anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Interviu suplimentul "Iaşul în afaceri"

„Cine investeşte într-o ţară în care guvernul dă voie la furat peste noapte?“

GALERIE
Marian Berdan 2Marian Berdan
  • Marian Berdan 2
  • Marian Berdan
- +

Interviul reprezintă o transcriere a emisiunii „Iaşul în afaceri“ de la Radio HIT din 13 februarie. Programul poate fi ascultat în fiecare săptămână, lunea, de la 16.35, pe 94.9 FM în Iaşi sau pe www.radiohit.ro. Înregistrările se regăsesc şi pe site-ul nostru, www.iasulinafaceri.ro, în secţiunea „Audio“.


Electra este un jucător interna­ţio­nal, sunteţi tot timpul plecat în străinătate, şi nu doar pe continentul european. Ce vă spun partenerii dumneavoastră de afaceri despre atmosfera socială şi politică din România?

Marian Berdan, preşedintele grupului de firme Electra: România reprezintă pentru ţările de pe mapamond o curiozitate în această perioadă şi este exprimată, în acelaşi timp, o simpatie pentru poporul român. Sigur că afacerile se fac după legi şi în primul rând după încrederea dintre parteneri. Din păcate, ceea ce s-a întâmplat acum la noi, şi nu mă refer la acţiunile de protest, ci la activitatea Guvernului care emite legi şi garantează stabilitatea unei ţări, poate să influenţeze foarte mult me­diul de afaceri.


Investiţiile nu se fac pe simpatie, nu?

Păi cine investeşte într-o ţară în care guvernul, peste noapte, dă vo­ie la furat? Sau, de ce nu, poate face naţionalizarea! Mediul de afaceri are nevoie de o stabilitate, de reguli stabilite o dată şi valabile pe o perioadă de cel puţin 5-10 ani. Nu putem ca la venirea unui alt partid la guvernare să fie luate de la un capăt legile şi schimbate după cum vrea acel partid! În afaceri avem nevoie de stabilitate în legislaţia economică, după care vine încrederea pe care ţara o transmite investitorilor sau clienţilor firmelor din România.


Cum aţi perceput dumneavoastră retorica împotriva multinaţionalelor?

Eu cred că aici asistăm la un joc al guvernanţilor prin care vor cumva să discrediteze firmele multinaţionale în speranţa că firmele româneşti vor prinde avânt. Numai că este foarte periculos acest joc, România nu îşi mai poate permite să „elimine din joc“ multinaţionalele, pentru că acestea deja reprezintă peste 55% din economia ţării. Firmele româneşti sunt mici şi destul de puţine. Noi am avut de învăţat şi foarte multe lucruri în ultimii ani de la firmele multinaţionale, mai ales management, mod de organizare, ele au reprezentat în special după 2000 un model pentru mediul de business. {i eu m-am interesat de multe ori ce fel de organizare au aceste companii, cum lucrează cu angajaţii. Recunosc, noi venim dintr-o perioadă în care, ca spirit autohton, am lucrat un pic altfel. Aş putea să spun chiar că sunt mai eficiente în a folosi forţa de muncă în timpul unui program decât ştim noi, vin cu un model de business şi cu proceduri gata făcute, cu norme la care angajatul român trebuie să facă faţă dacă vrea să rămână acolo. Pentru o firmă pur românească, lucrurile sunt, să spunem, un pic mai lejere.


Fostul ministru al Mediului de Afaceri, Florin Jianu, spunea în urma demisiei sale din Guvernul Grideanu că patronatele ar putea să joace un rol de arbitru, să fie un catalizator al dialogului în societatea ro­mâ­nească. Vi se pare fezabil?

Problema este că în România avem foarte multe asociaţii şi patronate, încât este extrem de dificil să se găsească un numitor comun în discuţii. Eu cred că această misiune ar putea fi preluată de către Camera de Comerţ şi Industrie a României, pentru că în toate ţările a­ceastă structură este cea mai puternică, ar trebui să fie şi la noi vocea cea mai autorizată. Când ai „n“ voci, apar suspiciunile privind interesele unora sau ale altora, nu mai ştii exact cu cine vorbeşti. Îmi amintesc, cu ani în urmă, erau 26 de asociaţii patronale şi fiecare „se gudura“ pe lângă guvern ca şeful acelei asociaţii să obţină nişte privilegii.


