Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

„Domnule în geacă verde, chemați, vă rog, o ambulanță!” Votul românilor şi cartofii lui Ceauşescu: analiza unui psiholog ieşean

GALERIE
ceausescu-agricultura
  • ceausescu-agricultura
- +

Mulțimea, așa cum spune la carte, este o „colecție” aleatorie sau aproape aleatorie de oameni uniți într-un spațiu dat de un interes temporar și trecător. Sau o simplă multitudine de oameni lipsiți de conexiune organică și unitate - un întreg haotic, de regulă, lipsit de orice organizare internă clară, uneori chiar această organizare este vagă și haotică. Din punct de vedere al psihologiei, mulțimea se distinge printr-o slăbire accentuată a controlului comportamentului său.

Înainte de 89, pe 15 septembrie, școala ne aștepta nu cu flori în bănci, ci pe câmp, la cules de struguri, mere, roșii sau cartofi, debutând astfel cu ceea ce în comunism a fost, ani la rând, cunoscut drept „practica agricolă”. Zilnic, timp de cel puţin două săptămâni, elevii erau încărcați în autobuze sau în remorci și transportați pe câmp sau în livezi, unde trebuiau să-și facă norma impusă de partid. În primul an de liceu, am fost repartizați, respectiv clasele IX-XII, la sortarea cartofilor, lângă București.

„Ăștia mari, frumoși aicișa, «nucile» și aia stricați coloșa”, ne-a spus un individ la costum, care a venit să ne instruiască. Cartofii urmau să fie descărcați de câțiva soldați din două remorci pe o bandă mobilă, noi, unii pe o parte, alții pe cealaltă a benzii, făceam selecția: sacii erau pregătiți. Banda a pornit, cartofii au venit buluc, iar noi am trecut în ritm alert să executăm sarcina trasată. În primele 10 de minute a mers treaba, cartofii și-au găsit locul dinainte stabilit de activistul de partid, aia buni aicișa, nucile coloșa. Apoi un coleg, cam plictisit din fire, a aruncat o vorbă plină de duh spre noi: „Ce vă omorâți atâta? Dacă scapă la noi ceva, o să-i sorteze cei din capăt, nu vedeți că mai sunt încă 350 după noi? Ăia ce fac?” Chiar așa! Ce atâta agitație, eram mulți, 25 de clase, și cu siguranță, ne spuneam, nu va scăpa nici o „nucă” în sacii pentru export.

Nu știu cât de entuziasmați au fost nemții sau italienii primind tura aceea de saci, dar cred că românii au apreciat mult înțeleapta decizie a colegului nostru: cartofii buni, mari și frumoși au fost puși la grămadă cu „nucile”, după cum aveam să înțelegem mai târziu: „noi n-am sortat nimic,i-am pus la grămadă”, ne-au spus colegii din linia a doua, „eram convinși că ați făcut-o voi!”

În următorul an, practica s-a desfășurat primăvara, la serele din Dobroești, Ilfov, unde urma să plivim roșiile. Un alt individ, tot la costum, ne-a ținut într-un câmp în care ne scufundam până la glezne în noroi, o lecție de biologie, „Asta-i buruiană, asta-i roșie, să nu care cumva să le confundați!”, apoi ne-a împărțit în două grupe: astfel încât până seara să dăm în primire obiectivul propus. Grupul nostru, vreo 150 de suflete cu totul, destul de norocos: aveam câțiva colegi care veneau de undeva de prin jurul Bucureștilorși erau familiarizați cu plantele și încă vreo câțiva din a XII-a care se pregăteau pentru Agronomie, știind că aveam în echipă „specialiști”, am răsuflat ușurați. „Voi mai în spate, noi în primele linii, luăm grosul”, a venit cu ideea același coleg plictisit. După o săptămână ușa clasei s-a izbit de perete: „Care, mă, ați fost la roșii la Dobroești?”, a zis directoarea, o individă mică de statură, cu coc, și o figură teribil de acră. „Noi!”, am răspuns cu jumătate de gură. „Să le scazi imbecililor ăstora nota la purtare! La toți, în grup!”, s-a răstit la dirigintă. „Ăștia au scos toate roșiile, au făcut prăpăd acolo, au lăsat buruienile!”

