Caută 
Un pășcănean încearcă să demonstreze că tatăl său a fost închis politic. Dacă va câștiga, poate stabili un precedent cu miză importantă
4 MIN
Un pășcănean încearcă să demonstreze că tatăl său a fost condamnat politic. Fapta comisă de acesta nu se încadrează în limitele obișnuite ale legislației referitoare la cei persecutați de comuniști. În schimb, la fel ca bătrânul au procedat acum șase decenii sute de țărani, condamnați și ei pentru „crima” de a fi avut grijă de proprietatea lor.
A intrat cu plugul să are terenul pe care-l considera al său
În acțiunea depusă la Tribunal, Dan C. a arătat că în 1962, tatăl său refuzase să se înscrie în Gospodăria Agricolă Colectivă (GAC). În perioada respectivă, regimul comunist apăsase puternic pedala de accelerare a colectivizării agriculturii, pentru a finaliza un proces care dura deja de 13 ani. Fusese emis un decret special prin care țăranii care nu-și predaseră până atunci pământul unei GAC erau obligați să-l „schimbe” cu un altul, astfel încât gospodăriile colective să dispună de suprafețe compacte de teren. În vederea „comasării”, lui M.C. i s-a propus în locul pământului său alt teren, degradat, neproductiv, nisipos, aflat la o distanță de 25 km.
Țăranul a refuzat. Ca urmare, terenul i-a fost confiscat, împreună cu animalele și o bună parte a inventarului agricol deținut.
În aprilie 1963, M.C. a intrat cu plugul pe terenul pe care îl considera în continuare al său, arând și însămânțând 1.440 mp. Replica autorităților a venit imediat. Țăranul a fost arestat, iar în iulie a fost condamnat de către Tribunalul Popular al raionului Pașcani la un an de închisoare corecțională, cu plata cheltuielilor de judecată. A scăpat ieftin. Decretul 151/1950 privind comasarea și circulația bunurilor agricole, în baza căruia fusese condamnat, prevedea pedepse cu închisoarea până la 6 ani și amenzi de până la 100.000 lei.
La acea vreme, salariul mediu net pe economie era 337 de lei. Dan C., copil pe atunci, a avut și el de suferit, alături de mama și cei trei frați ai săi, toate efectele stigmatizării produse de condamnarea tatălui: foame, exmatricularea din școală, șicane din partea autorităților. M.C. murise în 1988, fără să-și mai vadă pământul înapoi. La 61 de ani de la condamnarea tatălui, fiul cerea recunoașterea faptului că fusese vorba de o condamnare cu caracter politic.
Nu se menționa că este vorba de o infracțiune politică
Legislația actuală privind recunoașterea condamnărilor cu caracter politic și a măsurilor administrative asimilate acestora nu include pe lista decretelor și legilor represive adoptate de comuniști și Decretul 151/1950. Totuși, legislația actuală permite recunoașterea caracterului politic al unei condamnări și pe cale judecătorească, adică exact ce a încercat Dan C.
De cealaltă parte, Direcția Regională a Finanțelor Publice (DRFP), ca reprezentantă a statului, a cerut respingerea cererii, invocând faptul că M.C. ar fi fost un condamnat de drept comun. El nu se împotrivise în mod activ regimului comunist. Nu se implicase în vreo acțiune vizând răsturnarea regimului sau contestarea legitimității puterii politice din acea perioadă. Nu protestase împotriva dictaturii comuniste, nu militase pentru democrație, nu făcuse propagandă pentru răsturnarea ordinii sociale, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului ori înlăturarea măsurilor discriminatorii. Pe hotărârea de condamnare a lui M.C. nu se menționa că este vorba de o infracțiune politică, iar țăranul nu fusese deținut într-o închisoare sau lagăr de muncă pentru condamnați politici. Fusese condamnat pur și simplu „sancționat” pentru „violare perimetru conform Decretului 151/1950”.
Indemnizație lunară cuprinsă între 350 și 700 de lei
Formularea reprezentanților DRFP, care transforma fapta lui M.C. într-o simplă contravenție de drept comun, nu a fost acceptată de magistrații Tribunalului. Nu i se putea cere lui Dan C. să prezinte o dovadă că tatăl său fusese condamnat politic, câtă vreme el cerea tocmai constatarea caracterului politic al condamnării. Dacă pe hotărârea de condamnare ar fi fost aplicată în 1963 o ștampilă pe care să scrie „condamnare politică”, Dan C. nu ar mai fi avut nevoie să se adreseze instanței.
De asemenea, deși țăranul nu luase arma în mână pentru a lupta împotriva comuniștilor, nu însemna că nu se împotrivise regimului.
Dimpotrivă. Decretul 151/1950 fusese emis, după cum menționa chiar primul său articol, pentru a sprijini „transformarea socialistă a agriculturii” prin comasarea terenurilor. M.C. se împotrivise comasării, implicit transformării socialiste a agriculturii și deci regimului care o promova.
„Fapta antecesorului reclamantului de opoziţie la întovărăşire, atitudinea ostilă faţă de conducerea întovărăşirii şi organelor puterii locale de stat, împotrivire la comasarea terenului şi în final, condamnarea lui pentru delictul prevăzut de art. 13 din Decretul nr. 151/1950, constituie condamnare cu caracter politic în sensul cerinţelor Legii nr. 221/2009. În alte cuvinte, contrar susţinerilor pârâtului (DRFP), este evident caracterul politic al condamnării, pentru o faptă prin care făptuitorul s-a opus măsurilor comuniste de colectivizare”, au arătat judecătorii.
Aceștia au admis acțiunea formulată de Dan C., recunoscând caracterul politic al condamnării tatălui său. Hotărârea Tribunalului a fost însă contestată de către DRFP, recursul urmând să fie judecat de Curtea de Apel. Dacă prima sentință va rămâne definitivă, Dan C. va avea dreptul la măsurile reparatorii stabilite de lege pentru urmașii persoanelor persecutate politic, respectiv o indemnizație lunară cuprinsă între 350 și 700 de lei.
Publicitate și alte recomandări video