În acelaşi timp, asistăm la un fenomen: antreprenorii au început să devină voci respectate în socie­tate, inspiră prin exemplul lor.

Noi îi putem transmite societăţii multe idei, problema este că avem nevoie de legi şi măsuri eficiente şi să demonstrăm lumii întregi că suntem un partener de încredere. Gândiţi-vă că oamenii au fost în stradă săptămâni întregi şi abia dacă au fost luaţi în seamă. Credeţi că dacă noi suntem paşnici şi mergem şi punem întrebări vom fi luaţi în considerare? Eu mi-am pierdut încrederea în astfel de iniţiative!


Cum vă explicaţi, totuşi, că mediul economic a fost de această dată foarte activ, a luat poziţie imediat?

Pentru că am fost în faţa unei situaţii fără precedent, nicăieri nu se legiferează hoţia, nicăieri! Şi a­tunci firmele private şi angajaţii, cei care plătesc atâţia bani sub formă de taxe şi impozite statului, constată că apare o nouă categorie de oameni în România, cea care nu păţeşte nimic dacă „a făcut pierduţi“ 40 şi ceva de mii de euro o dată. Apoi, văd că cei care au furat până acum şi care au distrus bună parte din economia românescă devin liberi, fără ca statul român să recupereze ceva din prejudicii. Este o problemă de etică în primul rând!


Mai poate fi reclădită încrederea în guvernul acesta?

Încrederea foarte uşor se dărâmă şi foarte greu o clădeşti.  Cred că nu avem şanse de redresare cu un astfel de guvern care să continue în fruntea ţării. În opinia mea, guvernul se va schimba, nu poate să rămână acelaşi, deoarece este com­promis. Nu putem spune că doar un ministru a fost vinovat pentru OUG 13. PSD-ul are o resursă umană imensă, mult mai bună decât la alte partide, are de unde să facă un guvern sănătos care să ne reprezinte şi la nivel internaţional.


Bugetul de Stat a fost adoptat de Parlament şi promulgat de Pre­şe­dinte. Care este opinia dum­neavoastră în legătură cu această lege?

Un buget clădit în modul cel mai discreţionar posibil faţă de populaţia României! Actualii guvernanţi trebuie să ştie că toţi contribuim la acest buget şi toţi avem nevoi: în raport cu infrastructura, cu funcţionarea instituţiilor statului. Este inadmisibil ca acest buget să-l împarţi după bunul tău plac, fără să ţii cont şi de ceilalţi. Doar „cei care pupă inelul stăpânului“ vor avea mai mult? Sau ceilalţi care sunt demni şi plătesc mai departe să fie pedepsiţi? Eu aşa ceva nu am văzut până acum!


Guvernul mizează pe o creştere economică de peste 5%, iar prognoza de venituri este de 255 de mili­arde de lei în 2017, cu 16% mai mult decât execuţia din 2016. {i un deficit la limita sancţionării de Uniunea Europeană, de 2,96%. Cum vi se par aceste cifre?

Din fericire, România trece printr-o perioadă extrem de favorabilă. Situaţia geo-politică pune ţara noastră într-o situaţie bună şi este posibil ca PIB-ul să crească destul de mult în anul acesta. Firmele vest-europene se retrag încet-încet din Asia, din China. Şi atunci unde să meargă dacă nu în ţările cu economii emergente ale Europei, precum Bulgaria sau România? Depinde cum vom fructifica această şansă. Dacă vom continua cu măsuri precum Ordonanţa 13, desigur că nu vom avea o creştere în acord cu speranţele guvernului.


Dar poţi scădea taxe şi creşte salarii în acelaşi timp?

