„Ieşirea trenurilor din gară” - documentarul despre Pogromul din Iaşi, în cinematografe
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 17.09.2021

„Ieşirea trenurilor din gară” - documentarul despre Pogromul din Iaşi, în cinematografe

GALERIE
iesirea-trenurilor-din-gara
  • iesirea-trenurilor-din-gara
- +

„Ieşirea trenurilor din gară”, semnat de regizorul Radu Jude şi istoricul Adrian Cioflâncă, un documentar cutremurător, „o mărturie necesară”, este lansat în cinematografele româneşti pe 18 iunie.

Prima parte a filmului prezintă sute de mărturii şi declaraţii, învinuiri făcute într-o investigaţie postbelică.

Pe 29 iunie 1941, evreii din Iaşi au fost scoşi din case, fără motiv, duşi la Chestură şi maltrataţi. Căminele le-au fost jefuite de soldaţi şi chiar de vecini.

Femeile, în mare parte, au fost trimise acasă, la fel şi copiii mai mici de 10 ani. Bărbaţii au fost ucişi în curtea Chesturii, bătuţi şi mitraliaţi, sau îmbarcaţi, pe 30 iulie 1941, în „Trenul Morţii”, spre Podul Iloaiei, Târgu Frumos şi Călăraşi.

Cei care au ajuns în Ialomiţa au fost ţinuţi în lagăr, forţaţi la munci grele. Unii au revenit acasă după jumătate de an, pentru a fi deportaţi apoi în Transnistria, alţii au murit acolo.

În fiecare vagon au fost înghesuiţi peste 100-120 de oameni. Acestea erau sigilate cu plumb şi nimeni nu primea apă.

„Vagoanele fantomă” rulau mai mult de 8 zile până la Călăraşi, iar din cauza lipsei de aer, de apă, mulţi cedau şi se aruncau pe micul geam al vagonului şi erau împuşcăţi, alţii se spânzurau, alţii au înnebunit. Din cele mai multe mărturii reiese ca doar 5-10 oameni din fiecare vagon ajungeau în viaţă la destinaţie.

În drum spre Chestură, erau batjocoriţi de civilii din Iaşi. „Era o atmosfera de sărbătoare pe străzi. Peste tot erau civili cu revolvere în mâini care escortau evrei”, este mărturia unui supravieţuitor. Evreii circulau cu autorizaţie, însă permisele emise nu mai erau considerate valabile.

Ororile din acele zile şi dinainte ori de după au reprezentat o încercare de decimare a unei populaţii. Este estimat că 12.000 de evrei au fost ucişi în acea perioadă.

„Sufocat din lipsa de apă şi aer” este descrierea circumstanţelor deceselor din trenuri. Cei morţi au fost puşi în gropi comune, fie în Iaşi, Podul Iloaiei ori la Roman.

Partea a doua a documentarului prezintă fotografii din acele zile - convoaie, oameni ucişi pe străzi, trecători nepăsători - din arhive din România, Israel, Statele Unite şi Franţa.

Filmul-eseu de trei ore, care a fost prezentat în premieră mondială în secţiunea Forum a Berlinalei de anul trecut, este a doua colaborare a lui Jude cu Cioflâncă, ei lucrând împreună şi pentru „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”.

Scenariul şi regia sunt semnate de Radu Jude şi Adrian Cioflâncă, sunetul este realizat de Dana Bunescu, iar montajul, de Cătălin Cristuţiu. Producători sunt Ada Solomon, Carla Fotea şi Radu Jude, iar producător asociat este Adrian Cioflâncă.

