Caută 
A interna o persoană dragă într-o secţie de îngrijiri paliative nu înseamnă a scăpa de o povară
5 MIN
Monica Ștefan, 42 ani: ”În ultimii zece ani, tatăl meu, în vârstă de 68 de ani, a făcut mai multe accidente vasculare cerebrale care s-au soldat, în final, cu dificultăți importante de mers – se deplasează doar cu ajutor -, a uitat multe lucruri, nu mai știe că are 3 copii, de exemplu, are nevoie de ajutor să se îmbrace, să mănânce sau să meargă la toaletă, iar uneori este foarte nervos. El stă împreună cu mama mea, căreia îi este din ce mai greu să se descurce cu el. Noi, toți copiii lor, încercăm să-i ajutăm cum putem, dar avem servicii și familii cu copii în care trebuie să fim prezenți. Ne iubim părinții foarte mult dar ne-ar fi de un real ajutor, dacă am putea solicita sprijin specializat instituționalizat. De aceea, ne-am dori foarte mult să știm cum se poate proceda în acest sens și ce ajutor poate primi tatăl nostru într-o astfel de instituție medicală”.
Dr. Alina Albu, Director Medical, medic primar atestat în îngrijiri paliative, Redhospital Sf. Sava, Iași: ”Accidentul vascular cerebral (AVC) este o afecţiune neurologică acută, gravă, rezultată în urma blocarea irigării cu sânge a unei zone cerebrale sau prin hemoragie cerebrală. La nivel mondial, acesta reprezintă una din cauzele principale de morbiditate şi mortalitate deoarece, anual, „ucide“ cinci milioane de oameni şi provoacă dizabilităţi severe altor cinci milioane.
Accidentele vasculare sunt principala cauză a dizabilităţilor pe termen lung la adulți, a doua cauză de apariţie a demenţei (după boala Alzheimer) şi cea mai frecventă cauză de epilepsie la vârstnici, precum şi o cauză frecventă de depresie. Aceste date sugerează că AVC constituie o reală problemă de sănătate, nu numai prin rata ridicată a mortalităţii ci şi prin consecinţele asupra performanţelor motorii şi cognitive ale supravieţuitorilor, reprezentand prima cauză de handicap fizic sau mental permanent.
Pe lângă costurile sociale foarte mari, un AVC limitează sever activitatea fizică, gesturile uzuale fiziologice, sechelele AVC pot avea efecte importante asupra calităţii vieţii bolnavului şi a familiei acestuia. E de înţeles drama pe care o trăieşte familia pacientului. Un astfel de caz dă peste cap întreaga activitate a familii şi poate duce la epuizare.
Vă înțelegem îngrijorarea și chiar neputința de a vă ajuta tatăl, pentru că, din experiența noastră, după un AVC, persoanele afectate de această boală pot rămâne cu sechele importante: nu se mai pot deplasa, sau se deplasează cu greutate, își pot pierde echilibrul sau nu-și pot coordona mișcările, au stări de amorțeală, slăbiciune sau paralizie a feței, brațului sau piciorului, de obicei, pe o parte a corpului, tulburări de vedere la un ochi sau la ambii ochi, confuzie, tulburări de vorbire sau de întelegere a cuvintelor celorlalți.
În plus, mai pot apărea modificări în rapiditatea cu care sunt făcute activitățile zilnice, modificări ale judecății, rațiunii, a emoțiilor, modificări de apreciere a distanței, a mărimii, a mișcărilor, tulburări de memorie.
Am avut pacienți care, după un AVC, nu-și mai recunoșteau copiii sau erau agresivi sau pur și simplu dispăreau de acasă și nu mai erau de găsit, pentru că nu știau să se mai întoarcă. De asemenea, există pericolul să-și facă rău lor sau celor din casă. Iar într-o familie în care toată lumea muncește, este greu să faci față unei astfel de provocări.
