Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Premiul întâi cu cunună în materie de umor (negru) revine secretarului de stat de la Energie care, dorind să le vină în ajutor cetăţenilor dezorientaţi de toate aceste complicate schimbări în politica tarifelor, a tranşat chestiunea: „Cel mai ieftin megawatt de energie este cel neconsumat”. Ceea ce arată, din nou, că trăim în patria lui Urmuz şi a lui Eugen Ionesco.
Nu, politicienii, nici chiar cei cu mare notorietate, nu sunt infailibili, pot greşi, pot gafa sau pot da dovadă de neştiinţă în chestiuni foarte simple. Îmi vine acum în minte o păţanie a preşedintelui Jacques Chirac. Era în 1996, Chirac câştigase alegerile prezidenţiale în urmă cu un an, iar scena cu pricina s-a petrecut cu ocazia unei vizite la noua mare Bibliotecă Naţională din Paris (care, în paranteză fie spus, poartă numele predecesorului său, François Mitterrand). Într-o sală de lectură, urmărind ce face un cititor aflat în faţa calculatorului, cerând explicaţii şi spunându-i-se că acesta lucrează ajutându-se cu „la souris” („mouse”, în franţuzeşte), preşedintele a întrebat candid: „La souris : Qu’est-ce que l’on appelle la souris?” („La souris? Ce e aceea la souris?”), arătând astfel că nu era deloc familiarizat cu tehnicile noi. Presa s-a amuzat, bineînţeles, şi n-au lipsit comentariile maliţioase. Chirac a făcut ulterior din informatizare o preocupare majoră, începând - ca să dea exemplu - chiar cu palatul Elysée.
Se ştie, de asemenea, că ziariştii pun politicienilor, de mai multe decenii încoace, o serie de întrebări la care aceştia din urmă, deşi ar trebui să fie avertizaţi, nu găsesc răspuns. Cât costă o pâine, cât costă un bilet de metrou, cât costă un kilogram de zahăr - iată câteva din „capcanele” întinse de jurnalişti şi cărora politicienii le cad, cu regularitate, victime. În 1974, aflat în plină campanie electorală, viitorul preşedinte Valéry Giscard d’Estaing a fost întrebat cât costă un bilet de metrou şi, bineînţeles, n-a ştiut. De atunci încoace, asta a devenit o întrebare recurentă, ziariştii ştiind bine că oamenii politici cu responsabilităţi înalte (dar şi alţii mai mărunţei) nu călătoresc cu metroul sau cu autobuzul. Astfel, în 2012, Nathalie Kosciusko-Morizet, care tocmai îşi terminase mandatul de ministru al… transporturilor, a fost întrebată acelaşi lucru: a răspuns „4 euro”, deşi biletul costa atunci 1,70 euro. Politicienii de dreapta par, în Franţa cel puţin, mai vulnerabili la acest capitol, de unde impresia că nu se interesează de nevoile cotidiene ale cetăţeanului. Jean-François Copé, politician cu vechi state de serviciu, n-a ştiut preţul unui croissant, iar Christian Estrosi, astăzi primar la Nisa, nu a fost în stare să spună ce valoare are timbrul cu care expediezi o scrisoare simplă. Dar dreapta nu are câtuşi de puţin monopolul ignoranţei în ce priveşte cheltuielile zilnice: socialistul Lionel Jospin, fost prim-ministru, nu ştia nici el preţul tradiţionalei baghete franţuzeşti. Şi cu siguranţă că nici Dominique Strauss-Kahn, la un moment dat marea speranţă a socialiştilor francezi, nu ştia cât plătise Fondul Monetar Internaţional, al cărui director (încă) era, pentru camera de la hotelul Sofitel din New York, unde impetuosul personaj şi-a pus în gând să violeze o cameristă.
Fireşte, nu e plăcut să fii prins că nu ştii cât costă un bilet de tramvai, dar un om inteligent iese (cât de cât) din încurcătură cu o replică bine ţintită sau cu o vorbă de duh. Lipsa de inteligenţă (eufemistic spus) poate duce, dimpotrivă, la consecinţe catastrofale. Că premierul Florin Cîţu n-a ştiut cât costă o pâine e destul de grav într-o ţară ca a noastră, în care foarte multe familii abia izbutesc să-şi asigure coşul zilnic. Dar răspunsul lui Cîţu a fost aiuritor şi ne-a aruncat într-o stare de perplexitate: „Nu ştiu cât costă fiindcă eu nu mănânc pâine”. Premierul răspunsese alături de subiect şi atunci când a apărut povestea cu maşina condusă în Amrica în stare de ebrietate: în loc să furnizeze, bărbăteşte, nişte explicaţii, Cîţu a spus că se miră cum de s-a aflat asta tocmai acum şi nu în cei patru ani de guvernare pesedistă: mod de a introduce, insidios, teoria complotului. Situaţia s-a repetat cumva cu ministrul de finanţe Vâlceanu, care a fost întrebat cât este salariul minim, a dat un răspuns greşit, ziariştii i-au comunicat cifra reală la care ministrul a găsit de cuviinţă să nege evidenţa, spunând că e imposibil ca salariul minim să aibă acel cuantum. Asta te duce cu gândul la un celebru banc de pe vremuri, cu ardeleanul care vizitează o menajerie, se opreşte în faţa unei girafe, o contemplă îndelung, apoi exclamă: „Aşa ceva nu există!”. Noroc cu Florin Cîţu, care i-a sărit ministrului în ajutor şi a precizat că cifra pe care acesta o avansase reprezintă… pragul pe care îl va atinge în curând salariul minim. Iată că premierul are resurse nebănuite de umor - involuntar, dar tot umor se cheamă că e.
Premiul întâi cu cunună în materie de umor (negru) revine secretarului de stat de la Energie care, dorind să le vină în ajutor cetăţenilor dezorientaţi de toate aceste complicate schimbări în politica tarifelor, a tranşat chestiunea: „Cel mai ieftin megawatt de energie este cel neconsumat”. Ceea ce arată, din nou, că trăim în patria lui Urmuz şi a lui Eugen Ionesco.
Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |