Am intrat aproape pe ultima sută de metri a anului 2013. Cu mai multe rele decât cu bune se mai duce un an, marcat de criza ce pare că nu se mai sfârşeşte. Şi tot cu bune şi cu rele s-a mai dus o sărbătoare la care românii ţin mult din moşi, strămoşi, «Sf. Nicolae». Despre Moş Nicolae se spune că acesta a existat în realitate fiind cunoscut în lumea creştină ca Sfântul Nicolae, arhiereu de Myra din Turcia. Sfântul Nicolae s-a născut în Patara, Lichia, în sudul Turciei de astăzi, într-o familie de creştini bogaţi şi credincioşi. Părinţii săi au murit într-o epidemie când el era încă un copil. Nicolae şi-a folosit de atunci întreaga avuţie ajutorării oamenilor săraci, bolnavi şi suferinzi. Câţi mai vedem astrăzi şi bogaţi şi credincioşi şi darnici?

Poate este adevărat că vremurile s-au schimbat şi fiecare este pentru sine, dar de ce am ajuns să ne bucurăm într-o ţară în care oamenii se înghesuie, imbecilizaţi, la cozi electorale, pentru tigăi, găleţi, fasole şi cârnaţi, indiferent de motivul pus pe tapet de unele partide sau autorităţi? Răspunsul este altul: nu avem locuri de muncă, iar acolo unde mai sunt, salarizarea nu recompensează munca, împingând sute de mii de familii să trăiască la limita subzistenţei. Să fie acesta unul din darurile moşului?

Din setul de cadouri din acest an nu au lipsit scumpirile: scumpiri la alimente, la combustibili, la energie electrică şi gaze naturale; toate la pachet cu mărirea salariului minim pe economie cu «fabuloasa» sumă de 50 de lei. Anticipând un Moş Nicolae 2014 electoral, mai marii noştri s-au frăsuit, au cugetat şi au dictat: mărim sumele alocate la ministere precum Finanţe, Muncă, Transporturi, întrucât de aici este uşor să dirijezi banii în campanie electorală prin simple Hotărâri de Guvern, în schimb reducem fondurile pentru Sănătate, Cultură, Tineret, căci ălora bolnavi ori celor cu condeiul în mână sau tinerilor nu le prea arde de vot. Şi pentru că economia duduie, ministerului cu pricina (al Economiei) i s-au mai tăiat din alocări, căci nu de alta se supără nemţii că îi depăşim.

Pentru cei cu părul aidoma Moşului li s-au făcut doar promisiuni, pentru că ştiau mai marii noştri că au atât colţunii, cât şi ciubotele rupte şi firesc niciun cadou n-ar fi putut sta în acestea. Oricum de pensionarii care au muncit o viaţă nu prea mai e nevoie deoarece au devenit nişte «întreţinuţi» … pe banii cotizaţi.

Celor mici, mici, «Moşul» de la Centru nu le-a adus nimic. Oricum nu mai ţin ei minte până la anul ce au primit sau dacă au primit. Pe cei care cochetează cu dilema este sau nu adevărat Sfântul Nicolae, tot «Moşul» de la Centru i-a lăsat în grija  părinţilor care mai au ceva posibilităţi, a organizaţiilor neguvernamentale sau la mila vreunui bun creştin.

Putem pune în discuţie şi multe alte «cadouri» cu care ne-am procopsit mai mult sau mai puţin peste noapte, însă până a ne răspunde la întrebarea – ne-a adus Moşul tot ce ne-am dorit? – vă sugerez să ne întoarcem în trecutul de altădată, cu sfinţenia şi pioşenia sa. Şi aceasta spre a putea povesti copiilor şi nepoţilor noştri aspectele plăcute ale unei vieţi trecute, dar nu uitate, cu micile bucurii trăite în sânul familiei de Sfintele sărbători premergătoare finalului de an.

Iar Domniilor voastre care întâmplător sau voit ajungeţi până aici cu cititul,
vă doresc din toată inima multă sănătate, fericire şi împlinirea tuturor dorinţelor, căci cu sau fără nume de Nicolae cu toţii suntem … încă români.

Ing.dr.ec Traian Dobre