A făcut fericite zeci de cupluri fără copii, dar nu reușea taman în cazul ei. Povestea cu happy-and a unei doctorițe ginecolog din Iași

După trei proceduri de fertilizare in vitro, un proces solicitant fizic, dar mai ales emoțional, a reușit să aducă pe lume un copil plin de energie, care astăzi are aproape șase ani. Această experiență i-a schimbat profund perspectiva profesională, oferindu-i o înțelegere mai profundă și o recunoștință aparte pentru parcursul pacientelor sale.

Absorbită de carieră, momentul potrivit pentru familie era tot amânat

Dr. Anca Ștefan a visat încă din copilărie să devină medic ginecolog, dar în același timp își imagina că până la 28 de ani va avea deja doi copii. Chiar și după o intervenție chirurgicală la 16 ani, în care i-a fost extirpat un ovar, acest vis a rămas neschimbat. Totuși, odată intrată la facultate, a fost absorbită de drumul intens al unei cariere medicale, iar momentul potrivit pentru familie părea să tot fie amânat. În timpul facultății nu părea să fie oportun, apoi nu a întâlnit persoana potrivită, iar rezidențiatul și începutul carierei au devenit prioritare. Convingându-se că „mai este timp”, deja o sarcină nu mai era o prioritate. Astfel, în timpul rezidențiatului, dr. Anca Ștefan se mută în Germania, unde descoperă o viziune complet diferită asupra familiei și carierei. Majoritatea colegilor săi medici de vârsta ei aveau deja cel puțin un copil. Această schimbare de mediu și mentalitate o determină să își pună întrebări, chiar dacă pasiunea ei pentru a fi în sala de operație rămânea mult mai mare.

Timp de doi ani a continuat investigațiile: partenerul nu prezenta probleme de fertilitate

„În Germania eram singură, actualul soț venea cam o dată pe lună, și nu se întâmpla să rămân gravidă. Îmi doream un copil, în Germania vedeam alte posibilități de a îmbina binomul carieră-familie. Din motive personale, am revenit în țară în 2014. Au urmat anii de specializări, timp în care nu mi se întâmplă o sarcină, dar nici nu eram focusată pe acest aspect, chiar dacă îmi tot spunea domnul profesor Onofriescu «Pune mâna și fă copii, că o să ajungi la ovocite donate!”, a povestit dr. Anca Ștefan.

În 2015, Dr. Anca Ștefan își începe activitatea la Clinica Atentica din Iași, descoperind o nouă pasiune în ajutorul pacienților săi. Cu toate acestea, era conștientă de propria situație, nivelul de AMH era de doar 0,5 ng, ceea ce îi reducea semnificativ șansele. Timp de doi ani, a continuat investigațiile și monitorizările, având în vedere că partenerul ei nu prezenta probleme de fertilitate.

CITESTE SI: 1.500 de copii aduși pe lume la Iași cu ajutorul fertilizării în vitro

„Nu contează AMH-ul, ci contează vârsta. Bineînțeles că eu depășisem pragul de vârstă, chiar dacă rezerva ovariană era mică. Am făcut o inseminare artificială ca să nu zic că nu fac nimic, însă nicio sarcină. La un moment dat, mă «scutură» colegii, mă scot din negare, așa că în septembrie 2017 începem prima procedura FIV la noi în clinică și obțin trei ovocite mature, nefertilizate. Recunosc că am plâns continuu o jumătate de oră, cu întrebarea: ale mele ovocite chiar sunt în acest stadiu? Am adoptat însă instant atitudinea de acceptare, de resemnare și i-am spus partenerului meu că nu pot avea copii, deci el trebuie să fie conștient de alegerea pe care o face, să decidă dacă mai rămânem împreună sau nu. Eu am pasiunea mea, medicina, și pot să trăiesc foarte bine și așa. Voiam mult să cred ceea ce spuneam”, a spus medicul.

„Eram și eu pacienta «aia», pe care nimeni din anturajul său nu o mai recunoștea”

În noiembrie 2017, cei doi au decis să încerce a doua procedură de fertilizare in vitro, obținând cinci ovocite. Au realizat transferul a doi embrioni fresh, însă rezultatul a fost un beta-hCG foarte mic. Dr. Anca Ștefan povestește că inițial a fost un test negativ, urmat de unul pozitiv, dar beta-hCG-ul a început să crească. Însă, au apărut dureri severe și sângerări abundente, iar ecografia a arătat un uter gol, ridicând suspiciuni de sarcină ectopică. A fost necesară o laparoscopie de urgență, dar diagnosticul de sarcină extrauterină a fost infirmat. La două zile după intervenție, sângerările și durerile s-au oprit, iar în următoarele zile a apărut un sac mic în uter. Beta-hCG-ul a continuat să crească, iar mai târziu a apărut și un al doilea sac gestațional. A urmat o lună plină de emoții și speranțe, deși era conștientă că sarcina nu este bine.

„Nimănui nu îi venea să oprească tratamentul pentru că exista legătura emoțională. Aveam așteptări, asta le zic și eu pacienților, să nu aibă așteptări, dar nu ai cum. Am petrecut nopți pe forumul și grupul SOS Infertilitatea, eram o pacientă. În paralel, reciteam obsesiv articole medicale, tabele cu valori, aspecte tehnice despre evolutia sarcinii, iar pe grup căutăm povesti reale cu reușite nesperate. Eram și eu pacienta «aia», pe care nimeni din anturajul său nu o mai recunoștea. A fost o lună lungă, în care sentimentele umane au depășit gândirea logică medicală. Povestea s-a terminat cu avort medicamentos în ianuarie 2018. Am spus că renunț, cu mare ușurință, dar de fapt era doar în glas”, a povestit dr. Anca Ștefan.

Sarcina a fost deosebit de dificilă, marcată de posibilitatea nașterii premature la fiecare două săptămâni

Medicul recunoaște că înainte nu simțea nevoia de copii și putea vedea viața și fără ei, dar experiența prin care a trecut i-a schimbat perspectiva. Ea subliniază că, atunci când nu se fertilizează niciun ovocit și nu se formează embrioni, suferința este mai scurtă. Însă, în cazul în care există un embrion și transferurile nu reușesc sau embrionii se opresc din evoluție, durerea este mult mai intensă. Astfel, după patru luni de susținere din partea partenerului și a colegilor, în mai 2018, la vârsta de 38 de ani, a efectuat a treia procedură de stimulare ovariană pentru FIV, reușind să obțină un blastocist de calitate bună, transferat pe ciclu fresh. Deși avea un sentiment ciudat, de bucurie și frică pe care îl reprima, testul s-a dovedit a fi pozitiv. Cu toate că se simțea fericită, în adâncul sufletului său, era mereu conștientă de posibilele riscuri, având impresia că sarcina nu evoluează bine, indiferent de asigurările pe care le primea de la medici. Dr. Ștefan explică faptul că sarcina a fost deosebit de dificilă, fiind marcată de posibilitatea nașterii premature la fiecare două săptămâni, dureri constante și necesitatea unei medicații continue.

„Am renuntat la gărzi, dar asta e altă poveste. Am născut la 34 săptămâni, în ianuarie 2019, din cauza preeclampsiei, terifiată că nu va fi copilul bine și bântuită doar de gânduri negative. Practic, m-am chinuit singură, nu am putut să-mi stăpânesc sentimentele. Chiar dacă lucram zilnic și cu pacientele, în cabinet eram medicul, dar cu mine ca gravidă cu istoric complicat eram lipsită de gândire logică. Nu m-am bucurat mai deloc de perioada sarcinii, ceea ce nu doresc nimănui. Lupta mea cu infertilitate a fost un roller coaster, un amalgam de sentimente contrarii, o lupta între cunoștințele medicale și cele ale unei paciente ce își dorea la momentul respectiv să nu mai știe aspecte medicale, ci să obțină o sarcină la termen, cu un copil sănătos. Empatică am fost de când mă știu, dar, trăind personal această experiență, văd tot timpul în ochii cuplurilor care îmi sunt pacienți exact ceea ce ei simt în fiecare pas al procedurilor. Consider că este foarte importantă consilierea și susținerea psihologică a cuplului, consilierea medicală în funcție de patologie și discutate șansele reale de reușită alături de individualizarea tratamentului pentru fiecare cuplu. În ceea ce privește femeile / familile ce pun cariera pe primul plan, acestea trebuie informate despre fragilitatea fertilității lor, să aibă, astfel, cunoștințe care să le ajute să pună în balanță într-un mod fericit familia și cariera. Celor care se confruntă cu infertilitatea, le doresc să se documenteze din timp cât mai mult, să se susțină reciproc și să ia deciziile cele mai bune pentru a-și ține copilul în brațe”, a declarat dr. Anca Ștefan.

Este esențial să discute cu un prieten, o prietenă, sau, cel mai important, cu partenerul de viață

Medicul încurajează cuplurile să-și testeze fertilitatea dacă nu obțin o sarcină până în 35 de ani, într-un an. Acesta subliniază că fertilizarea in vitro este o procedură medicală menită să ajute la obținerea unei sarcini și nu este nimic „exotic” în acest proces, este, de fapt, un tratament pentru o afecțiune care trebuie privită ca atare. În plus, dacă nu au posibilitatea de a consulta un psiholog, este esențial să discute cu un prieten, o prietenă, sau, cel mai important, cu partenerul de viață.

Publicitate și alte recomandări video