„Absolutismul” libertăţii de expresie
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 14.05.2021

„Absolutismul” libertăţii de expresie

GALERIE
michael astner
  • michael astner
- +

Ultima întrebare a interviului (din Die Welt) luat de Mara Delius politologului Mark Lilla (despre care am scris săptămâna trecută) pune-n discuţie declaraţia unei critici a scrisorii deschise semnată anul trecut de 150 de intelectuali din SUA (majoritatea de stânga!, cum m-a asigurat la telefon un prieten…).

Traduc din germană citatul în cauză: „Absolutismul libertăţii de exprimare nu este o poziţie neutră. Putem să ne prefacem c-ar fi, dar pentru asta trebuie să ne prefacem că n-ar exista defel vreo dinamică a puterii. Profitorii actualului nostru status quo pur şi simplu iubesc acest joc special al iluzionării. De ce n-ar face-o? E manipulat în favoarea lor”.

Declaraţia aparţine scriitoarei americane de sf şi fantasy Nora Keita Jemisin (*1972 la Iowa City, tradusă şi pe la noi, din câte am văzut).

Am căutat şi originalul. Şi l-am găsit: e vorba de-un tweet din 8 iunie 2020: „Free speech absolutism is *not* a neutral position. We can pretend that it is, but that requires pretending that power dynamics don't exist. The beneficiaries of our current status quo just love that particular game of pretend! Why wouldn't they? It's rigged in their favor.”

Acuma, treaba cu not între cele două steluţe mă depăşeşte: vorba lui Lilla, va fi ţinând de fixarea pe tot felul de simboluri. Ţin loc de ghilimele? Spui nu, dar sugerezi că ai fi putut spune şi da?? Să trecem peste.

Ia să traduc, deci, şi din original, să vedem dacă iese aceeaşi idee halucinantă: „Absolutismul exprimării libere nu este o poziţie neutră. Putem pretinde că este, dar asta presupune să pretindem că nu există dinamica puterii. Beneficiarii existentului nostru status quo pur şi simplu iubesc acest joc special de-a pretinselea! De ce n-ar face-o? E manipulat în favoarea lor.

Mda. Ideea e fix aceeaşi. Am avut ceva probleme cu verbul rigging, dar în principiu varianta cu sensul de manipulat e corectă. Zice Cambridge Dictionary că la figurat rigging înseamnă „the dishonest or illegalactivity of influencing or changing something in order to get the result that you want”: deci, activitatea neonestă ori ilegală de-a influenţa ori schimba ceva în vederea de-a obţine rezultatul pe care-l doreşti. Manipulare, pe scurt.

O prostie”, a fost replica lui Lilla la citatul din Jemisin. „Unul din lucrurile împotriva cărora chiar trebuie să argumentezi - şi treaba asta coboară mult, până la marxism, este că totul este o relaţie de putere. Dacă N.K. Jemisin chiar ar crede asta, ea n-ar fi trebuit să rostească fraza. Există o relaţie între vorbire, limbă şi putere, iar limba este una din posibilităţile de-a exercita putere ori de-a i te opune - dar asta o faci, totuşi, cu argumente. Iar oamenii îşi pot schimba părerea, pot învăţa ceva unii de la alţii. Chiar devine periculos pentru o mişcare politică atunci când nu mai vrea să audă critici. Astfel sfârşeşte prin a se tâmpi. E un pic la fel ca şi cu tiranii. Motivul pentru care cade un tiran e că nu-i spune nimeni adevărul. Tiranul pierde contactul cu propriul popor şi ca atare se prăbuşeşte. Acest fenomen e valabil şi pentru mişcări sociale şi ideologii.

Hm. Bine spus, dar parcă prea... îmbrăcat (dacă facem abstracţie de „O prostie”). Miezul problemei, dincolo de aberaţia de-a dori relativizarea a cam oricărui principiu şi a cam oricărei valori ce stau la baza democraţiei liberale (liberale, de la liber/tate şi libertăţi!!!), cum ar fi, în cazul de faţă, libertatea de exprimare, mie unuia mi se pare a fi prins în fraza „limba este una din posibilităţile de-a exercita putere ori de-a i te opune - dar asta o faci, totuşi, cu argumente.

