Acesta este doar un exemplu, deoarece ”Comisia poate impune, de asemenea, alte sancțiuni în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom. Cel mai frecvent sunt impuse sancțiuni financiare, de obicei atunci când Comisia introduce acțiuni în justiție împotriva statelor membre care nu pun în aplicare legislația UE. Aceasta sesizează apoi CJUE în temeiul articolului 260 TFUE. Sancțiunile financiare pot lua forma unei sume forfetare și/sau a unei plăți zilnice.

Ele sunt calculate ținând cont de importanța normelor încălcate și de impactul încălcării, de perioada în care legislația UE nu a fost aplicată și de capacitatea de plată a țării respective.” (https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/OP22_02/OP_Amendment_to_the_financial_regulation_RO.pdf). Destinația sumelor provenite din amenzi nu poate fi alta decât bugetul UE. Întrebările logice care apar în acest context sunt de genul: Cât totalizează amenzile și alte sancțiuni colectate de către CE? Se justifică un regim special de gestiune a acestora? Potrivit unui document oficial emis recent de ECA (Curtea de Conturi a UE, Aviz No.2/26.07.2022, în Jurnalul Oficial C nr. 285 din 26-07-2022), doar în anul 2021, respectivele sume s-au ridicat la 1,6 miliarde euro.

Ca pondere în bugetul UE, acestea tind către 1%. Cât privește gestiunea disponibilităților bugetare astfel create, regulile impun depunerea acestora într-un fond special până la obținerea unei decizii definitive în legătură cu datorarea lor. Lucrurile sunt deplin justificate, dacă avem în vedere că adesea sancțiunile sunt contestate la CJUE, iar cei sancționați pot plăti amenda – pentru început - doar cu titlu provizoriu. În practică, spre a acoperi cuantumul sancțiunii respective, există și posibilitatea depunerii unei garanții bancare. Așadar administrarea fondului special amintit anterior necesită o atenție aparte. Acesta, generic denumit „BUFI” (Budgetary Fines/Amenzi bugetare), funcționează după anumite reguli care permit investirea disponibilităților sale. Investirea nu urmărește nimic altceva decât ”a se conserva principalul prin încasarea dobânzii acumulate, asigurând totodată lichiditatea fondurilor pentru cazul în care amenda va trebui să fie restituită întreprinderii în cauză.” (ECA, 2022).

În funcție de soluția finală, urmează regularizările care se impun în raporturile cu bugetul UE. Adică, în situația confirmării amenzii de către CJUE, sumele încasate provizoriu cu titlu de amendă și dobânda aferentă vor fi înscrise automat în bugetul UE. Dacă a fost vorba doar despre constituiri de garanții, acestea se execută ca atare, iar sumele respective vor fi de asemenea înscrise în bugetul UE.

În mai rarele cazuri când sancțiunea se anulează/reduce, cuantumurile sumelor de felul menționat anterior se rambursează părții în cauză, cu dobânzile aferente. De remarcat că maniera de funcționare a ”BUFI”, avându-și corespondent în Regulamentul financiar (Reg. UE, Euratom 2018/1046), este menită să asigure lichiditatea fondurilor pentru situațiile în care amenda trebuie restituită la sfârșitul procedurii judiciare. Aceasta, și dacă procentul proceselor pierdute de CE ar fi chiar și cu mult mai ridicat...