De Sănătate

Punem punctul pe știi

73 de transplanturi realizate în 2025 la Iași. „A fost un an bun, dar bugetele au rămas la fel”. Comparativ, unele centre din zonă nu au avut niciun donator

duminică, 11 ianuarie 2026, 04:00
5 MIN
 73 de transplanturi realizate în 2025 la Iași. „A fost un an bun, dar bugetele au rămas la fel”. Comparativ, unele centre din zonă nu au avut niciun donator

Anul 2025 a fost unul bun pentru activitatea de transplant de organe la Iași, cu un total de 73 de proceduri realizate, arată dr. Raluca Neagu, coordonatorul Centrului Regional de Transplant Iași. Medicul spune că, în ultimii trei ani, se observă o ușoară creștere a numărului de transplanturi, chiar dacă bugetele au rămas la același nivel, lucru care îngreunează procesul și, în unele situații, îl poate bloca înainte de finalizare.

„În ultimii trei ani vedem o mică creștere a activității de transplant, însă bugetele nu au crescut deloc. Acest lucru îngreunează foarte mult procesul și, uneori, chiar îl împiedică să fie dus până la capăt”, a declarat dr. Raluca Neagu.

Potrivit datelor prezentate de medic, în 2025, la Iași, au fost realizate 43 de transplanturi renale (25 de la donator cadaveric), 16 transplanturi hepatice, nouă transplanturi de cornee, patru transplanturi pulmonare și o prelevare de cord.

Dr. Ionuț Nistor, purtătorul de cuvânt al Spitalului „Dr. C.I. Parhon” din Iași, precizează că în anul 2024 au fost efectuate 36 de transplanturi renale, în timp ce în 2023 au fost realizate 53, acesta fiind cel mai mare număr înregistrat până acum. Chiar și așa, medicul subliniază că numărul rămâne insuficient raportat la capacitatea centrului de transplant, care este pregătit și dotat pentru a realiza mult mai multe intervenții.

Potrivit lui, principala problemă nu ține de infrastructură sau de pregătirea personalului medical, ci de cadrul legislativ. O reglementare mai clară a consimțământului pentru donarea de organe de la donatorii aflați în moarte cerebrală ar putea duce la creșterea numărului de transplanturi.

„Țări precum Spania și Croația au reușit acest lucru prin modificări legislative care au facilitat identificarea și utilizarea donatorilor cadaverici, crescând astfel semnificativ numărul de pacienți transplantați”, a precizat acesta.

Întrebat dacă situația este diferită în alte centre din România, precum cele din Cluj sau București, dr. Nistor a explicat că diferențele nu sunt majore. În prezent, există doar trei centre de transplant renal în țară, iar cel din Iași este cel mai „tânăr”. Totodată, aria pe care o deservește centrul ieșean este mai restrânsă, iar numărul unităților de terapie intensivă care identifică donatori cadaverici este mai mic.

„Centrul din București acoperă o zonă mult mai extinsă, incluzând sudul României, precum Constanța și Timișoara. În Transilvania, colaborarea dintre spitalele din Oradea, Cluj, Bistrița și Târgu Mureș funcționează mai eficient, regiunea fiind mai bine organizată din punct de vedere al terapiei intensive și al identificării potențialilor donatori”, a explicat medicul.

Referindu-se la cele mai recente intervenții, dr. Nistor a precizat că ultimii doi pacienți au fost transplantați chiar în perioada Crăciunului. Ambii sunt bărbați: unul în vârstă de 54 de ani, din Iași, care se afla de aproximativ un an în program de dializă, și un alt pacient, de 66 de ani, din Galați, aflat în evidența medicilor de circa un an pentru boală cronică de rinichi și care urma să înceapă dializa.

Au existat alți 42 de potențial donatori

Dr. Neagu precizează că au fost 42 de donatori potențiali, pacienți eligibili inițial pentru donare, dar la care procedura nu s-a finalizat din diverse motive.

Dr. Neagu spune că, în alte situații, moartea cerebrală nu a putut fi confirmată complet. În cazul adulților, aceasta se declară pe baza a două tipuri de investigații efectuate la un interval de șase ore, iar dacă pacientul decedează între cele două evaluări, declararea nu mai poate fi confirmată definitiv. Astfel, acești pacienți rămân în categoria donatorilor potențiali, deoarece procedura nu a putut fi finalizată. De asemenea, au existat cazuri în care familiile au refuzat donarea, precum și situații de natură medico-legală.

„O parte dintre acești donatori au fost refuzați de echipele chirurgicale din motive obiective, precum infecțiile cu virusurile hepatitice B sau C ori HIV. Donatorii respectivi au fost investigați, s-a muncit pe caz până la stabilirea diagnosticului, însă prelevarea nu a mai fost posibilă”, a precizat medicul.

Ministerul nu a acordat finanțare 

În ceea ce privește transplantul cardiac, medicul arată că, în mod normal, a existat un singur caz eligibil care ar fi putut fi realizat la Iași, însă procedura nu a avut loc din lipsă de finanțare.

„Anul trecut, Ministerul nu a acordat finanțare Institutului de Chirurgie Cardiovasculară, iar transplantul de cord nu a putut fi realizat din motive strict financiare”, a declarat dr. Raluca Neagu.

Conform medicului, la transplanturile de țesuturi, criteriile de acceptare sunt mult mai stricte, în special în cazul corneei. Donarea de cornee este mai restrictivă deoarece pacienții nu primesc imunosupresie postoperatorie, ceea ce impune ca țesuturile să fie complet sigure, fără anticorpi, iar serologia să fie negativă.

Galațiul avut doar doi donatori în 20 de ani

Dr. Neagu atrage atenția și asupra diferențelor mari între centrele din regiunea Moldovei în ceea ce privește identificarea donatorilor. Dintre centrele din afara Iașului, Moinești a avut un singur donator, Suceava un singur donator și o listă mare de potențiali, în timp ce Bacăul și Galațiul nu au avut niciun donator în 2025.

„Bacăul, care altădată avea cinci donatori pe an, anul trecut nu a avut niciunul, la fel ca și în urmă cu doi ani. Galațiul, deși este centru universitar, a avut doar doi donatori în 20 de ani”, a mai precizat coordonatorul Centrului Regional de Transplant Iași.

Poți sau nu decide dacă îți vei dona organele după moarte? 

Ziarul de Iași a mai relatat în trecut despre dificultățile sistemului de transplant din România, evidențiind atât numărul insuficient de donatori, cât și lipsa de claritate legală privind consimțământul acestora. Chiar și atunci când o persoană și-a exprimat în mod oficial dorința de a dona organe, fie la notar, fie prin înregistrarea în Registrul Național al Donatorilor, legea nu garantează respectarea acestei voințe după deces. Motivul principal îl reprezintă necesitatea acordului familiei, iar în practică, orice refuz al unui membru al familiei poate împiedica efectuarea transplantului (mai multe informații AICI).

Publicitate și alte recomandări video

Îți recomandăm

Comentarii