Nu-i aşa că sună banal să invoci necesitatea unor argumente pentru a susţine ori a contrazice ceva anume? Păi, sună, dar neo-activiştii americani (şi copiile lor europene din Franţa şi Germania până pe malurile Dâmboviţei), odată ce s-au suit pe piedestalul absolutismului poziţiei lor „morale”, consideră că nu mai e nevoie de niciun argument: poziţia „morală” în sine e argumentul suprem şi justifică cam orice „activism”, chiar şi vandalizarea vitrinelor şi furtul din magazinele „capitaliştilor” - mama lor de bogătaşi, că doar n-au ajuns să aibă magazine fandosite prin centrele marilor oraşe datorită muncii lor, ci negreşit în urma exploatării şi oprimării tuturor celor defavorizaţi de soartă, de culoare, de rasă, de orientarea sexuală, de ce vreţi voi, că nu mai contează, ce mama dracului!

Ce-ar mai fi de spus? Poate doar atât: teamă mi-e că mulţi cetăţeni nu prea mai au cine ştie ce respect pentru libertăţile pe care ni le asigură democraţia liberală (începând cu libertatea de exprimare declarată mai sus drept valoare partizană, nu neutră, general valabilă!). Asta, desigur, până-n momentul în care ele se vor fi dus pe apa Sâmbetei. Vorba aia, apreciem cel mai bine ceva abia în momentul în care-l pierdem pe acel ceva.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Este nevoie de consultanţă din partea fostei soţii a lui Relu Fenechiu

Toni HRIŢAC

Este nevoie de consultanţă din partea fostei soţii a lui Relu Fenechiu

Când interesul privat este mare, iar responsabilitate aproape inexistentă, expertiza liberalilor urcă la cote ameţitoare. Când urgenţa publică cere însă sacrificiu, iniţiativa lor dispare. Reglementările devin sfinte. Lipsa de iniţiativă a autorităţilor în vremuri cu totul excepţionale ar intra mai degrabă la zădărnicirea combaterii bolilor decât nepurtarea măştilor.

Filmuletul zilei

opinii

„Viaţa mea e un roman”

Alexandru CĂLINESCU

„Viaţa mea e un roman”

Am expus aici o părere strict personală. Şi ca să nu existe nici o ambiguitate: nu ţin jurnal, nu-mi voi scrie memoriile, dar citesc cu plăcere şi cu interes - atunci când merită - jurnale şi memorii.

Lenin şi Ştefan cel Mare

Radu POPESCU

Lenin şi Ştefan cel Mare

Socialiştii şi medalia de AUR.

Complexul Cultural Ieşean

George PLEȘU

Complexul Cultural Ieşean

În timpul unei dezbaterii pe care am organizat-o anul trecut, intitulată „Cultura şi oraşul”, l-am întrebat pe Ştefan Teişanu, directorului Centrului Cultural Clujean, despre oportunitatea înfiinţării unei astfel de instituţii la Iaşi. Răspunsul primit a deranjat orgoliile unei părţi din publicul prezent, dar a atins un subiect sensibil, pe care rar avem curajul să-l abordăm pe plan local. Astfel, în glumă, a sugerat ca instituţia similară din Iaşi să fie numită „Complexul Cultural Ieşean”, cu referire la modul în care fosta capitală culturală a României se raportează la statutul demult pierdut.

pulspulspuls

Mr Ciorăpel de la Iaşi

Mr Ciorăpel de la Iaşi

Iacătă, dragilor, că nu degeaba îl remarcam aicea la rubricuţă în Postul Mare pe junele conţilier USR de 26 de ani în comiţia Cozetei, la ieşirea de la negocierile cu Chirica, pe viitorul acuzat de trădare Mr. Ciorăpel! 

Caricatura zilei

Lupii manifestanți

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.