anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 07.08.2020

„Acţionarii” lui Pedro

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

Aşteptând într-o staţie de autobuz, îmi cade privirea pe un poster comercial care etalează o promoţie îmbietoare la uleiul „Floriol”. Pe care nu-l cumpăr niciodată: în ce mă priveşte, e concurat fără speranţă de „Unisol”-ul de „primă presă”, aşa că promoţia, fălească-se cu preţul ei redus, tot rece mă lasă. Dar nu despre ce cumpăr (şi ce nu), nici despre motivele şi criteriile „în materie de”, nici atât despre marketingul stradal (cel de pe canalele TV, cu calupurile lui sâcâitoare, e un adevărat test de anduranţă când câte un film chiar merită văzut până la capăt), vreau să vă… povestesc, veţi vedea de îndată. Ci despre cu totul altceva, deşi venind, ei da, dinspre imaginea de pe acel poster şi „rezonanţa” mărcii cu pricina în memoria mea.

Cum spuneam, nu vreo obişnuinţă de a-l cumpăra, inexistentă, nu aşa ceva ar fi avut vreo şansă să explice de ce totuşi marca produsului scos astfel în faţă, nadă pentru un target din care, întâmplător, nu fac parte, îmi „sună” aşa de… familiar. O întrebare firească, aş zice: la care răspunsul, fără nicio ezitare, n-a întârziat să apară, de undeva din amintirile unui trecut încă nu prea îndepărtat, mai exact, din zorii acelei Românii postceauşiste de acum trei decenii. Timpuri devenite istorie, ale atâtor speranţe şi iluzii (din care nu s-a ales mare lucru), stimulate, întreţinute (oral) de noii „actori” politici, nu alţii decât „emanaţii” FSN-ului iliescian şi de sforarii propagandei lor. Ţintele lor continue: PNL şi PNŢ, firesc reînviate. N-avea să treacă mult până la gârbaciul şi răngile „democratice” ale minerilor, mobilizaţi de „salvatorii” României, Ion Ilici, sigur şi, strânşi în jurul lui, Roman, Brucan, Măgureanu, Voican Voiculescu, agasaţi de „Piaţa Universităţii” - spaţiu al adevărului despre impostura eşalonului doi al PCR, atât de grăbit să i se substituie „cârmaciului” (şi camarilei lui).

Şi uite, aşa s-a făcut că, de pe o zi pe alta, ne-am văzut cu toţii, milioane de cetăţeni ai României, hocus-pocus, „bogaţi”, co-proprietari ai avuţiei neamului, deocamdată intraţi în posesia unor hârtii, garantate de statul român, cum că vom fi socotiţi „acţionari” ai întreprinderilor, „bisnisului” pentru care optase fiecare din noi. Vedeţi? Tocmai se dăduse liber la visuri paradisiace, poate nu chiar râuri de lapte şi miere, dar nişte dividende, acolo, din profit, nici ele de lepădat... Eram sau nu „apropitari”? Azi sare în ochi batjocura imensă a acelei farse oficiale, „act” de o pretinsă justiţie socială. Poporul muncise, răbdase atâtea, construise, veneau acum ei să ne răsfeţe cu „dărnicia” lor. Roman, el e „Pedro” din titlu, era şeful guvernului, semnătura lui trebuie să fi fost pe „preţioasele” hârtii. Pe ale familiei mele urma să ne curgă bănetul în conturi, aţi ghicit, din profitul de la „Floriol”. Dar asta încă nu e totul, s-a avut în vedere şi, pe deplin democratic, pomenitele „dividende” să nu încalce „egalitatea”, aşa că toţi „acţionarii” au primit „la fel” de mult, adică… zero, gaura covrigului.

Cui şi cum i-a servit escrocheria „de stat”? Păi, demagogilor, deja cu gândul la voturi. Atât de „generoşi” şi iubitori de „popor”! La câştiguri şi sinecuri (indemnizaţii) de CA de, pildă, erau mai... selectivi: ei şi ai lor, nu „prostimea”. Politicul „gest” mai slujea şi jafului ce a urmat: căpuşare, falimentare, fier vechi. Nu ne spunea tot Pedro, de la Braşov, că toată industria noastră e doar „fier vechi”? Şi sub pulpana „cinstită” şi (tot aşa de) „săracă” a FSN-PSD au răsărit „baronii”, tunarii, zglobiii parveniţi ai „tranziţiei”, mulţi dintre ei cu ochii tare albaştri. Milioanelor de români făcuţi „acţionari” de Pedro et comp. le-au revenit hârtiile acelea, şomajul, migraţia… N-am avut timp să caut printre hârtiile casei, „cadoul” lui Pedro, dar sigur le-am păstrat, ca document al timpurilor şi năravurilor, din faşă, ale „noii” puteri. Ce altă încheiere s-ar potrivi mai bine, acestei anamneze „Floriol” (în cazul meu, dar esenţa, oricum, e aceeaşi) decât „Mulţumim din inimă partidului (FSN, PSD)”, cher Pedro?

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Dar la Primărie când se ajunge?

Ionuț BENEA

Dar la Primărie când se ajunge?

Arestarea lui Cristin Zămosteanu este doar vârful unui aisberg pe care procurorii trebuie să-l arate la adevărata sa dimensiune.

Filmuletul zilei

opinii

O călătorie ratată

Alexandru CĂLINESCU

O călătorie ratată

Frumoase sunt, în schimb, ilustraţiile, cărţi poştale aflate în colecţia autorului. Altfel, încercarea lui Radu Mârza de a ne fi ghid într-o călătorie care se anunţa promiţătoare este un eşec. Am dus-o până la capăt din obligaţie profesională: mărturisesc însă că am fost tentat să cobor la prima staţie.

Inventica

Neculai SEGHEDIN

Inventica

În anul 1983 eram în Munţii Orăştiei, la Sarmisegetuza Ulpia Traiana. Am intrat în magazinul sătesc, care era „cu de toate”, unde am găsit o carte care m-a fascinat de cum am deschis-o: „Inventica” de Pierre Verone, Editura Albatros, Colecţia Lyceum. Să cumperi cărţi atunci când urci pe munte cu rucsacul în spate, recunosc, nu atestă o inteligenţă prea grozavă, ba dimpotrivă, mai ales atunci când nu eşti chiar o forţă a naturii...

Geopolitrucuri

Nicolae CREŢU

Geopolitrucuri

Aproape că nu e zi care să treacă fără vreo ştire, comentarii şi dezbateri (o vocabulă, aceasta din urmă, mai puţin compromisă decât mulţimea de „talk-show”-uri în care nu numai că nu se dezbate nimic, dar domneşte o „armonie” adormitoare, între eternii lor „abonaţi”, mereu aceiaşi şi tare temători de polemos) gata să citeze ierarhii, rating-uri pe scala cărora România (deci noi, românii) se situează foarte jos. 

pulspulspuls

Cum i-a păcălit sforarul combinator Piramidon pe tăţi din breaslă

Cum i-a păcălit sforarul combinator Piramidon pe tăţi din breaslă

Caricatura zilei

Degustare

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.