Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

„La 5 ani am fugit de acasă cu şatra de ţigani. Am fost mereu un spirit liber” - Interviurile FILIT 2022: Radu Ţuculescu

GALERIE
filit-interviu
  • filit-interviu
- +

Radu Ţuculescu este unul dintre cei mai prestigioşi romancieri ai generaţiei '80 şi un dramaturg român cunoscut, însă mai mult peste hotarele ţării. Radu Ţuculescu este unul dintre cei care au pus bazele Televiziunii Române de la Cluj, este primul înfiinţator al unei trupe de pantomimă la noi în ţară, iar în activitatea sa de jurnalist a realizat reportaje de televiziune în Belgia, Tunisia, Egipt, Spania, Portugalia sau Austria. Bun cunoscător al limbii germane, a iniţiat colecţia „Scriitori elveţieni de expresie germană” a Bibliotecii revistei Familia din Oradea, în cadrul căreia a tradus zece volume de versuri şi proză, şi a realizat prima antologie de proză scurtă contemporană elveţiană de expresie germană din România. În decursul carieirei sale a fost distins cu numeroase premii la nivel naţional, iar începând cu 2007 a cunoscut un real succes şi în afara graniţelor. Un povestitor exuberant, care te captivează din prima clipă, iar graiul său transilvănean aproape că te hipnotizează. Cum o fac, de altfel, şi toate cărţile sale.

- Dacă vă urmărim parcursul formativ ca să îi zic aşa, mă refer la faptul că aţi urmat şcoala de muzică din Târgu Mureş în clasa a VIII-a, apoi Liceul de Muzică din Cluj, urmat de Academia de Muzică, secţia vioară, pare că parcursul dumneavoastră va fi clar: veţi avea o carieră în muzică. Doar că mai apoi, vreme de 7 ani, conduceţi Cercul de teatru şi pantomimă „Atelier”, montaţi piese din autori clasici sau scrise de dumneavoastră, iar după ’90 aveţi o activitate teatrală intensă aş putea zice... .

- Ştiu ce urmează să mă întrebaţi. Mai întâi de toate sunt muzician, mai mult decât atât, sunt violonist. Trebuie să ai ureche muzicală, să te laşi purtat de muzică, atât ca scriitor, dar şi ca dramaturg. Structura mea este una muzicală.

- Totuşi, având în vedere că aţi debutat în poezie în 1966, în revista Steaua, adică pe vremea când eraţi în liceu, cum de nu aţi ales să studiaţi mai departe literele? Mai ales că acum, în orice biografie, sunt menţionate, cu enfază, toate celelalte meserii, dar mai puţin cea de violonist.

- Eu nu am făcut parte, poate din fericire, cum spunea un bun prieten, cel care m-a şi încurajat să scriu, din niciun fel de cercuri literare sau mai puţin literare. Eu am fost violonist. M-au cooptat '80-iştii, iar pe câţiva dintre ei îi iubesc şi îmi sunt foarte apropiaţi şi vorbim, dar în esenţă sunt un singuratic. Dar cred că asta este un câştig, pentru că eu nu scriu într-un anumit şablon, nu urmăresc un curent anume, scriu aşa cum simt.

- Tatăl dumneavoastră, Dumitru Ţuculescu, a fost medic primar internist. Nu aţi fost niciodată presat să urmaţi medicina? Nu au existat discuţii în acest sens cu părinţii dumneavoastră? Sau parcursul dumneavoastră în lumea artelor a fost atât de clar încât nici nu a existat loc de discuţii?

- Spre dezamăgirea tatălui meu, nu am urmat această cale. Tatăl meu avea o bibliotecă impresionantă, cu mii de volume, cărţi pe care le-am donat bibliotecii. Am şi pierdut foarte multe cărţi după cele două divorţuri, iar acum locuiesc într-o garsonieră, deci nici nu aş avea unde să le ţin. În sfârşit... Eu am fost mereu un spirit liber. La 5 ani am fugit de acasă cu şatra de ţigani. M-au găsit după 3-4 zile în şatră, unde dansam, cântam, nu aveam eu treabă. Când m-a găsit tatăl meu toţi din şatră au înlemnit. S-au speriat foarte tare, tatăl meu era un medic cunoscut, se scuzau «Vai domnule doctor, nu am ştiut că este fiul dumneavoastră». Eu nu aveam însă nicio problemă.

- Aveţi îndeletniciri prin care pare că vreţi în permanenţă să fiţi auzit, ascultat, să spuneţi poveşti. De la jurnalist de radio şi televiziune, până la scriitor, dramaturg, aţi urcat pe scenă, aţi tradus. Totuşi, pagina dumneavostră de Facebook este extrem de discretă şi foarte nouă de altfel. Ce anume vă opreşte să fiţi mai exuberant pe internet?

- Mie îmi place să mă păstrez pentru cărţi. Spun acolo tot ce am de spuns. Internetul nu este pentru mine. Îl folosesc să mă documentez, să intru în dialog cu prietenii, cu familia. Nepoţica pe internet, pe computer am văzut-o prima dată din cauza pandemiei, fiica mea având familia în Austria, au stat acolo izolaţi şi abia anul acesta am văzut-o şi pe viu. Nu, nu simt nevoia să îmi fac simţită prezenţa mai des pe internet. Mie îmi place să discut cu oamenii pe viu, să îi văd, să îi simt. De fapt, atunci când scriu nu fac altceva decât să arăt cum văd eu lumea de fapt.

- Apropo de acest aspect, am observat că în proza şi romanele dumneavoastră urmăriţi defectele umane şi mă gândeam că e un soi de motiv literar, că fie încercaţi să scoateţi lumina în evidenţă prezentând în prim plan „întunericul”, fie că vreţi să fiţi un moralizator. Dar, din câte înţeleg, lucrurile sunt mult mai simple.

- Aş putea să vă răspund şi eu filosofic, dar nu, eu scriu despre ceea ce văd, mă şi documentez foarte bine, şi nu încerc să intru în vreun curent literar. Cred că ăsta a fost şi marele meu câştig, că nu am încercat să intru în vreun canon. Încerc însă să mă documentez cât pot de bine. Am publicat acum un volum pentru copii, „Uimitoarele peripeţii ale liliacului Vico în Mirabelia”, iar un bun prieten, scriitor, îmi atrage atenţia că am scris de personajul principal, liliacul Vico, a deschis ochii şi a văzut. Şi îmi spune el că liliecii nu văd. Ceea ce e o preconcepţie şi o idee complet greşită. Ei văd chiar mai bine decât oamenii, cu mici excepţii. La fel cum o bună parte dintre oameni cred că liliecii beau sânge, când de fapt este vorba doar de o singură specie, în Mexic.

- Că tot aţi adus vorba de documentare, înţeleg de ce e important acest lucru pentru un scriitor, pentru un jurnalist. Dar trebuie să se documenteze şi un traducător? Aţi tradus o întreagă colecţie din germană în română...

- Şi a fost cea mai mare greşeală pe care am putut să o fac. Şi am vrut să fie şi ediţie bilingvă, să vadă toată lumea cât de prost pot să traduc eu. Este o muncă incredibilă în spate şi este nevoie de foarte multă documentare. Am un respect incredibil pentru traducători. Eu, care consider că ştiu germană destul de bine, iar poeziile pe care le-am tradus nu sunt nici foarte lungi şi nici foarte dificile, m-am aflat în situaţia în care nu am ştiut despre ce vorbeşte autorul. Noroc că am tradus autori contemporani şi am mai avut posibilitatea să îi sun şi să îi întreb ce au vrut să zică acolo sau dincolo.

FILIT este un proiect anual organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi şi finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi, iar ediţia de anul acesta s-a desfăşurat sub înaltul patronaj al Reprezentanţei Comisiei Europene în România. FILIT 2022 a beneficiat de sprijinul Primăriei Municipiului Iaşi, Inspectoratului Judeţean Iaşi, MOBEXPERT, Aqua Carpatica, Volvo.

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri