Cînd am primit mesajul de mai jos de la un foarte vechi prieten, mai întîi am rîs de nu mă puteam opri. Mă întrebam și ce naiba l-a apucat să se ocupe de lucruri din astea cînd e încă în floarea vîrstei, oleacă mai mic decît mine. După aceea, mi-am dat seama că a vrut să facă un gest amabil, să-i scutească pe urmași de probleme cînd va veni momentul acela, iar eu sper că va veni foarte tîrziu. Voiam să public mesajul în week end, la rubrica de umor, dar mi-am dat seama că întîmplările trec dincolo de limitele umorului, oricît de negru, sînt de un absurd kafkaian… Public mesajul fără a opera nici cea mai mică intervenție. poate e cazul să tragem învățăminte – cum nu cred în vreo ameliorare posibilă a birocrației, mai bine să știm ce ne așteaptă înainte de ultima intrare pe poarta cimitirului…. În stilul ăsta, oamenii nu vor mai avea chef nici să moară oricît de sătui de viață ar fi!

M-am gîndit să-mi pregătesc mormîntul, ca să fie locul pregătit pentru cînd va veni vremea să trec strada.

Sunt moștenitorul unui fost „loc de veci”, cumpărat de bunicul meu în 1947, la moartea soacrei sale, moștenit de bunica, apoi de tata, pe urmă de mama, iar acum nouă ani, de mine, la moartea mamei. Mormîntul fusese între timp refăcut de tatăl meu, în anii 70.

Pentru a face lucrările de reabilitare a mormîntului, a trebuit să schimb statutul de moștenitor cu cel de „concesionar”, căci locul de veci, care era atribuit înainte pe 33 de ani, acum poate fi confiscat după doi ani dacă nu plătești taxa de întreținere (45 de lei pe an). 

După ce am scris o cerere și am plătit două taxe, una pentru verificarea juridică, cealaltă pentru intrarea în posesia documentului, a trecut peste o lună și am obținut „actul de concesiune”, în calitate de „concesionar”.

Actul poartă cinci semnături, în afară de a mea: CONCEDENT, MUNICIPIUL IAȘI, prin Societatea „SERVICII PUBLICE IAȘI” S.A., DIRECTOR GENERAL Ing. LAURENȚIU IVAN; OFICIUL JURIDIC, Cons. jr. VANDA CAZACU; ȘEF SERVICIU ADMINISTRARE CIMITIRE, MARIAN SPIRIDON; ADMINISTRATOR TOFAN G. Sub fiecare dintre aceste patru semnături stă scris „Îmi asum responsabilitatea corectitudinii și legalității în solidar cu întocmitorul înscrisului”. 

Acestor patru semnături, de la baza documentului, li se adaugă a cincea, în dreapta sus: „SE APROBĂ / PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI / MIHAI CHIRICA”, întărită prin ștampila instituției.

Am lăsat să treacă iarna și am luat contact cu o firmă specializată în asemenea lucrări, de la care am aflat că trebuie să obțin mai întîi o autorizație din partea administrației cimitirului. Am trecut pe la poarta Eternității, unde este instalată administrația, am făcut coadă, Covid oblige. Clădire mică, hol strîmt, doar un petiționar poate intra pe rînd. Obțin cu greu un formular, după ce sunt „verificat”: nume, adresă, parcelă… N-aveam actul de concesiune la mine.

Înțeleg mai bine reticența în eliberarea formularului: costă 2,50 lei. Pe bonul de casă văd că am fost taxat cu două formulare, deși nu luasem decît unul, dar nu mă pun pentru doi lei și cincizeci de bani. 

Revin în ziua următoare cu cererea completată și cu copii după actul de identitate și după cel de concesiune. Mi se spune că trebuie să indic pe cerere ce anume lucrări intenționez să fac, pentru că în funcție de asta voi fi taxat. Nu știu, n-am discutat cu constructorul, dar accept să plătesc pentru două „cripte”, 35 de lei bucata, la care se adaugă „autorizația execuție lucrări”, 45 de lei, plus „tarif întreținere cimitir”, pentru anul trecut, tot 45 de lei. Total, pe Bonul fiscal, 165 lei, o nimica toată.  Mi se atrage atenția că voi mai avea cîte ceva de plătit cînd voi obține autorizația, peste trei săptămîni, probabil tot cu vreo patru sau cinci semnături. De exemplu, 40 lei exhumarea.

Nu înțeleg de ce și pentru ce acești bani, aceste taxe, de vreme ce nu administrația va face lucrările. Nu știu dacă și firmele de pompe funebre și construcții sunt taxate. În orice caz,  comercializarea morții a luat avînt.