A murit scriitorul ieșean Nicolae Turtureanu. „Șefului de promoție de la Filo nu i s-a mai îngăduit să respire”

Un poet profund, un publicist dedicat și un muritor al cuvântului a încetat din viață astăzi, în incinta Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași. Nicolae Turtureanu, născut la 25 noiembrie 1941, în Iacobeni‑Dângeni (jud. Botoșani), licențiat în Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” (promoția 1966), a debutat în 1962 în revista Iașul literar și a publicat primul volum de poezie în 1971, Punctul de sprijin (Editura Junimea), distins cu Premiul pentru debut al Festivalului Național de Poezie „George Bacovia” de la Bacău. De-a lungul carierei, a fost redactor la Radio Iași, la revistele „Cronica”, „Timpul” și a îndeplinit roluri importante la Muzeul Literaturii Române din Iași și la Revista Română.

Grigore Ilisei, coleg de promoție și prieten apropiat, a transmis un mesaj tulburător cu ocazia trecerii sale în neființă:

„ În dimineața zilei de 17 iunie 2025, într-un salon al Sipridoniei Iașilor s-a auzit gasul poetului Nicolae Turtureanu rostind cu ultimele puteri „ Îngăduiți-mi să respir”, titlul interzis de cenzura vremii, sub care ar fi trebuit să apară în 1971 cartea se de debut de la Editura Junimea, „Punctul de sprijin”, distinsă în acel an cu Premiul de poezie al Festivalului „George Bacovia” de la Bacău. A fost un poet parcă din regnul bacovian, biruind destin mașter printr-o poezie cu incantații de psalm arghezian și străfulgerări de umor subțire. Colegului de promoție la Filo, prietenului de o viață, prieteni de o viață și prin familiile noastre, nu i s-a mai îngăduit să mai respire la primele ore ale unei dimineți de marți, zi a ceasurilor rele. A plecat lăsându-ne întru desfătare un dar de preț, miresmele poeziei sale, a harului și deșteptăciunii. De scrie-va în ceruri, îl rog să nu ne uite și să ne trimită fapta sa poeticească ca să ne bucure ca întotdeauna. Veșnică să-i fie amintirea, pe care urmașul lui, Dragoș, finul nostru, al Ecaterinei și al lui Grigore Ilisei, și familia lui să-l pomenească, cinstindu-i labișiana „amintire frumoasă”.”

Acest mesaj transmite, mai presus de toate, esența cuvântului rostit de Turtureanu în ultimele momente, evocând cuvinte încărcate de semnificații istorice și poetice și reafirmând impactul imens pe care l-a avut asupra celor din jur.

Un om al cuvântului și al familiei

Nicolae Turtureanu a lăsat o operă vastă, incluzând volume precum „Nocturne” (1975), „Pentru cine exist” (1979), „Poezie deschisă” (1984), „Ascunsa rană” (1996), până la proză poetică și memorialistică („Jurnal post‑mortem”, 2004). A primit numeroase premii locale și naționale, devenind o voce respectată în cercurile literare ieșene.

A fost mai mult decât un scriitor: un promotor cultural, un redactor dedicat care a cultivat literatura și publicistica din Iași. Activitatea sa a fost strâns legată de revuiste culturale cheie, iar colaborările sale s-au regăsit în publicații precum Convorbiri literare, Dacia literară, România literară și altele.

O amintire vie

Moartea sa survine într-o marți dimineață, la „ora ceasurilor rele” – după cum evocă Grigore Ilisei – lăsând în urmă nu doar pagini tipărite, ci și parfumuri literare, substanță intelectuală și prezență umană. 

În memoria lui Nicolae Turtureanu rămân versurile care au suferit sub cenzură, dar au triumfat până la capăt, volumele alese de cititori și colegi, rezonând și astăzi în sălile culturale din Iași. Povestea lui de viață, de la student de Filologie la șef redacție și scriitor recunoscut, este un testament al pasiunii pentru cultura română.

Să ținem un moment de reverență pentru vocea care a zis: „Îngăduiți‑mi să respir” – cuvinte care au marcat începutul unei vieți literare întregi și sfârșitul ei, într-un salon plin de istorie și emoție.

Publicitate și alte recomandări video