Victoria Maiei Sandu în primul tur al alegerilor din Moldova a fost primită cu mult entuziasm pe malul românesc al Prutului. Valul de emoţie revărsat pe reţelele sociale s-a datorat în primul rând rezultatului surprinzător, în condiţiile în care toate sondajele de opinie îl creditau câştigător în „semifinale” pe rusofilul Igor Dodon. Pentru cei mai mulţi dintre românii care trag cu ochiul la situaţia politică de la Chişinău, lucrurile par clare: Maia Sandu a devenit principala favorită la căştigarea scrutinului. La o privire mai atentă, observăm că zarurile sunt departe de a fi fost aruncate, ba chiar Dodon porneşte cu un uşor avantaj.

În primul rând, în ciuda mobilizării exemplare la urne a diasporei din Occident, cifrele arată că Maia Sandu a obţinut mai puţine voturi duminică decât în primul tur din 2016. Un „minus” deloc neglijabil, tradus prin mai mult de 60.000 de sufragii, la o prezenţă la urne uşor mai scăzută. De partea cealaltă, Dodon a obţinut cu circa 240.000 de voturi mai puţin decât în primul tur din 2016. Cu alte cuvinte, nu atât Maia Sandu a câştigat primul tur, ci preşedintele în funcţie l-a pierdut. Majoritatea observatorilor explică scorul slab obţinut de Dodon printr-un oarecare dezinteres al Rusiei faţă de principalul „pion” de la Chişinău. Practic, Moscova s-a ferit să investească suficiente resurse şi „informaţii” în campania socialistului-independent, dintr-un motiv aparent lesne de înţeles: Kremlinul nu-şi permite să finanţeze nevoile economice al Moldovei, aşa că nu ar fi prea deranjat dacă Uniunea Europeană şi partenerii occidentali îşi asumă să ia ţara în cârcă, atâta vreme cât politica externă a Chişinăului se va înscrie pe o linie previzibilă şi uşor de „îndreptat”. Aceasta ar fi explicaţia optimistă pentru Maia Sandru. Cealaltă variantă e un pic mai sumbră. Moscova, la fel ca mai toate cancelariile, sconta pe o victorie lejeră a lui Dodon în primul tur, în acord cu toate estimările sociologice, şi a păstrat artileria grea pentru marea finală. Dacă acest scenariu se confirmă, vom afla în următoarele zile multe detalii scandaloase despre Maia Sandu, eventual cu montaje video, pe acel eşafodaj de „fake news” la care ruşii sunt inegalabili.

Nu e vreun secret, cei aproximativ 228.000 de moldoveni care au votat în primul tur cu Renato Usatîi ar urma să încline balanţa în turul 2. Profilul alegătorilor lui Usatîi rămâne însă cumva secret. Presa şi observatorii scenei politice de la Chişinău evită orice pronostic privind opţiunile acestui electorat, la fel de imprevizibil şi excentric precum candidatul „Partidului Nostru”. Chiar şi în cazul, puţin probabil, în care Usatîi va transmite un mesaj public de susţinere a Maiei Sandu, nimeni nu e convins că va fi ascultat. De altfel, Usatîi e un personaj suficient de histrionic şi sofisticat încât să îndemne alegătorii spre Vest fără să audă cineva „v”-ul.

Este de aşteptat ca suspansul votului din 15 noiembrie să se prelungească până spre dimineaţa zilei de luni, pe măsură ce vor fi numărate voturile din diaspora. Indiferent însă de câştigător, marea miză va fi, cred, cifra rotundă de voturi din dreptul Maiei Sandu. În 2016, candidatul PAS a obţinut în turul 2 în jur de 766.000 de voturi. Dacă în ultimii patru ani măcar alţi 150.000 de moldoveni s-au lăsat „convertiţi” la valorile occidentale, PAS-ul făcut de Chişinău în direcţia Vest poate fi prezumat ca decisiv şi ireversibil.