Și aici intervine rolul unui serviciu de paliație. În primul rând există o supraveghere pemanentă: pacientul va lua medicamentele la timp, va fi ajutat acolo unde nu se poate descurca singur (să se îmbrace, să mănânce, să se deplaseze), va face kinetoterapie pentru membrele afectate, logopedie pentru a-l ajuta să se exprime.
Îngrijirile paliative, reprezintă, practic, o „mână de ajutor“, chiar dacă nu „vindecă“ și nici nu previn apariția bolilor incurabile; ele sunt aplicate în strânsă legatură cu fiecare specialitate medicală, în care se regăsesc boli cronice incurabile, și pot contribui la prelungirea vieții. Însă, scopul principal este îmbunătățirea calității vieții, promovarea demnității umane și confortului, atât al pacienților, cât și familiilor acestora, influențând în mod pozitiv cursul bolii.
Un pacient relativ în vârstă, cu sechele importante motorii (“dificultăți importante de mers“, “are nevoie de ajutor să se îmbrace, să mănânce sau să meargă la toaletă“ ) și mentale (“nu mai știe că are 3 copii” , “uneori este foarte nervos “), așa cim ne-ați descris starea tatălui dvs, are nevoie de sprijin specializat instituționalizat oferit de către spitalele de îngrijiri paliative.
În spitalul de îngijiri paliative, pacienţii internaţi beneficiază de servicii medicale, nursing, asistență psihosocială şi spirituală, planul de îngrijire fiind bazat pe o evaluare comprehensivă şi interdisciplinară a pacientului şi familiei.
Evaluarea iniţială şi ulterioară sunt realizate prin intervievarea pacientului şi familiei, revizuirea documentelor medicale, examinare şi evaluare clinică şi paraclinică pentru documentarea diagnosticului complet, stadiului bolii, prognosticului, a tarelor asociate, simptomelor fizice şi psihologice, statusului funcţional, mediului socio-cultural şi spiritual de provenienţă.
Sunt de asemenea evaluate aşteptările pacientului şi familiei referitoare la obiectivele îngrijirii, înţelegerea diagnosticului şi prognosticului, preferinţa pentru locul îngrijirii.
Pe parcursul internării se pot organiza întâlniri cu familia, pacientul şi membrii echipei interdisciplinare pentru a clarifica nevoia de informare, temerile, obiectivele îngrijirii, planificarea externării şi îngrijirii ulterioare
Vreau să vă spun că toate serviciile medicale și de îngrijire specifice domeniului paliației pun accent pe asigurarea unei cât mai bune calități a vieții pacientului (tratament paliativ propriu-zis) și sunt asigurate de către o echipa multidisciplinară formataă din medici, asistenți medicali, infirmieri, psihologi, asistenți sociali, preot, terapeuți.
Pacientul va beneficia de medicație specifică îngrijirilor paliative pentru controlul simptomelor (în special durerea); psihoterapie și suport psihologic (se oferă din oficiu pentru pacient și la cerere pentru aparținători); asistenţă spirituală (asigurată la cerere), în conformitate cu religia/confesiunea pacientului; supraveghere medicală continuă ; kinetoterapie și recuperare; meniuri adaptate conform indicațiilor medicale; asistarea și ajutarea în timpul servirii mesei și a activităților zilnice individuale; activități socio-culturale și terapie ocupațională;
Conform abordării moderne, îngrijirea paliativă ar trebui să înceapă chiar odată cu diagnosticul bolii cronice, progresive, limitatoare de viaţă, cu prognostic limitat.
Vreau să vă mai spun că a interna o rudă într-o secție de îngrijiri paliative nu înseamnă “a scăpa de o povară“, ”a te degreva de această sarcină“, “a părăsi oamenii dragi care au avut grijă de noi“. Din contra, poate fi considerată o formă de iubire, de a asigura o binemeritată calitate a vieții atât pentru pacient cât și pentru familie. În plus, în îngrijirea paliativă, bolnavul este cel mai important, drept pentru care nici o decizie medicală nu se ia fară consimțământul familiei”.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
