anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

„Copilul meu trebuie să stea ca fraierul? L-am sfătuit să lovească”

GALERIE
copil
  • copil
- +

Atât pe grupurile de socializare cât şi în cabinet, am constatat o atitudine războinică a părinţilor atunci când siguranţa propriului copil este în pericol. Şi pe bună dreptate! Ne dorim să nu vină acasă plin de vânătăi, lovit sau cum se întâmplă în cazuri mai grave, chiar şi cu capul spart. Însă ceea ce părinţii nu realizează este că dacă un copil ce a acţionat violent, primeşte un răspuns agresiv, atunci frica îl va face să se oprească, însă doar pe moment, urmând ca într-o situaţie similară, el să acţioneze din nou într-o manieră vindicativă tocmai pentru a se descărca şi a simţi satisfacţia faptului că este mai puternic decât adversarul. Există şi categoria celor care dacă primesc violenţă, continuă în aceeaşi notă, conflictul putând degenera, iar stingerea sa devenind una aproape imposibilă fără forţă fizică şi fără victime colaterale.

Copilul care acţionează primul în manieră distructivă, este cel care a învăţat că aceasta este arma cea mai sigură într-o luptă pe care nu ştie cum să o câştige altfel. Provine dintr-un mediu violent, dintr-o familie unde cel mai probabil acesta este modelul preluat de la adult. Dacă noi, ca părinţi, ne învăţăm copilul să ”nu stea ca fraierul şi să lovească la rândul lui”, nu facem altceva decât să le întărim convingerea copiilor deja violenţi, că acesta este normalul. Cercul supremaţiei nu se va întrerupe niciodată dacă noi nu acţionăm opusul faţă de cum se aşteaptă cel ce a iniţiat agresiunea. Va fi surprins şi nu va şti cum să procedeze, astfel încât este extrem de probabil să înceteze şi să fie dispus să discute data viitoare când se va ajunge într-un context asemănător.

 Iată ce vă sfătuiesc eu! Câţiva paşi simpli prin care copilul dvs care a fost agresat, poate să iasă dintr-o înfruntare în mod elegant:

”STOP! Nu sunt de acord să mă loveşti!” – prinzându-l de mâna care a fost ridicată asupra lui sau întinzând propria mână în faţa agresorului, creând o barieră între ei. ”Vrei să vorbim despre ceea ce te supără şi să găsim o soluţie?” – în funcţie de răspunsul primit, copilul va putea să asculte răspunsul şi să rezolve împreună problema sau să se îndepărteze cât mai repede şi să ceară ajutorul unui adult. Deşi este de preferat să nu se intervină între cei mici pentru a-i lăsa să îşi dezvolte ei singuri strategiile potrivite, să nu uităm totuşi de bullying-ul tot mai des întâlnit. Copilul trebuie încurajat să povestească şi părinţilor ori de câte ori a fost implicat într-un astfel de conflict, pe baza căruia veţi discuta, punându-se accent pe următoarele aspecte – emoţia resimţită de la momentul în care a fost agresat, emoţia trăită atunci când a reuşit să se impună şi să bareze agresorul, modalitatea aleasă de gestionare a conflictului în continuare, dar şi cum s-a simţit la final după încheierea întregului ”război.” Cel mic trebuie apreciat pentru curaj şi atitudinea asertivă abordată. Dacă a rămas speriat, furios, ajutaţi-l prin poveşti terapeutice, jocuri de rol sau exemple personale de stări similar experimentate de el pe care le-aţi depăşit şi cum anume, pentru a-şi reveni şi a face faţă unor noi provocări. Şi cel mai important! Nu îi influneţaţi în sensul de a le spune să se ferească de copilul care le-a făcut rău. Replica potrivită este următoarea – ”Dacă simţi că eşti în pericol lângă acel copil, îl poţi evita pe viitor! Este alegerea ta.” Discutaţi cu el despre scenariul din viitor în care fie se va înţelege bine cu acel copil, fie vor avea din nou conflicte şi lăsaţi-l să găsească el strategiile de acţiune pentru a fi pregătit în caz că îşi asumă o reapropiere. Astfel nu va fi dezamăgit de ce se va întâmpla dacă va fi pregătit de acasă şi va avea un as în mânecă.

Ceea ce am expus mai sus pare, pentru mulţi părinţi, ineficient crezţnd că asta nu va funcţiona şi că e mai sigur ”să dai şi să fugi”. Însă gândiţi-vă că este consumatoare de energie orice reacţie a copilului, iar costurile emoţionale sunt fără doar şi poate existente. Dar din toate variantele care vă vin în minte, vă recomand să o alegeţi pe cea cu implicaţiile cel mai puţin dureroase, ca şi consecinţe. Am întâlnit mame care mi-au spus disperate că au ajuns până la a discuta cu părinţii elevilor în cauză şi au ajuns ei înşişi la un război. Dragii mei, copiii nu sunt ranchiunoşi şi dacă astăzi se ceartă, este foarte probabil ca mâine să-I vedeţi jucându-se foarte frumos împreună. Mult curaj puilor şi multă înţelepciune vouă, părinţilor! (Monica DOBREA)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moscova taie punţile

Lucian DÎRDALA

Moscova taie punţile

Câtă vreme nu este decisiv învinsă pe câmpul de luptă, iar acest scenariu este greu de imaginat într-un război purtat doar cu Ucraina (fie ea şi înarmată de Occident), Rusia nu va negocia asupra „teritoriului naţional”. Ideea că angrenarea Rusiei într-un război de uzură, lipsit de victorii şi generator de costuri umane şi materiale, ar conduce la înmuierea Kremlinului în materie de teritorii era problematică dintru început - acum, ea nici nu mai poate fi luată în calcul.

opinii

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Codrin Liviu CUȚITARU

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Emil Brumaru era, în subsidiar, aidoma tuturor scriitorilor adevăraţi, fiinţa cea mai delicată cu putinţă - aproape fragilă, aş îndrăzni să observ - care-şi disimula, în identitatea (construită) de rebel al culturii, propriile temeri şi inhibiţii în faţa „infernului” din celălalt.

Viitorul memoriei

Bogdan ILIESCU

Viitorul memoriei

„Nothing is ever really lost to us as long as we remember it.” (Nimic nu e complet pierdut câtă vreme ni-l putem aminti.) L.M. Montgomery

Bogdan Bârleanu - poftire la un ospăţ al spiritului şi inefabilului

Grigore ILISEI

Bogdan Bârleanu - poftire la un ospăţ al spiritului şi inefabilului

Bogdan Bârleanu trăieşte timpul deplin al slujirii artei. Sigur, nu-i ceva nou în existenţa sa de artist. Rostirea în limbajul plasticii a fost şi este, în chipul cel mai firesc, raţiunea sa de a fi. Dar acum, mai mult poate decât oricând, viaţa lui Bogdan Bârleanu curge în albia picturii. 

pulspulspuls

Povestea pe scurt a doi imobiliari din Iaşi: unul are o jenă financiară, iar celălalt tocmai a luat o chelfăneală pe cinste

Povestea pe scurt a doi imobiliari din Iaşi: unul are o jenă financiară, iar celălalt tocmai a luat o chelfăneală pe cinste

Spun surse din târg, care stau cu urechea lipită de caldarâmuri rezidenţiale şi ascultă cu atenţie vuietul pieţei imobiliare, că este jale mare printre developerii din târg şi că unii dintre ei sunt pe marginea prăpastiei în timp ce alţii sunt pe tobogan la vale chiuind ca Pintea haiducul care se aruncă de pe stânci. 

Caricatura zilei

Zbor anulat

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.