Cum e corect?

Câţi oameni vor veni la petrecerea ta, câtă carne să cumperi pentru grătar, câtă băutură, câte pâini, câte pahare să pui pe masă, câte şerveţele se vor consuma, câtă hârtie igienică.

Cât va fi factura de gaz iarna aceasta sau cea de apă vara viitoare.

Cât var îţi trebuie ca să văruieşti un perete, o cameră, un apartament sau o casă, ori pietrele de pe un mormânt sau o cruce.

Câtă sare să pui în ciorbă sau în mămăligă pentru un număr de persoane cu totul necunoscut, cu preferinţe şi gusturi diverse.

Când poate naşte cu exactitate o femeie pe cale naturală. Când poate ea avea orgasm, când intră în perioada de PMS sau de menopauză, când va visa din nou că o trădezi.

De câţi miliţieni e nevoie ca să înfileteze un bec. Câte cuie ai să strici când faci o cuşcă pentru câine.

Cât de mult mănâncă un copil la o masă. Câte ore doarme el, câtă febră are când e bolnav, cât de mult plânge într-o zi.

Câte sarmale mănânci când ţi-e foame. Câte pahare de vin bei la o nuntă. De câte ori spui cuvântul „deci”.

Câte flori primeşte o profesoară la început de an şcolar, câte note proaste un elev într-un trimestru.

Ce notă ai să primeşti la examen, cine va câştiga alegerile dintr-o ţară balcanică sau sud-americană cu câte o sută de mii de candidaţi fiecare.

Cine va fi soţul fiicei tale de 2 ani sau soţia băiatului tău de 5.

Câţi candidaţi vor fi pe un post de bugetar bine plătit, câte pile vor fi acolo, câţi analfabeţi vor deveni şefi în următorul an calendaristic.

Care vor fi numerele câştigătoare de la Loto. De câte ori se va schimba guvernul în următorii 5 ani, constituţia în următorii 10 ani sau programa şcolară, legea învăţământului, codul rutier sau semnele de circulaţie de pe străzile pe care circuli zi de zi.

Câţi oameni vor muri trăzniţi, câţi călcaţi de tren sau înecaţi cu mâncare.

Câte reclame se vor difuza în timpul filmului tău preferat de sâmbătă seara.

De câte ori se vor contrazice singuri politicienii.

Ce vor deveni copiii tăi când vor fi mari.

Te pregăteşti, ca unchiul Podger al lui Jerome K. Jerome, să pui un tablou pe perete şi nu ştii câte detalii vor apărea pe parcurs, câte complicaţii cu totul şi cu totul neprevăzute ţi se vor ivi în cale, câţi îţi vor pune beţe în roate şi-ţi vor face treaba aproape imposibilă cu sau fără voie.

Când te vei îmbolnăvi şi cât de grav. Când vei muri.

Începi un joc de şah cu partenerul şi prietenul cu care ai mai jucat sute de partide şi pe care îl cunoşti foarte bine, dar habar nu ai ce va muta în momentul următor.

Îţi alegi din timp, cu mulţi bani şi cu cea mai mare grijă locul pe scaun pentru concertul în aer liber şi tot constaţi că soarele îţi bate fix în ochi reflectat prin geamurile clădirii de peste drum, că frunzele copacilor îţi obturează vederea când bate vântul sau că în faţa ta se aşază o doamnă cu o pălărie imensă cu pene.

Câţi copii se vor naşte cu sindromul Down, câţi vor dezvolta pe parcursul vieţii sindromul Tourette, Turner, Asperger, Marfan, Sjogren, Williams, Cushing, Gilbert sau Stockholm. Câţi oameni se vor îmbolnăvi de Parkinson, Alzheimer sau SIDA.

Un primar român a cerut unei firme germane, care venise din proprie iniţiativă cu elicoptere şi aparatură de ultimă generaţie să analizeze calitatea aerului comunei, 10 000 de euro pe zi chirie pentru terenul de fotbal al comunei unde urma să se amplaseze laboratorul. La atâta a „estimat” el costurile.

Câţi kilometri mai poţi merge cu maşina care îţi arată că rezervorul este gol.

Câţi ţânţari sunt în cameră atunci când le auzi bâzâitul şi câţi ai să vezi atunci când aprinzi lumina.

Câte comentarii sau câte like-uri vei avea la articolul postat de tine pe Internet. Câţi nu vor înţelege ideea ta sau o vor înţelege greşit şi câţi vor pricepe exact ceea ce ai vrut să zici.

Câţi ani poate trăi un om. Cum poţi fi sigur dacă femeia sau bărbatul de lângă tine sunt cea mai bună alegere pe care ai făcut-o în viaţă, la fel şi cu prietenii, serviciul, cariera etc.

Câţi oameni se vor aşeza la coada moaştelor unui sfânt, câte cruci îşi face o creştină la fiecare icoană dintr-o biserică, câte fire albe are în cap mama ta. Câţi vor veni la înmormântarea ta.

Îţi trebuie har să poţi intui din privire, din auz, din simpla atingere lucruri, obiecte, sarcini, situaţii. Să poţi şti, dacă va ploua peste câteva ore ca să-ţi iei umbrela, dacă maşina din faţa ta va face stânga şi-ţi va tăia calea pe neaşteptate provocând un accident, dacă bebeluşul din parc se va răsturna cu căruţul şi va cădea exact sub leagănul care se mişcă lovindu-se grav. E adevărat că toate lucrurile sunt legate între ele, se condiţionează reciproc şi se încadrează cuminţi într-un lanţ neîntrerupt cauzal pe care, dacă îl cunoşti l-ai putea stăpâni, dar pentru asta se cere concentrare, încordare a spiritului, forţare a logicii, iar acest lucru este extrem, extrem de greu. E o mare putere aceea de a elimina din gând ideile inutile şi neproductive. Teoretic avem la îndemână capacitatea fizică şi psihică de a intui câteva mişcări înainte ale oricărui lucru, de a vedea, altfel spus, viitorul, dar practic acest lucru nu se întâmplă niciodată. Pentru că în fiecare clipă suntem asaltaţi de un miliard de paraziţi fizici, biologici, mecanici, chimici, spirituali, emoţionali care ne impiedică uneori cu desăvârşire să ne concentrăm. Dacă am reuşi să fim perfect lucizi, am atinge idealul.

Şi astfel continuăm cu bâlbâiala: „Caut ceva, nici eu nu ştiu ce. Rog seriozitate”.

Briscan Zara este scriitor şi publicist