„Am vrut să facem un altfel de film despre pogromul de la Iaşi, pentru că mai sunt documentare, de televiziune şi independente. Am pornit de la ideea de a spune povestea de jos, de a ne feri de o macro-naraţiune. Nici nu ştiu dacă se aude numele lui Antonescu în film, dar asta nu înseamnă că nu e vorba tot timpul despre el. Piesa principală a filmului este un album pe care l-am cumpărat de pe eBay cu 100-200 de euro, în care erau numele victimelor şi portrete, dar niciun alt detaliu”, a explicat Adrian Cioflâncă joi seară, după avanpremiera filmului. El a precizat că şi alte arhive, inclusiv ale unor instituţii academice din străinătate, nu cuprind mai multe date decât fotografii şi nume.

Astfel, sursa principală a mărturiilor - expuse de zeci de voci - o constituie investigaţiile post-belice. „România a avut un fel de Nurnberg despre care se ştie prea puţin. Ca urmare a Conferinţei de armistiţiu, România a fost obligată să aducă în faţa justiţiei criminalii de război şi, după mai multe tergiversări, care seamănă cu amânări ale investigaţiilor despre care aflăm în cazul Revoluţiei şi Mineriadei, cam aşa s-a întâmplat şi în 1945 - 1947. A fost nevoie de presiuni internaţionale, atât cât se mai puteau exercita presiuni asupra României care intra sub sfera de influenţă a Uniunii Sovietice, cât şi presiuni interne, din partea unor oameni politici, intelectuali şi a comunităţii evreieşti. În 1948, după ce au fost cele mai multe dintre procesele crimelor de război, cam 50 de persoane au fost condamnate, după care - şi asta se ştie mai puţin - au fost deschise cel puţin alte 50 de procese mai mici legate de pogromul de la Iaşi, care se întind până spre sfârşitul anilor 1950”, a adăugat istoricul, care lucrează din 2012 la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Speţele care s-au scris până acum, a mai spus el, au fost pe baza documentaţiei procesului care s-a aflat la SRI în anii 1990 şi a trecut la CNSAS pe parcursul anilor 2000. „Vorbim despre circs 43.000 de pagini de documente, 120 de volume”.

Cioflâncă a lucrat cu o bază de date pe care a construit-o timp de zece ani şi a încercat să cupleze fotografii cu poveştile din documente. „Din 600 de portrete, am găsit detalii biografice în cazul a 200 şi toţi cei 200 au fost incluşi în film. Nu am făcut vreo altă selecţie, am socotit că nu ar fi moral să facem o selecţie suplimentară după ce oamenii ăştia au fost oricum «selectaţi» în 1941”, a mai spus istoricul.

Mărturiile incluse în documentar provind din dosare completate de văduve şi orfani, dar şi supravieţuitori, pentru a obţine un fel de reparaţie din partea Statului român.

„Nu a fost uşor. De exemplu, în arhivele din Iaşi sunt 1.300 de dosare completate de văduve şi orfani şi un an mi-a fost oprit accesul la ele, spunându-mi-se că este vorba despre date personale. Am argumentat într-un fel de plângere pe care am făcut-o la Arhivele Naţionale că e vorba despre victimele unui regim criminal care s-a bazat pe un demers, pe lângă distrugerea corpurilor, de distrugere a identităţilor şi memoriei persoanelor respective. Dacă noi ţinem aceste arhive secrete, nu facem decât să prelungim acest demers. Răul pe care îl face o crimă în masă este şi ştergerea memoriei unora dintre ei pentru totdeauna. Ştim numele cam a 3.000 şi un pic din victimele pogromului de la Iaşi. Despre unii nu o să mai ştim vreodată”.

Ar fi dorit să includă şi poveşti ale criminalilor în film, „dar povestea se complica prea mult, pentru că era foarte greu de transmis toată complexitatea situaţiei”. Cele mai multe dintre portretele acestora sunt din închisoare. A decis să le lase deoparte.

Va pregăti un film despre alţi criminali, însă. „O să vedeţi la anul”, a punctat Cioflâncă.

Producătorul lungmetrajului, Ada Solomon, a declarat că „Ieşirea trenurilor din gară” reprezintă mai mult decât un film, „e un document, e o mărturie necesară, o repunere în pagină a acestor eroi neştiuţi, un fel de a transmite cât de uşor ne putem pierde şi ne putem dezumaniza atunci când extremismul escaladează”.