Mulțimea, așa cum spune la carte, este o „colecție” aleatorie sau aproape aleatorie de oameni uniți într-un spațiu dat de un interes temporar și trecător. Sau o simplă multitudine de oameni lipsiți de conexiune organică și unitate - un întreg haotic, de regulă, lipsit de orice organizare internă clară, uneori chiar această organizare este vagă și haotică. Din punct de vedere al psihologiei, mulțimea se distinge printr-o slăbire accentuată a controlului comportamentului său. Ca urmare, expresia emoțional-volitivă a pasiunilor, interesele vagi și instabile ale oamenilor se manifestă în principal în mulțime. E suficient să ai un coleg plictisit într-o echipă care să interacționeze cu alt coleg la fel de plictisit, slăbiciunile celorlalți vor determina adaptarea lor rapidă la inacțiunile celor doi.

Legat de cele spuse anterior, ca și de cele două amintiri din perioada practicii agricole, atunci când lucrează în grup, oamenii depun mai puțin efort, bazându-se pe colegi, în timp ce toți membrii grupului cred că dau tot ce au mai bun. Este posibil cel puțin în fiecare minut să convingi echipa de importanța muncii în echipă, dar, cu toate acestea, cu cât grupul este mai mare, cu atât fiecare membru tinde să manifeste mai multă pasivitate. Tehnologiile sociale nu au permis încă să depășească efectul Ringelmann, el se manifestă oriunde se află un grup numeros.

Omul este un animal social, ni s-a spus la școală. Niciun individ nu este capabil să trăiască în mod normal în singurătate deplină. Are nevoie de evaluarea cuiva - aprobare sau chiar condamnare, doar reacția cuiva la acțiunile și realizările sale. Prin urmare, componenta determinantă a statutului unei persoane a fost întotdeauna „noi” - o familie, o echipă, o comunitate, gașca din fața blocului sau altceva cu care această persoană a fost asociată. Și fiecare persoană este forțată, în cele mai multe cazuri, să îndeplinească așteptările acestui „noi” într-o măsură mai mare decât să-și îndeplinească propriile planuri. Deci, orice persoană în anumite momente ale activității sale profesionale se supune pasiv deciziilor superiorilor, colegilor săi, adică din momentul în care o persoană se alătură unui grup, este absorbită de masă, devine deja, într-o oarecare măsură, o unitate controlată. Ea își păstrează propria individualitate, este capabilă de reflecție, dar este deja supusă unor forme extreme de violență sau panică, entuziasm, veselie sau cruzime prin apartenența sa la colectiv. Ea trebuie, de multe ori, în iureșul mulțimii, să comită acțiuni care sunt contrare intereselor sale, condamnate de propria conștiință. Și de foarte multe ori, privind înapoi la acțiunile sale, o persoană nu se recunoaște, întrebându-se ce l-a făcut să facă, de pildă, un jaf, să vandalizeze magazine, să refuze să mai muncească etc.

Schimbarea aceasta a responsabilității contribuie la o performanță slabă. De exemplu, unei persoane cu probleme cardiace i se face rău pe stradă și cere ajutor. Dacă apelează la trecători în general, fără a preciza o singură persoană, șansele ca cineva să-i acorde ajutor sunt minime. Fiecare va spera că celălalt se va opri din drum, în timp ce el însuși va trece pasiv pe lângă suferind, grăbindu-se să ajungă la serviciu sau la piață. „Nu e treaba mea să mă bag, s-o găsi cineva mai milos care să-l ajute.” Dar dacă victima strigă: „Domnule în geacă verde, chemați, vă rog, o ambulanță!”, atunci este probabil ca persoana în geacă verde să se oprească și să ajute bolnavul aflat în criză. Din această perspectivă putem înțelege mai bine de ce atunci când cineva este abuzat fizic pe stradă martorii nu intervin și rămân doar observatori pasivi pe margine. Pentru că se bazează pe faptul că va interveni un altul, nicidecum ei.