Creşterea salariilor nu este o ches­tiune care se poate stabili „din pix“. Toţi avem nevoie de creşterea aceasta, firmele private româneşti se luptă din greu cu multinaţionalele pe frontul nivelului salarizării şi ne pleacă oamenii pe care noi i-am instruit. Nu mă plâng acum de multinaţionale în sensul în care o fac unii politicienii. Dar, ţinând cont de faptul că 55% din economia României este susţinută în momentul de faţă de multinaţionale, acest lucru nu garantează creşterea salariilor, ele sunt prezente aici deoarece găsesc o oportunitate, un „debuşeu“.

Creşterea salariului minim pe economie era necesară, dar nu ştiu dacă se va mai putea suporta în acest an încă o astfel de creştere, deoarece toate sunt legate de câştigurile multinaţionalelor. Chiar dacă PIB-ul creşte, lumea să nu se aştepte la o creştere a veniturilor, deoarece 55% din acesta, cum vă spuneam, pleacă peste hotare. TVA-ul, spre exemplu, nu se încasează în cazul multinaţionalelor care fac importuri intracomunitare, ci în urma acestora nu rămân, de multe ori, decât taxele pe salarii. Profitul este bine dimensionat, pe la 2%, pe când la firmele româneşti este mai mare şi contribuim mai mult la bugetul ţării. Poate că guvernul ar putea, în locul unei retorici păguboase, să gândească un set de măsuri chibzuite, care să denote eleganţă în privinţa multinaţionalelor.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

O idee pentru Legea învăţământului superior

Ioan Alexandru TOFAN

O idee pentru Legea învăţământului superior

Ceea ce lipsea, acum 145 de ani, învăţământului superior românesc, era o veritabilă comunitate academică, o formă vie de interacţiune şi dezbatere între membrii breslei învăţătorilor. Cam asta lipseşte şi acum. Suntem prieteni între noi, ne sunăm şi ne vedem din când în când, mai organizăm conferinţe şi colocvii, scriem în aceleaşi reviste şi, rar, ne recenzăm cărţile. Tot din prietenie, mai degrabă. Dar instituţiile unde ne petrecem mare parte a zilei, Universităţile patriei, nu par a se hrăni, cum ar fi normal, din prieteniile noastre.

opinii

Nebuna de la Rhornfield Hall

Codrin Liviu CUȚITARU

Nebuna de la Rhornfield Hall

Meritul „intertextului” lui Jean Rhys este acela de a reconfigura un personaj schematic (în forma sa iniţială) şi de a-i conferi dimensiune psihologică. Fantoma lunatică „Bertha” devine, în acest roman postmodern, sensibila şi nevropata „Antoinette”, victima unui univers rigid şi extrem de neconcesiv cu inadaptaţii.

Criză majoră de încredere în politicienii români

Dan TAPALAGA

Criză majoră de încredere în politicienii români

Lipsa cronică de încredere în liderii politici şi în actualul sistem de partide nu anunţă nimic bun. În momente de criză economică majoră, în situaţia în care inflaţia va muşca şi mai tare din puterea de cumpărare, pe fondul stării generale de iritare amplificate de războiul din Ucraina, este nevoie doar de o scânteie şi butoiul cu pulbere riscă să sară în aer provocând explozii sociale în lanţ.

Călăreţul de aramă: Occidentul şi neliniştea rusă

Ioan STANOMIR

Călăreţul de aramă: Occidentul şi neliniştea rusă

Nici o altă întrebare nu este mai obsedantă în istoria intelectuală a Rusiei decât cea care priveşte propria ei identitate. De trei secole, din clipa în care Petru cel Mare a acordat Moscovei hlamida imperială, Rusia se află prinsă în acest dialog frenetic cu Occidentul. În această oglindă pe care i-o întinde civilizaţia pe care o imită, dar şi pe care o detestă, Rusia îşi poate contempla propriul chip.

pulspulspuls

Un scenariu în care MRU ar împuşca mai mulţi iepuri dintr-o lovitură

Un scenariu în care MRU ar împuşca mai mulţi iepuri dintr-o lovitură

Aşadar, numai ce s-a vorbit la Şcoala politică de vară de pe Bahlui despre şansele fostului premier MRU la candidatura pentru funcţia supremă în târg, că au şi apărut două căi divergente în parcursul său ipotetic. 

Caricatura zilei

Isărescu și calul

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.