„Este o bucată de istorie, dar cred că e şi un demers despre unde se poate ajunge şi despre cum pot suferi oameni care nu au niciun fel de vină. Este o luare la cunoştinţă. Măiestria lui Radu şi expertiza lui Adrian au dus la acest document artistic”.

Filmul este făcut „între prieteni”. „Nu a avut niciun fel de fonduri. Nu pentru că nu s-a dorit finanţarea lui, ci pentru că ne-am spus că îl putem duce singuri, mergem mai departe aşa. Nu e niciun fel de reproş, e o chestiune de asumare. E o investiţie în trecut şi viitor”.

Solomon a vorbit despre distribuţia acestui documentar. „Filmul circulă în continuare în festivaluri şi evenimente culturale, dedicate memoriei Holocaustului. Încercăm să îl introducem şi într-un circuit muzeal, de artă video, de receptare şi transpunere a memoriei. În România încercăm să îl distribuim, dar probabil vor fi proiecţii punctuale. Nu ne putem aştepta la o distribuţie obiţnuită pentru film şi e de înţeles lucrul ăsta”.

„Ne dorim ca el să ajungă la cât mai mulţi oameni. E un câştig pentru privitor mai mult decât pentru noi. Intenţionăm să încercăm şi o integrare în sistemul educaţional”, a mai afirmat ea.

Aflați amănunte de pe news.ro.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Restauraţia fără rest

Pavel LUCESCU

Restauraţia fără rest

Uitându-te la ce se întâmplă zilele astea în politica românească începi să-ţi dai seama că acum un an am luat de fapt o mare ţeapă şi că premierul pe care şi l-a dorit şi l-a impus Iohannis, Florin Cîţu, nu e decât versiunea sintetică şi coafată a grindenilor, tudoşilor şi dăncilelor lui Dragnea pentru fraierii de „dreapta”.

Filmuletul zilei

opinii

Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

Ioan Alexandru TOFAN

Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

Schimbările, câte sunt, par a fi făcute de un copil râzgăiat care, supărat pe ursuleţul lui, vrea să îl transforme în maşinuţă. Sunt mutate băncile, ca să fie în cerc şi nu în rând. Se dă cu var. Sunt înlocuite tablele. Iar se dă cu var. Power-point-ul este încurajat să devină un limbaj universal, aruncându-se în inactualitate însuşi fundamentul culturii noastre europene, care este cuvântul. Power-point-ul se proiectează pe un var strălucitor. Se schimbă ordinea rubricilor în diverse tabele. Concluziv, se mai dă o dată cu var.  

Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

George PLEȘU

Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

Fără nici o îndoială, muzica pe care o ascultăm şi împărtăşim cu alţii este parte a individualităţii nostre, a identităţii personale, sociale şi culturale, inclusiv prin dorinţa de a ne integra, de a corespunde sau a ne diferenţia de majoritate. Departe de a fi doar distracţie sau o experienţă pur estetică, muzica este un limbaj în sine, care se dezvoltă continuu, odată cu omenirea.

IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

Grigore ILISEI

IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

Viaţa Ecaterinei Ilisei, născută Şerbu, şi purtând din 1960 până la căsătoria din 22 noiembrie 1965 numele de Moldovan, cel a bunicilor materni, care o înfiaseră spre a o scăpa de anatema „originii nesănătoase”, stigmat al regimului comunist, a fost hărăzită de Dumnezeu să-şi rânduiască viaţa sub semnul frumuseţii. Fusese plămădită să fie chip al splendorii umane. 

pulspulspuls

Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

Una scurtă pe azi despre subiectul ultimelor zile din politichia locală: cel despre demisia anunţată dar nescrisă a conţilierului userist Iulică Răzgândică.

Caricatura zilei

Tramvaiul nou și-a început treaba

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.