Tot astfel se întâmplă și la locul de muncă. Ringelmann a dovedit că atunci când oamenii sunt uniți într-un grup, cantitatea de efort pe care încep să-l depună pentru a atinge un obiectiv comun al grupului este redusă, chiar dacă au toate abilitățile, experiența și cunoștințele necesare pentru aceasta, astfel că se instalează ceea ce numim lene socială - oamenii obțin rezultate mai proaste atunci când lucrează împreună cu alții decât atunci când lucrează singuri. Dacă un muncitor poate ridica singur 50 de kilograme, nu înseamnă că doi vor ridica 100, ci din contră, se pare că nu vor depăși mai mult de 60. În linii mari, cu cât suntem mai puțini în vederea executării unei sarcini de muncă, cu atât rezultatul pe care îl vom obține este mai bun.

Efectul Ringelmann este simplu și ușor de înțeles, dar contrazice cu desăvârșire învățăturile și ideile moderne ale diverselor traininguri de business care afirmă că munca în echipă are un rezultat eficient. Dar, după cum vedem, studiile demonstrează altceva. În același registru se înscrie și afirmația lui Le Bon - atunci când oamenii acționează în mulțime, se produc scăderi generale ale nivelului intelectual, ducând la o regresie semnificativă, să zicem, ajungând la nivelul intelectului unui copil de 5 ani. Tocmai acest efect înlătură responsabilitatea membrilor unui astfel de grup, permițându-le să ia decizii inadecvate. Și ce decizii de management adecvate pot fi luate la vârsta de 5 ani? În același timp, scăderea nivelului intelectual în mulțime este absolut fără legătură cu nivelul de educație și cultură, la grămadă, oamenii sunt, pur și simplu, la același nivel. De aici și ușurința manipulării masei, prin diverse metode și fără prea mare efort. Întrebat fiind, la o întâlnire privată, un lider din Iași, care organiza mitinguri în piețe publice prin anii nouăzeci, cum reușește să controleze mulțimea, acesta a dat un răspuns aparent șocant: „Când sunt în fața mulțimii simt în mine o forță de manifestare puternică. Atunci când țin un discurs, simt că orice i-aș spune, mulțimea m-ar urma, ca un copil. Căci în fața mea, mulțimea se transformă într-un copil înfășurat în scutece, care așteaptă cu nerăbdare să-i schimb cârpele...”

Să revenim, însă, la subiect. Factorii determinanți ai efectului Ringelmann sunt mulți. În primul rând avem ceea ce numim free-riding, un fenomen prin care diferiți membri ai grupului încep să creadă că aportul lor nu este fundamental, că sarcina lor poate fi distribuită cu ușurință altora. Un exemplu ar fi neparticiparea la vot, justificată cu scuza „oricum, chiar și cu votul meu, nimic nu se schimbă în țara asta, să meargă cine vrea la vot”. Pe de altă parte, avem lipsa de identificare și implicare. Dacă indivizii primesc puțină recunoaștere în grup, ei își vor pierde cu ușurință motivația și pot încerca să evite munca, conștienți de dificultatea de a ține evidența contribuției lor efective la grup. Apoi sunt sarcinile „dezarticulate”, în care performanța grupului este legată de productivitatea celui mai competent membru. Un exemplu ar putea fi rezolvarea de către întreaga clasă a unei probleme la ora de matematică. În aceste cazuri, elevul mai puțin competent tinde să evite să facă un efort sau să participe, deoarece consideră că alții sunt mai bine pregătiți pentru a îndeplini sarcina.

Întotdeauna cauzele care produc acest efect ascund și soluțiile care îl pot estompa - aprecierea muncii celuilalt, conștiința de grup, conștiința de sine. Una dintre soluții este și aceea a competiției sau a folosirii recompenselor și pedepselor pentru creșterea implicării, obiective clare pentru fiecare membru în parte, astfel încât să faciliteze monitorizarea rezultatelor și, mai presus de toate, să fie obiective realiste, deoarece pentru o sarcină ușoară utilizarea unui grup numeros este inutilă.

Ringelmann a avut dreptate: pentru două remorci cu cartofi nu era necesar să mobilizezi 25 de clase de elevi. Dacă partidul comunist ar fi avut mai multă minte decât zel, ar fi luat în calcul și spusele lui. Dar partidul avea, din păcate, doar o singură minte „luminată”, care suplinea totul, chiar și psihologia.

Cristina Danilov este psiholog

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri