„Este anormal să avem primitori perfect compatibili la Iaşi şi să nu lăsăm rinichii aici“
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

sambata, 16.01.2021

Interviu cu şeful Centrului de Transplant Renal

„Este anormal să avem primitori perfect compatibili la Iaşi şi să nu lăsăm rinichii aici“

GALERIE
adrian covic
  • adrian covic
- +

Arată prof.univ.dr. Adrian Covic într-un interviu acordat, în exclusivitate, „Ziarului de Iaşi“. Pe 10 noiembrie s-au împlinit 17 ani de la primul transplant de rinichi la Iaşi.

Zilele acestea, la Spitalul „Dr. C.I. Parhon“ s-au împlinit 17 ani de când a fost făcut primul transplant de rinichi la Iaşi, în cadrul Centrului de Transplant Renal. Pe 10 noiembrie 2000 nu a fost o singură persoană care a primit o şansă la o viaţă nouă, ci au fost realizate mai multe intervenţii. Două transplanturi în prima zi şi trei în a doua zi, primul dintre ele fiind unul de la mamă la fiică. În primii şase ani au fost efectuate doar intervenţii de transplant de la donator viu, abia din 2006 fiind realizate şi cele de la donatori aflaţi în moarte cerebrală.

Intervenţia cu numărul 200 a fost efectuată săptămâna trecută, fiind totodată şi o premieră, un băieţel de cinci ani primind un rinichi de la un alt copil, aflat în moarte cerebrală în urma unui accident rutier.

La 17 ani distanţă, prof.univ.dr. Adrian Covic precizează că centrul din Iaşi are o rată de supravieţuire de 99,7%, rezultate superioare multor centre din Europa.

- Zilele acestea, se împlinesc 17 ani de când a fost făcut primul transplant de rinichi la Iaşi, la acel moment fiind o realizare importantă pentru spital. Cum vedeţi acum acest lucru după 200 de intervenţii efectuate?

- Aş asemui programul acesta de transplant renal din Iaşi cu furnica care trudeşte mereu şi construieşte, cară şi mai mult decât poate duce, prin contrast cu alte situaţii din medicina românească, în care greierele este prezent. El este un cântăreţ deosebit, lumea apreciază cântecul lui, şi nu muşuroiul de furnici, dar furnica îşi vede mai departe de drum. Această aniversare e o perioadă de reflecţie care arată de departe că nefrologia în Ro­mânia este cea mai mare poveste de succes a medicinei româneşti, şi transplantul în mod deosebit, lucru valabil şi la Iaşi. Transplantul renal la Iaşi a pornit cu foarte multe adversităţi, în condiţiile în care nu a fost ca în alte părţi, întâi o finanţare dedicată ani de zile. A pornit prin forţe proprii, doar la primele transplanturi a venit „naşul“ nostru, un eminent ieşean şi chirurg, profesorul Ionel Sinescu, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti, fiind prezent la primele patru transplanturi, apoi ne-a lăsat pur şi simplu să înotăm singuri mai departe. A venit două zile, în prima zi a intrat în sală cu colegii noştri, a doua zi le-a spus să înceapă ei şi el vine mai târziu. Au tot aşteptat, au des­chis abdomenul şi erau în situaţia în care nici nu se puteau întoarce, nici profesorul nu era venit. Astfel că au continuat. Când în­chideau pacientul, a venit profesorul Sinescu şi le-a spus că a făcut intenţionat, pentru că era sigur că va fi foarte bine, iar dacă venea, nu aveau curajul să ducă totul până la bun sfârşit. Sunt 200 de transplanturi efectuate de către echipele noastre, dar în totalitate avem în observaţie aproximativ 500 de cazuri. S-a pornit la început cu o echipă formată din profesorul Grigore Tinică şi profesorul Costică Novac, pentru că noi am vrut să avem un chirurg vascular şi unul urolog, combinaţie care a realizat primele 65 de transplanturi. Apoi am avut propriul chirurg vascular dr. Corneliu Moroşanu. O particularitate a centrului nostru a fost că noi nu am mers pe o singură persoană, am vrut să intre inclusiv rezidenţi, de-a lungul timpului au intrat şi mulţi juniori. Am vrut să îi formăm, consi­derând că acest program este şi unul edu­caţional. Apoi, echipa are o apropiere centrată pe pacient, cum puţine sunt în România, a avut grijă inclusiv ca patru-cinci din fetele transplantate să poată să aibă un copil şi suntem mândri că i-am şi năşit.

„Erau oameni în Iaşi care spuneau că va fi un eşec, o catastrofă, vor muri oameni“

- Cât de greu a fost să se ajungă la momentul în care să se facă transplant de rinichi şi la Iaşi? 

- La momentul respectiv, erau doar două programe de transplant în România, rodul unor personalităţi remarcabile profesional, prof. Mihai Lucan la Cluj şi prof. Ionel Sinescu de la Bucureşti, în aceste centre se făceau transplanturi pentru câte o jumătate din ţară, moment în care noi am decis că e momentul să se facă transplant şi la Iaşi. Aveam pregătirea suficient de corectă din străinătate, lucrasem efectiv pe transplant, nu eram neliniştiţi din punct de vedere a ce puteam să facem, ci din prisma faptului că lumea e neîncrezătoare la început. Ceea ce a rămas şi acum, pentru că de exemplu ca să te acrediteze Agenţia Naţională de Trans­plant, trebuie să faci mai multe intervenţii până să fii acreditat, ceea ce este o aberaţie, cum poţi să faci un număr de intervenţii dacă nu eşti acreditat? Soluţia ar fi ca echipele să se rotească, lumea să se mişte dintr-un oraş în altul şi să nu porneşti totul de la zero. Dar la momentul respectiv aşa era. Şi atunci erau oameni în Iaşi care spuneau că va fi un eşec, o catastrofă, vor muri oameni. La momentul respectiv m-am dus la rectorul UMF de atunci, la cel mai reprezentativ chirurg, prof. Carol Stanciu şi profesorul Cristian Dragomir şi le-am spus că îmi asum răspunderea din acest punct de vedere. Am găsit entuziasm la alte persoane şi ne-am adunat cu toţii şi am pornit şi norocul a fost că lucrurile au mers bine de la început, s-au făcut patru-cinci intervenţii pe an, ca apoi să se ajungă la 20-30 pe an.

„Aştepţi cu emoţie de fiecare dată când vine la control, e ca şi cum ai deschide lozul de fiecare dată“

- Care este cazul care v-a impresionat cel mai mult în aceşti 17 ani?

- Fiecare caz transplantat reprezintă o altă emoţie, chiar mă gândeam la un moment dat dacă nu trebuia să ne obişnuim până acum. Tremuri până îţi vin primii candidaţi care vrei să fie în regulă, apoi ai o emoţie când aştepţi să vezi dacă e compatibil din toate punctele de vedere, aştepţi momentul operaţiei, aştepţi să vezi primele picături de urină, apoi rezultatele de a doua zi, să nu apară complicaţii în timpul spita­lizării. Avem întâmplări diverse, de la faptul că cineva a închiriat un cal ca să ajungă de la Botoşani la Iaşi în timp util sau că am vorbit la vamă ca să ajungă în timp util candidatul pentru că venea de la Chişinău. Apoi aştepţi cu emoţie de fiecare dată când vine la control, e ca şi cum ai deschide lozul de fiecare dată.

- Primul trimestru din acest an a fost catalogat slab comparativ cu ultimii ani în ceea ce priveşte vieţile salvate prin intermediul transplantului, deşi au fost în­fiinţate noi centre de transplant, bugetul a fost mai mare, tehnologia a evoluat, iar medicii sunt mai bine pregătiţi. De exemplu, în 2016, la nivel naţional au fost 265 de transplanturi de rinichi, anul acesta, numărul a fost sub jumătate. Care este cauza?

- Din cauza „griului“ din societate, din cauza intervenţiei politicului în medicină. În loc să fie rezolvate probleme cu adevărat importante, au fost hiperbolizate situaţiile, au devenit publice, nici nu s-au rezolvat, iar de aici o întreagă campanie negativă. E interesant că acum câţiva ani când a fost făcută o campanie pozitivă, au fost multe transplanturi, când a fost o campanie negativă, efectul a fost invers. În al doilea rând, trebuie să o spunem sincer, medicii din transplant nu sunt plătiţi, şi e incredibil ca o activitate remarcabilă să o faci pro-bono timp de 17 ani cum e la noi, sau de o viaţă cum e cazul profesorului Sinescu. Nu e normal. E ca un fel de gardă permanentă, nu contează când, de Crăciun sau Paşti venim aici dacă e cazul. Care sunt alţii care fac asta?

„Eu sunt unul dintre adepţii legii conform căreia ar trebui să fie donare implicită“

- Dumneavoastră sunteţi donator?

- Da, 100%. Eu sunt unul dintre adepţii clari ai legii conform căreia ar trebui să fie donare implicită. Legea din România, tot din cauza suspiciunilor, e cea mai restrictivă din Europa, în ţările în care există încredere în oameni, este asumat. Acolo nimeni nu cre­de că ţi se vor fura organele, că vor fi abuzuri. 

- Numărul mai mic de donatori s-a reflectat şi la nivelul Centrului de Trans­plant din Iaşi, de exemplu anul acesta, au fost mai multe transplanturi de la donatori vii, de la rude, decât de la donatori aflaţi în moarte cerebrală. Care ar fi motivul?

- A fost o şansă, noi de fiecare dată când avem pacienţi tineri, întrebăm din start dacă au potenţiali donatori, ceea ce e şi de prefe­rat. Asta pentru că supravieţuirea de la donator viu este superioară celei de la donator cadaveric, cel de la persoană în moarte cerebrală este un rinichi parţial mort, aproape resuscitat. Asta fiindcă el este recoltat în condiţii dificile, apoi nu mai este hrănit, irigat, de un organism viu şi este pus la gheaţă. Apoi, când îl scoţi şi începi să îl pregăteşti, să faci legăturile între artere, vene, uretere, sunt lucruri care durează, de la 20-30 de minute şi până la 40 de minute, e o suferinţă pe care nu o putem controla.

„Ar trebui organizată o reţea naţională mai coerentă“

- Se observă că, la nivel naţional, Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca are cele mai multe transplanturi efectuate, chiar mai multe decât Institutul Clinic Fundeni. Ce îi lipseşte Iaşului să crească din acest punct de vedere?

- Nu ştiu dacă ne dorim, că nu e o competiţie, cred că de fapt ar trebui organizată o reţea naţională mai coerentă. Adică să se facă recoltare de organe din fiecare spital judeţean, sunt spitale judeţene care nu au oferit niciodată organe, lucru care nu se întâmplă în alte ţări. Apoi să funcţioneze mai bine această reţea naţională, să fie o listă de aşteptare naţională coerentă, în momentul de faţă există o listă, dar nu este una integrată perfect. În final, realitatea este că la Cluj sunt multe centre de recoltare în jur, cum ar fi Oradea, Baia Mare, Bistriţa, Timişoara, toate se duc spre Cluj, au astfel şi oferta şi experienţa mai mare. Lucru va­labil şi în străinătate, de exemplu m-am pregătit la Manchester, unde făceau 2-3 transplanturi pe zi, apoi Amiens în Franţa, făceau câte facem şi noi, adică 20-30 pe an.

- Cum s-ar putea schimba această regulă de a trimite un rinichi la Bucureşti de fiecare dată când se prelevează, mai ales având în vedere că sunt atâtea persoane care au nevoie şi aici?

- E firesc ca un organ să rămână la Iaşi şi unul în altă parte, aşa se întâmplă şi în alte locuri, însă ar trebui să fie o listă perfect integrată. Pleacă la Bucureşti pentru că avem legături cu ei, transportul e mai uşor, îl trimiţi cu avionul, ajunge într-o oră, la Cluj cum îl trimiţi? O ambulanţă până la Cluj face şapte-opt ore, adică organul ar fi stat la gheaţă în tot acest timp. Ce este anormal, şi s-a întâmplat de câteva ori, este ca, dacă avem doi primitori perfect compatibili în Iaşi, rinichii să nu fie lăsaţi aici. Şi noi am spus lucrul acesta, că am putea să facem două transplanturi dacă există primitori compatibili. Asta nu e acceptabil, nu ştim de ce se întâmplă. Noi am sesizat lucrul acesta, cum am mai sesizat şi că Iaşul are fonduri mai puţine la transplant decât alţii, Iaşul deşi a făcut această activitate, nu are reprezentare în comisia ştiinţifică la ANT. Iaşul are o reprezentare slabă cam la orice în ţară. Au fost mai multe astfel de situaţii, doi primitori perfect compatibili, însă doar un rinichi a rămas aici.

Interviu realizat de Mădălina OLARIU

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Primăvara din ianuarie

Nicolae GRECU

Primăvara din ianuarie

Pericolul de îngheţare şi pericolul de carantină pun în primejdie desfăşurarea Ligii I conform graficului.

Filmuletul zilei

opinii

Un corifeu al „gândirii politice corecte” - Noam Chomsky (I)

Eugen MUNTEANU

Un corifeu al „gândirii politice corecte” - Noam Chomsky (I)

Unul dintre cei mai proeminenţi promotori ai „corectitudinii politice”, ideologie larg răspândită în mediile academice şi în mass media occidentale, este lingvistul american Noam Chomsky. O parte din ideile sale politice sunt analizate în articolul de faţă.

Dar cine „le are cu Biserica”?

pr. Constantin STURZU

Dar cine „le are cu Biserica”?

Acum o lună, mai exact pe 16 decembrie, au fost publicate rezultatele unui sondaj realizat de Centrul de Cercetări Sociologice LARICS, în parteneriat cu Secretariatul de Stat pentru Culte şi cu Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI) al Academiei Române. Desfăşurată sub titulatura „Barometrul vieţii religioase”, cercetarea vine să evidenţieze şi ce impact a avut, din perspectivă religioasă, 2020 (anul „pandemic”) asupra populaţiei. 

Filozofie coruptă

arh. Ionel OANCEA

Filozofie coruptă

Într-o viziune grosolană despre normalitate se poate aprecia că administraţia comunistă era mai funcţională ca cea de astăzi. Pentru obţinerea unui act administrativ puteai merge la audienţe la diverşi tovarăşi cu funcţii dispuşi, de regulă, să te asculte. Dacă nu, existau cel puţin două chei universale capabile să facă minuni, pachetul de Kent sau de cafea naturală. Ajuta, la fel de mult, nepotismul, cunoştiinţele, bunii amici din lanţul slăbiciunilor atât de bine surprins în celebra schiţă a lui Caragiale.

pulspulspuls

De ce se pregăteşte oare nea Măricel?

De ce se pregăteşte oare nea Măricel?

După ce l-a acuzat lumea că a plecat din Casa Pătrată cu gentoiul burduşit de like-uri şi urmaritori ai paginii oficiale de Facebook a instituţiei, îndensând totul apoi pe pagina lui de polkitician, iacătă că nea Măricel, fostul şef de judeţ, mai vbine cu o surpriză, şi tot în spaţiul virtual. 

Caricatura zilei

Mușchi

Editia PDF

Bancul zilei

In Antarctica s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura de pe glob: -93,2 grade ...prin urmare va propunem sa ne reami (...)

Parteneri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.