Cardiomiopatia peripartum este o formă rară de insuficiență cardiacă care apare la femei în timpul sarcinii târzii sau la începutul postpartumului și a cărei cauză rămâne în mare parte necunoscută.

Într-un nou studiu, cercetătorii de la Mass General (MGH), cel mai mare spital didactic al Facultății de Medicină Harvard, din Statele Unite, arată că nivelurile ridicate de proteine legate de senescența celulară, sau îmbătrânire, în sânge și în placentă sunt legate de această formă de insuficiență cardiacă

Vizarea proteinelor placentare legate de îmbătrânire a îmbunătățit funcția cardiacă într-un model de laborator de cardiomiopatie peripartum, sugerând o nouă abordare potențială pentru dezvoltarea terapeutică.

Această cercetare dezvăluie noi informații despre mecanismele care stau la baza dezvoltării PPCM și indică noi strategii potențiale pentru dezvoltarea terapeutică.

Rezultatele au fost publicate în revista Science Translational Medicine.

„Chiar dacă afecțiunile cardiace reprezintă în prezent principala cauză de deces matern în Statele Unite, înțelegerea mecanismelor biologice care conduc multe dintre aceste boli este încă foarte limitată”, a declarat într-un comunicat coautorul principal al studiului, dr. Jason Roh, cardiolog care conduce un Laborator de îmbătrânire cardiovasculară în cadrul Centrului de Cercetare Cardiovasculară al Spitalului General din Massachusetts.

El a precizat că recentul studiu a identificat o anumită biologie subiacentă legată de îmbătrânire care contribuie la dezvoltarea insuficienței cardiace materne în timpul sarcinii și oferă dovezi atât de la pacienți, cât și de la modele animale.

Citește aici ediția integrală Ziarul de Sănătate nr. 4

Munca cercetătorilor a început cu o constatare neașteptată. În timp ce studiau rolul celulelor senescente (îmbătrânite) la adulții mai în vârstă cu insuficiență cardiacă, ei au fost surprinși să constate că proteinele secretate de aceste celule îmbătrânite erau detectate la niveluri și mai ridicate în sângele tinerelor femei însărcinate, cu insuficiență cardiacă.

Pe baza acestor constatări inițiale, cercetătorii au efectuat experimente pentru a vedea dacă aceste proteine de senescență ar putea contribui la dezvoltarea PPCM, precum și a preeclampsiei, o tulburare hipertensivă a sarcinii care este un factor de risc principal pentru PPCM și insuficiența cardiacă postnatală.

Raționamentul lor s-a bazat pe cercetări anterioare care au arătat că placenta, un organ hibrid materno-fetal unic în timpul sarcinii, manifestă markeri de senescență crescută spre sfârșitul sarcinii.

Când echipa a evaluat placentele de la femeile cu preeclampsie, a constatat că acestea prezentau mai mulți markeri pentru o senescență amplificată și de îmbătrânire a țesuturilor, precum și o expresie crescută a multor proteine de senescență care au fost detectate în sângele femeilor cu preeclampsie sau PPCM.

Proteina de senescență celulară cea mai puternic exprimată în aceste placente a fost activina A, iar nivelurile mai ridicate ale acestei proteine au fost legate fie de disfuncții cardiace mai severe, fie de insuficiență cardiacă la femeile cu preeclampsie sau PPCM.

„În timp ce placenta suferă un proces fiziologic normal de îmbătrânire (sau senescență) pe parcursul sarcinii, acest lucru pare să fie amplificat și mai mult la cele care dezvoltă insuficiență cardiacă în timpul sarcinii”, a explicat dr. Roh.

Cercetătorii cred că acest lucru determină placenta să secrete diverși factori în sângele mamei care pot avea un impact negativ asupra funcției inimii.

În experimentele efectuate pe șoareci, placentele animalelor cu PPCM au prezentat o expresie la fel de crescută a proteinelor asociate senescenței celulare.

Tratarea acestor șoareci cu fisetină, un medicament care poate elimina selectiv celulele foarte senescente, în timpul sarcinii (de la mijlocul până la sfârșitul sarcinii), a redus parțial senescența placentară și a îmbunătățit funcția cardiacă.

Tratamentul cu un anticorp care a vizat receptorul pentru activina A, după sarcină, a avut efecte similare la aceste animale.

„Deși ne aflăm încă în stadii incipiente de înțelegere a modului în care senescența placentară amplificată poate afecta funcția inimii mamei, credem că descoperirile noastre răspund la unele întrebări fundamentale despre biologia care stă la baza insuficienței cardiace în timpul sarcinii”, a precizat dr. Roh.

Este important de menționat că senescența placentară este o parte normală a sarcinii. Înțelegerea deplină a motivului pentru care acest proces devine perturbat în cazul bolilor cardiace legate de sarcină și determinarea riguroasă a modului de reglare în siguranță a acestuia reprezintă pași cheie pe care echipa îi va urmări în continuare.

Deși spune că mai are mult de lucru, echipa speră că această cercetare va contribui la accelerarea cunoștințelor privind bolile cardiace legate de sarcină și că va duce la noi strategii de diagnostic și terapeutice foarte necesare pentru femeile care suferă de aceste afecțiuni.

 

Publicitate și alte recomandări video