problemă. Deși exista ordin de protecție, tatăl victimei a sunat de mai multe ori la 112 pentru a alerta autoritățile, dar i s-a spus că „nu au ce să facă” și a fost amendat pentru apelurile repetate. Familia a fost astfel descurajată să ceară ajutor, iar Gabriela a rămas expusă agresorului care a și omorăt-o la scurt timp după.
Din aceste situații se desprinde o percepție gravă: poliția pare uneori mai preocupată de modul în care reacționează victima decât de agresor. Se verifică fiecare apel, se pun întrebări despre comportamentul victimei, se contestă frica ei, în timp ce agresorul rămâne liber sau își continuă activitatea fără consecințe imediate. Această abordare reduce șansele de protecție reală și transmite mesajul că victimele trebuie să se adapteze sistemului, nu să fie protejate de acesta.
CITEȘTE ȘI: Cincizeci și trei?
Aceste cazuri nu sunt izolate. Ele arată că, în România, poliția și sistemul de protecție nu reacționează eficient nici când victimele cer ajutor în mod repetat, nici când există un istoric clar de violență și amenințări directe. Dacă victimele nu pot fi protejate atunci când solicită ajutor, atunci ce rost mai are un sistem care ar trebui să le apere?
Fiecare femeie ucisă este un semnal clar. Dacă autoritățile nu învață să intervină și să ofere protecție reală, victimele rămân singure chiar și atunci când cer ajutor. România trebuie să se întrebe: dacă poliția nu reacționează, cine poate proteja femeile aflate în pericol?
Publicitate și alte recomandări video